Primul proiect de lege pe care l-au depus în actualul legislativ comuniştii este cel privind consolidarea statutului de neutralitate. Ei cred că dacă proiectul se aprobă, iar Republica Moldova renunţă pe vecie la NATO, Federaţia Rusă nu s-ar mai împotrivi aderării europene şi i-ar permite Moldovei să reintegreze Transnistria. Până acum, ideea nu era luată în serios de partidele guvernării. Dacă comuniştii votează, însă, guvernul, lucrurile s-ar putea schimba. L-am întrebat pe Nicolae Afanas, şeful catedrei relaţii internaţionale a Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova, cum anume.
Nicolae Afanas: „În primul rând, trebuie să conștientizăm că votarea unui astfel de proiect ar fi o dedublare a statutului juridic pe care îl deține Republica Moldova. În conformitate cu Constituția statului nostru, cu doctrina militară, Concepția de politică externă, Concepția securității naționale - pretutindeni este prevăzut statutul de neutralitate al Republicii Moldova și toate politicile care reies din acest statut denotă că Republica Moldova e un stat care are un statut neutru. Marea dorință a Partidului Comuniştilor este ca acest statut să fie consfințit la nivel internațional. Asta se urmăreşte prin adoptarea unei legi speciale în cadrul Parlamentului, cu recunoașterea ulterioară din partea celorlalte forțe mondiale. Pentru ca noi să nu putem ulterior renunța la acest statut. În Republica Moldova sunt mai multe forțe la nivel politic, cât și la nivel de societate civilă, care vorbesc despre necesitatea renunțării la statutul de neutralitate, intensificarea dialogului nostru cu Organizația Atlanticului de Nord și ulterioara aderarea la aceasta. În cele ce urmează trebuie să conștientizăm că forțele mondiale în acest moment nu văd ca prioritate Republica Moldova și nu văd ca prioritate neutralitatea Republicii Moldova. Iată de ce o simplă adoptare a acestui act în cadrul Paramentului Republicii Moldova nu va schimba nimic din păcate pentru însuși Republica Moldova. Statutul pe care îl avem este unilateral adoptat de Republica Moldova, pentru Republica Moldova, și în acest moment nu poate fi schimbat de către autoritățile naționale.”
Europa Liberă: Cum trebuie de înțeles, în aceste condiții, insistența comuniștilor? De ce fac ei asta de fapt?
Nicolae Afanas: „Insistența lor trebuie văzută din perspectiva geopolitică și anume faptul că ei tot timpul au militat pentru neaderarea la NATO. Și văd ei ca un mecanism care ar garanta neaderarea la NATO adoptarea în cadrul Parlamentului Republicii Moldova a unei legi speciale și a statutului special de neutralitate permanentă, care nu ar permite dezvoltarea și evoluția dialogului Republicii Moldova și NATO, iar ulterior, ar garanta cumva parteneriatul strategic cu Federația Rusă și ar permite Republicii Moldova în dimensiune de politică externă să balanseze între aceste două mari forțe. Cu toate că, am să mai repet prin faptul că am să spun: marile puteri deja au o opinie creată despre Republica Moldova și despre statutul său de neutralitate; adoptarea încă odată în cadrul Parlamentului Republicii Moldova nu ar da o plusvaloare pentru politica externă și internă a Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Vă puteți imagina că ar putea un proiect de acest fel, o lege de asta să fie votată, dacă vom avea un Guvern votat de comuniști?
Nicolae Afanas: „Ar putea. Pentru că noi nu cunoaștem toate condiționările care au fost făcute și sunt făcute de partidele politice pentru votarea unui Guvern sau altuia. Poate că este una din condiții. Dar această dedublare are mai degrabă scopul de a demonstra odată în plus dorința Republicii Moldova de a rămâne un stat neutru în context a tot ce se întâmpla în jurul nostru, a evoluţiilor locale cu țintă regională și nedorința noastră de implicare directă în aceste conflicte. Și poate chiar unele forțe politice își închipuie că astfel noi ne vom garanta integritatea și suveranitatea. Cu toate că conștientizăm că în urma la tot ce s-a întâmplat în anul 2014 și se întâmplă în 2015, statutul de neutralitate din păcate nu ne poate garanta stabilitatea, securitatea, ordinea în teritoriul țării. Sunt niște lucruri mult mai complexe care ne pot garanta acest lucru.”
Europa Liberă: Opțiunea de securitate pe care a ales-o Ucraina în această situație, cu un război și cu o Rusie implicată activ în acest conflict, a fost să renunțe la statutul de neutralitate pe care l-a consfințit altădată Ianukovici și să-și lase deschisă, ca să zic așa, opțiunea pro-NATO? Este asta o cale şi pentru Moldova?
