Recuperarea miliardului dispărut și procesul de lichidare acelor trei bănci falimentate sunt două procese diferite, chiar dacă procesul de lichidare este prezentat de autorități ca recuperarea banilor ce s-au făcut nevăzuți sau ca o alternativă a acestuia. Zero lei au fost recuperați din miliard, iar veniturile din procesul de lichidare a celor trei bănci falimentate nu pot fi o compensație. Coordonatorul de programe de la Centrul pentru Politici și Reforme, Dumitru Alaiba, vorbește despre investigarea fraudei bancare. El se referă la procesul de recuperare a miliardului dispărut și plățile anuale pe care trebuie să le facă cetățenii.
Europa Liberă: De mai mult timp se vorbește despre miliardul furat, îngrijorările din partea cetățenilor continuă să crească. De ce aceste îngrijorări nu se potolesc din moment ce autoritățile statului au spus că sunt pe urma miliardului dispărut?
Dumitru Alaiba: „Noi urmărim îndeaproape subiectul respectiv. De fapt, noi suntem, probabil, principalul motiv din care așa și nu s-a uitat promisiunea premierului Filip cu panoul acela electronic, pentru că chiar în primele zile de învestire a fost mega-promisiunea cu panoul electronic în centrul Chișinăului, pe care așa și nu l-am văzut, în schimb, tot așa ping-pong prin instituții ș.a.m.d. Cel puțin ce am obținut este un tabel pe site-ul Ministerului Finanțelor. Din păcate, acel tabel este manipulator și noi...”
Europa Liberă: Ați scris Ministerului de Finanțe, Ministerul de Finanțe v-a și răspuns.
Dumitru Alaiba: „Am scris din 2016. Din 2016 noi ne jucăm cu teoria chibritului, în principiu. Ministerul Finanțelor, mai multe instituții încearcă să ne convingă că 2+2=5, încearcă să ne spună că veniturile din lichidarea acestor trei bănci sunt recuperarea activelor fraudate, așa cum scrie la ei pe site. Acesta este un fals direct și este trist că o instituție publică oferă informații oficiale, dar, în același timp, false, pentru că ceea ce se întâmplă este că inclusiv mass-media independentă s-ar putea lăsa manipulată. Noi nu putem reieși din faptul că instituțiile mint. O instituție nu poate minți, instituția se bazează pe fapte, pe cifre, pe adevăruri și, din păcate, asta este agenda Ministerului Finanțelor pe care noi o vedem.”
Europa Liberă: A fost o conferință de presă. Reprezentanții Centrului Național Anticorupție, ai Procuraturii Generale au declarat că au fost inițiate peste 200 de dosare penale și că banii nu sunt doar în Republica Moldova, o parte din ei au fost scoși în afară și nu e chiar atât de ușor să recuperezi ceea ce a dispărut.
Dumitru Alaiba: „Sunt de acord, dar, în primul rând, acea Strategie de recuperare noi am numit-o mai degrabă „strategie de convingere”, de convingere că totul este bine. Nu este bine, nu s-a recuperat nimic. Totuși, noi deja suntem în al patrulea an, iar în această perioadă autoritățile au făcut orice, numai nu să arate sinceritate la acest subiect. De aceea noi suntem supersceptici față de intențiile adevărate ale acestor autorități, mai ales combinate cu faptul că, într-adevăr, nu s-a recuperat nimic. Or, cel puțin, ceva se putea recupera, noi deja suntem în al patrulea an. Da, chestiile acestea durează, dar durează trei-cinci ani.”
Europa Liberă: Dar autoritățile sunt conștiente că, dacă nu vor recupera cel puțin o parte din acești bani, alegătorii le vor taxa în cadrul alegerilor parlamentare care sunt programate pentru 24 februarie?
Intenția lor este de a menține puterea nu prin regulile democrației, ci prin imitarea democrației...
Dumitru Alaiba: „Eu nu cred că aceste autorități fac legătura directă dintre acțiunile lor și votul pe care calculează că au să-l primească, pentru că este vizibil cum intenția lor este de a menține puterea nu prin regulile democrației, ci prin falsificarea democrației, prin imitarea democrației. Aici avem și sistemul mixt introdus, avem și diferite alte bariere, de aceea eu nu cred că autoritățile se preocupă prea mult de consecințele acțiunilor lor în plan electoral.”
Europa Liberă: Cei care vor vrea să obțină un mandat în parlament, ei vor fi întrebați de către cetățeni de ce atât de greu se recuperează miliardul.
Dumitru Alaiba: „Și ei au să spună că „păi, uitați-vă, se recuperează din lichidare”. Adică, ei au să continue să manipuleze așa cum fac acum. Ei au să ne convingă insistent prin expertize, prin mass-media lor ș.a.m.d. că, de fapt, miliardul se recuperează și noi ăștia câțiva care mai avem de comentat suntem niște incompetenți. Acesta-i răspunsul lor la criticile constructive.”
Europa Liberă: Cum ar trebui să fie la modul practic întorși acești bani și, dacă autoritățile ar avea această voință politică, ce ar trebui să facă?
Dumitru Alaiba: „Deci, 1: se fac investigări cu jurisdicțiile spre care s-au mișcat acești bani, or, din câte știm noi, procuratura noastră nu s-a adresat în țările UE cu solicitări de investigare.”
Europa Liberă: S-au adresat și au spus că nu au avut receptivitate.
