Linkuri accesibilitate

Se poate oare ieși din UE și NATO?


Drapelule eston, alături de cele ale UE și NATO la Tallin.

Drapelule eston, alături de cele ale UE și NATO la Tallin.

Un teritoriu care se separă dintr-o entitate mai mare e cel care își pierde de facto drepturile inițiale.

Nu există procedură de excludere din UE. Deși s-a vorbit mult despre asta în vara lui 2012, în momentul puciului parlamentar din România, când se profila spectrul excluderii din UE a României conduse de un USL care încălca legile și Constituția, adevărul este că nu a fost prevăzut nici un mecanism pentru aceasta. Legislatorii nu au prevăzut o asemenea situație.

Nici măcar atunci când în Austria partidul conservator al cancelarului de atunci Wolfgang Schüssel s-a menținut la putere printr-o alianță cu neofasciștii lui Jörg Haider, ceea ce s-a întâmplat a fost că Austria a fost pusă într-un soi de carantină diplomatico-administrativă de către celelalte țări ale UE. Altfel zis, miniștrii austrieci continuau să participe la reuniunii cu colegii lor, dacă doreau, însă fără drept de vot și ignorați de toți ceilalți în discuții. La atât se rezumă o asemenea izolare în cadrul UE, în caz de încălcare gravă a dreptului comunitar, însă despre o excludere nu poate fiu vorba.

Nici România USL-istă, nici Ungaria lui Orban nu s-au aflat vreodată în pragul excluderii.

Problema în cazul unei ieșiri voluntare se pune însă cu totul altfel. Astfel, regiunile cu mișcări politice separatiste, precum Flandra, Catalonia sau Scoția, au fost avertizate în mod repetat că dacă se separă de țara în care se află (în cazurile citate: Belgia, Spania sau Marea Britanie), atunci ele se vor regăsi de facto în afara UE și vor trebui să refacă toate procedurile de admitere prin care trece orice țară candidată.

Aceasta este de altfel conform dreptului internațional, care spune același lucru: un teritoriu care se separă dintr-o entitate mai mare e cel care își pierde de facto drepturile inițiale. Asta a explicat și de ce Rusia a păstrat atribuțiile și statutul fostei URSS în instituțiile internaționale, așa cum Serbia o vreme a fost considerată moștenitoarea fostei Iugoslavii.

Apoi, în cazul Greciei, mai trebuie spus și că o ieșire din zona Euro nu ar atrage după sine în mod automat o ieșire din UE. Procedura pentru aceasta ar trebui inventată ad-hoc, oarecum așa cum se pregătește să facă Anglia conservatorului Cameron, care dorește să organizeze un referendum național în chestiunea rămânerii în UE, referendum care ar putea pune din nou problema relațiilor cu Scoția, întrucât scoțienii, deși au căutat să se separe de Anglia, nu doresc în realitate să părăsească UE.

Cu totul altfel se prezintă în schimb situația intr-o instituție precum NATO. In 1974, Grecia și-a retras deja forțele din structurile de comandă ale NATO, pentru a protesta împotriva invadării Ciprului de nord de către Turcia, la rândul ei membră în NATO. Grecia a reintegrat acele structuri militare NATO 6 ani mai târziu, în 1980, cu cooperarea Turciei.

------------------

În Republica Moldova formaţiunile de stânga, care au pierdut la limită recentele alegeri parlamentare faţă de partidele ce se declară pro-europene, au o poziţie critică faţă de Acordul de Asociere a Moldovei la UE. Opoziţia comunistă cere revizuirea acestuia, iar cea socialistă se pronunţă pentru denunţarea acestui document. Dat fiind că Acordul de Asociere e un tratat internaţional încheiat între două părţi – RM şi UE – el poate fi revizuit, dar şi denunţat, la dorinţa uneia dintre părţi, spune Nicolae Afanas, şef de catedră la Institutul de Relaţii Internaţionale. Expertul precizează că denunţarea nu e posibilă atâta timp cât Acordul nu a fost ratificat de toate statele membre. L-am întrebat pe Nicolae Afanas ce consecinţe ar presupune o eventuală anulare a acestui Acord:

„Dacă Republica Moldova va denunţa acest acord relaţiile cu UE vor merge în declin, chiar într-un impas, demonstrând astfel că nu există o continuitate în politica externă şi nu există o seriozitate în politica noastră odată ce nu ne putem asuma acele obligaţii prin elementul de semnare, dar şi de ratificare în cadrul Parlamentului RM. În plus, trebuie să menționăm că atât în contextul semnării şi ratificării a Acordului de Asociere, dar şi mai devreme au început nişte politici foarte profunde de europenizare a RM, pe dimensiunea politică, juridică, socială ş.a. Ceea ce ar presupune că ar trebui să stopăm şi să ne reorientăm spre alte standarde, norme decât cele europene.”

O eventuală denunţare a Acordului de Asociere ar fi, în opinia expertului Afanas, o decizie nechibzuită:

„O variantă mai eficientă ar fi, în condiţiile în care nu se acceptă Acordul de Asociere, revederea prevederilor Acordului, astfel încât acestea să corespundă interesului naţional al RM, în condiţiile în care anumite forţe politice sau factori de opinie consideră că Acordul nu corespunde totalmente interesului naţional al RM.”

În timp ce opoziţia de stânga critică Acordul de Asociere, unul din partidele de dreapta din opoziţie – PL - vrea ieşirea Republicii Moldova din CSI. Ultima opţiune este şi ea privită cu rezerve de mai mulţi experţi. Directoarea de programe de la Asociaţia de politică externă Victoria Bucătaru spune că proiectul integraţionist CSI îşi pierde viabilitate, însă abandonarea lui nu ar fi tocmai oportună pentru Republica Moldova:

„CSI este un proiect integraționist care își pierde relevanța în condițiile agresiunii Rusiei în Ucraina actuale dar și drept urmare a războiului din Georgia din 2008. CSI s-a transformat într-un instrument de manipulare și realizare a intereselor unui singur stat - Federația Rusă. Viabilitatea CSI devine minimă atunci când sunt folosite mijloace represive asupra statelor membre şi nu sunt respectate reglementările Acordului, pentru că practic, această organizație are drept scop stabilirea cadrului de cooperare dintre fostele state membre ale Uniunii Sovietice la nivel economico-social, s-a dorit și militar dar din varii motive nu s-a reușit. Deciziile unilaterale ale Federației Ruse care reies din interesele sale politice violează prevederile Acordului, iar acest lucru ridică mari semne de întrebare privind viitorul acestui format de cooperare. Însăși Federația Rusă deja a instituit și promovează un alt model integraționist și anume Uniunea Economică Euroasiatică, activitatea căreia a început la 1 ianuarie 2015. În ce privește apartenența Republicii Moldova la această structură – CSI - în condițiile geopolitice actuale, acutizarea situației interne, dar și pericolul unei instabilități de ordin intern și extern nu reprezintă un cadru propice pentru discutarea unei eventuale retrageri. Atât timp cât prevederile Acordului de Comerț Liber și Aprofundat cu UE nu vin în contradicție cu reglementările stipulate în Acordul CSI, necesitatea revizuirii statutului de membru al CSI nu este un element primordial. Acordul CSI creează un cadru favorabil pentru cooperarea cu statele ex-sovietice, prevăzând facilități comercial – economice și de libertate a mișcării.”

XS
SM
MD
LG