Nicolae Afanas: „Nu. Ucraina și-a declarat această tendință încă la summitul de la București din anul 2008, când a spus că ș-ar dori o ulterioară aderare la NATO. Și am văzut în ce a evoluat aceasta ulterior. Dacă e să luăm pe eșichierul politic din Republica Moldova, un singur partid care a trecut pragul electoral a militat pentru aderarea la NATO. Celelalte patru au fie o poziție diametral opusă, fie una foarte rezervată. Ceea ce mă face să mă gândesc că în apropiații patru ani un dialog cu privire la aderarea noastră la NATO nu va fi. Va fi vorba despre un parteneriat strategic, despre dezvoltarea, aprofundarea acestui parteneriat cu NATO, dar nicidecum nu se va trece pe dimensiunea unor politici de aderare la această structură. Cu toate că ministrul care a fost nominalizat în funcția de Ministru al Apărării are niște poziții destul de euro-atlantice. Posibil prin aceasta Republica Moldova dorește să dea și un semnal pentru NATO, atât și pentru partenerii noștri europeni, cât și pentru cei nord-americani, că Republica Moldova ar fi deschisă spre o continuare și aprofundare a dialogului nostru cu NATO. Noi cel puțin încercăm să jucăm pe interesul celor două mari puteri, pe de o parte forțele occidentale, iar pe de altă parte Federația Rusă.”
Europa Liberă: Când se spune că Moldova ar trebui acuma să-și armonizeze strategic regional politicile de securitate, ce se are în vedere?
Nicolae Afanas: „Se are în vedere că acțiunile care sunt întreprinse în Republica Moldova trebuie să vină într-un unison cu tot ceea ce întreprinde comunitatea internațională pentru a stopa și a reglementa conflictul ăsta local din Ucraina de Est. Cu toate că impactul și importanța Republicii Moldova sunt minime. Dar oricum măcar şi prezența noastră la frontieră, adică la granița directă cu Ucraina implică cumva și rolul Republicii Moldova în soluționarea ulterioară a acestui conflict. Însăși faptul că teritoriul Republicii Moldova poate fi folosit de refugiații din această regiune, poate fi folosit de acei combatanți ilegali care sunt acolo implicați pentru a se retrage, deja implică și dă un rol Republicii Moldova. Nu putem să uităm și de regiunea de est a Republicii Moldova. Vorbim despre regiunea transnistreană. Ucraina a făcut o concentrație de arme, de soldați în acea parte a țării lor, pentru a nu permite un dublu atac atât din Est, cât și din Vest. Şi iarăși este vorba de teritoriul Republicii Moldova. Potrivit legii, ea este și cumva responsabilă de tot ceea ce se întâmplă în această regiune. Dacă vor începe anumite provocări, Republica Moldova va fi juridic responsabilă de ceea ce se întâmplă acolo. Și statul ucrainean este în drept să ne ceară nouă o răspundere pentru controlul sau necontrolul, gestionarea acestui teritoriu. De aceea occidentalii încearcă să implice și Republica Moldova în gestionarea acestui conflict local.”
Europa Liberă: Dar din perspectiva asta - a armonizării strategiilor în securitate - ce semnal ar putea constitui dacă Parlamentul ar vota eventual o lege de consolidare a statutului de neutralitate? Care de fapt, e ceea ce vrea Rusia - un statut de neutralitate permanent recunoscut de toată lumea.
Nicolae Afanas: „Ar demonstra că Republica Moldova în acest moment nu-și dorește extinderea dialogului cu NATO, că nu-și dorește o înrăutățire a relațiilor cu Federația Rusă și ar demonstra odată în plus că noi nu avem o linie politică foarte bine conturată, că noi suntem într-o căutare, suntem într-o luptă permanentă și suntem bifurcați, atât la nivel de elite politice, cât și la nivel de societate. Adică ne dorim un dialog strategic cu NATO, dar fără aderare. Ne dorim cumva extinderea acestui dialog, dar fără implicarea militarilor noștri în anumite operațiuni NATO ș.a.m.d.. Dar în același timp, are și ca scop să demonstreze și Federației Ruse că noi nu vom întrece această limită a parteneriatului cu NATO, fiindcă trecerea acestei limite se consideră că a dus la apariția conflagrațiilor atât în Caucaz - mă refer aici la Abhazia și Osetia de Sud - cât și a conflictului din Ucraina de Est care este în derulare.”