Dumitru Alaiba: „N-a fost o adresare în Estonia, din câte eu știu. Și Estonia a fost una dintre destinații. Deci, după ce se investighează pe loc, se identifică activele care au fost procurate – fie acestea-s conturi bancare, fie îs active fixe, imobile ș.a.m.d. –, după ce s-au identificat, aceste active se îngheață pentru a nu putea fi înstrăinate și abia după asta merge confiscarea. Adică este un proces într-adevăr îndelungat, dar el trebuie să aibă loc. Ceea ce noi vedem este că noi nu suntem nici la pasul zero.
Deci, înainte ca banii aceștia să se întoarcă acasă, trebuie de făcut foarte multe, dar aceste autorități pur și simplu nu fac nimic în direcția asta. Se vând activele BEM-ului, Băncii Sociale și Unibank-ului, se vând sedii și tot felul de echipamente, ce mai aveau și gajuri și spun că așa se recuperează miliardul. De la faptul că sediile băncilor se vând miliardul rămâne furat, chiar dacă și unele venituri se înregistrează pe parcurs. În 2013, aceste bănci aveau activele lor, înainte de acest furt. Deci, în 2013, la sfârșitul anului, dacă ne uităm la rapoartele lor financiare, activele acestor trei bănci însumau 20 de miliarde de lei. Păi, iată din aceste 20 de miliarde noi am putea argumenta că anume din aceste 20 de miliarde s-au recuperat acești 1 miliard și 18 milioane, iar creditul de urgență – acest 1 miliard și 24 de milioane de dolari, care au venit din rezervele Băncii Naționale – acesta-i cu totul alt subiect și cu totul altă sumă.
Dacă vrem să vedem magnitudinea crimei, atunci probabil aceste două cifre ar trebui să le însumăm, să le punem alături, pentru că avem 20 de miliarde de lei și avem un miliard de dolari. Eu aș argumenta că iată asta este magnitudinea fraudei.”
Europa Liberă: Calculele arătau că 25 de ani le trebuie moldovenilor ca să contribuie pentru recuperarea acestui miliard.
Dumitru Alaiba: „25 de ani, până în 2041, noi o să achităm cam aproximativ în total 24,5 miliarde de lei. Noi am făcut și o analiză pe site-ul nostru. În general, scopul nostru este să ajutăm cât mai mulți oameni să înțeleagă esența acestor crime pentru ca furtul miliardului să nu fie un simplu slogan, dar într-adevăr lumea să înțeleagă ce s-a întâmplat și atunci noi o să putem pune și întrebări mult mai clare și mult mai incomode. Acesta este abia al doilea an în care noi plătim pentru acest furt. Prima tranșă a fost dată în 2017 în octombrie, în aprilie anul acesta, conform legii, s-au achitat dobânzile, fără ca Ministerul Finanțelor să se ostenească să ne comunice și asta-i ceva ce-am descoperit noi destul de întâmplător.
Noi achităm cam echivalentul la o Arenă Chișinău la fiecare jumătate de an ...
Ne uitam la lege și am descoperit că, de fapt, dobânzile se achită semianual și am întrebat de Ministerul Finanțelor și a fost un răspuns calitativ la solicitare, dar a confirmat că în aprilie s-a achitat, dacă nu greșesc, 307 milioane de lei pentru dobânzi, fără ca cineva din politicienii de la conducerea ministerului, pentru că funcționarii sunt de bună-credință, sunt convins, fără ca cineva din politicienii de la conducerea ministerului să considere necesar să comunice că noi achităm cam echivalentul la o Arenă Chișinău la fiecare jumătate de an pentru a deservi acest credit la o fraudă pe care nimeni n-a cerut-o și la o salvare pe care nimeni n-a vrut-o, pentru că, cel puțin din observațiile noastre, și mai șocant este faptul că aceasta-i probabil unica programă de bailout din lume. Noi avem bailout-uri și în Statele Unite, și în Europa au fost în criza financiară, dar în urma la aceste bailout-uri băncile au fost salvate. Noi am făcut un bailout la trei bănci care bănci, oricum, au falimentat. Eu nu am văzut chiar așa ceva.”
Europa Liberă: Partenerii externi ai Republicii Moldova nu obosesc să le amintească autorităților țării că trebuie să găsească făptașii miliardului dispărut și să urgenteze recuperarea acestor bani.
Dumitru Alaiba: „Și urmare la aceste presiuni, ceea ce înțeleg autoritățile noastre este să vină cu următoarea tentativă de manipulare, cum ar fi strategia de recuperare. Or acest document este orice numai nu unul calitativ; este un document politic, dacă vreți.”
Europa Liberă: Dar Moldova este monitorizată în continuare la acest capitol, cum recuperează miliardul dispărut.
Dumitru Alaiba: „Eu nu cred că există o monitorizare sistematizată din exterior.”
Europa Liberă: Păi pe interior fac ONG-urile, societatea civilă, iar pe exterior ziceam că partenerii externi le reamintesc celor de la Chișinău despre nevoia recuperării.
Dumitru Alaiba: „Da, da, societatea civilă... Se insistă pe subiect, dar, de fapt, asta este tot. Și până la urmă nimeni, nimeni, niciun ONG, niciun partener extern n-o să înlocuiască rolul pe care trebuie să-l îndeplinească Procuratura, CNA, Guvernul. Deci, aici deplina responsabilitate și sarcina de a fi proactivi și cât mai sinceri este doar în mâna autorităților, nu a altcuiva.”
