Linkuri accesibilitate

Anneli Ute Gabanyi: „Ce spune Krasnoselski este mult mai belicos decât s-au pronunţat antemergătorii lui”


Banner electoral cu Vadim Krasnoselski la Tiraspol, noiembrie 2016

Un interviu cu analista și experta în probleme moldovene de la Berlin.

Despre ultimele evoluţii înregistrate în dosarul transnistrean şi în dialogul Chişinău-Tiraspol, şi despre perspectivele de avansare în procesului de negocieri, un dialog cu cercetătoarea de la Berlin Anneli Ute Gabanyi.

Europa Liberă: Se vorbeşte mult despre nevoia şi despre importanţa unei viziuni comune a autorităţilor Republicii Moldova asupra dosarului transnistrean. Şi aceasta după ce în fruntea ţării a venit Igor Dodon care, încercând să apropie Republica Moldova mai mult de Federaţia Rusă, chiar zicea că în doi-trei ani s-ar putea găsi şi o variantă de compromis pentru a soluţiona această criză transnistreană. Dumneavoastră dintr-o parte cum vedeţi conjugarea acestor eforturi comune ale preşedintelui şi guvernanţilor să rezolve această problemă?

Anneli Ute Gabanyi: „Este, într-adevăr, foarte straniu cum două forţe care reprezintă executivul din Republica Moldova au viziuni atât de disparate, nu numai diferite. Şi se vede că domnul preşedinte Dodon speră că un nou Parlament, eventual, ar putea să aibă vederi mai apropiate de dânsul. Dar problema este cum reacţionează presa din Republica Moldova, dacă subliniază cetăţenilor această diferenţă şi le explică unde rezidă interesele lor, în care parte.”

Europa Liberă: În societatea moldavă problema transnistreană, soluţionarea ei nu se regăseşte, cel puţin, în primele zece priorităţi. Aceasta îndepărtează şi mai mult rezolvarea acestei probleme?

Anneli Ute Gabanyi

Anneli Ute Gabanyi

Anneli Ute Gabanyi: „Este unul dintre aspectele care sunt importante şi care subliniază de ce partea rusă nu a insistat niciodată asupra unei rezolvări, ca să spun aşa, violente şi foarte rapide a acestei probleme, ştiind că atâta timp cât această problemă continuă, desigur, cetăţenii de pe cele două maluri ale Nistrului se îndepărtează tot mai mult. Fenomenul s-a observat şi în războiul rece între cele două Germanii, însă, din fericire, totuşi, contactele au fost în aşa măsură încât, până la urmă, putem să ajungem, deşi lupta nu este încă încheiată, la o mentalitate comună între oamenii din cele două părţi. Este clar, este în interesul atât al decidenţilor din Transnistria, cât şi al Rusiei, mai ales, ca prin alienarea populaţiei să se ajungă, până la urmă, la o rezolvare în interesul celor două forţe.”

Europa Liberă: Dar viziunea celor de la Tiraspol şi a celor de la Chişinău diferă prea mult. Pentru că şi liderul actual nerecunoscut de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, a declarat, cu mai multe ocazii, de când se află în fruntea regiunii, că există totul pentru ca ei să-şi apere independenţa şi că nu vor face niciun pas înapoi, decât să ajungă la recunoaşterea acestei independenţe. Cum se găseşte limbaj comun, dacă ei rămân pe o poziţie destul de ostilă Chişinăului?

Anneli Ute Gabanyi: „Este clar că este o contradicţie care nu poate fi rezolvată, cel puţin, nu cu vorbe bune în formatul „5+2”. Interesant este că ceea ce spune Krasnoselski este mult mai belicos decât s-au pronunţat antemergătorii lui. Deci, este o atitudine mai categorică în această privinţă. Şi atitudinea aceasta cred că reflectă şi nervozitatea atât a liderului de la Tiraspol, cât şi a părţii ruseşti vis-a-vis de înţelegerile la care au ajuns Kievul şi Chişinăul, între timp.”

Europa Liberă: Tema care se discută acum cel mai mult este instituirea acestui control în comun la frontiera de stat moldo-ucraineană, pe segmentul transnistrean al acestei frontiere, fiind remarcate avantaje şi beneficii pentru populaţia şi agenţii economici din stânga Nistrului. Dar şi aici Tiraspolul se opune cu vehemenţă.

Anneli Ute Gabanyi: „Acest lucru chiar se poate înţelege. Pentru că este vorba nu numai de acele daune presupuse pentru populaţia din regiune, factori economici etc. Este clar că factorii economici, care nu lucrează cinstit, sunt nervoşi. Şi este vorba, într-adevăr, de traficul către Odesa, este un punct, după cum a arătat şi fostul vicepremier pentru Reintegrare, domnul Carpov, foarte clar, este un punct strategic pentru Transnistria. Însă, pe de altă parte, trebuie să spun că scopul urmărit acum, în sfârşit, zic eu, de Chişinău, într-un mod decis de a asigura această frontieră, este o decizie strategică şi bineînţeles că putea să fie luată numai în doi. Faptul că proiectul deja este ceva mai vechi, dar a putut să fie implementat sau va fi implementat doar acum, arată că şi Ucrainei i-a trebuit o vreme pentru a înţelege acest aspect strategic. Şi l-au înţeles foarte bine. Pentru că, într-adevăr, Republica Moldova, atât timp cât nu are controlul asupra frontierelor ei de stat, pe lângă faptul că nu exercită controlul asupra unei părţi a teritoriului său, nu poate fi considerată un stat suveran. Şi această lipsă de control atât asupra teritoriului, cât şi asupra frontierei este o deficienţă nu numai în ceea ce priveşte posibilităţile de a evita să devină un failed state, până la urmă, pentru că aceasta este definiţia, dar este şi o problemă în vederea integrării în Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Deputaţii de la Kiev în ultimul timp au devenit foarte activi şi iau atitudine vis-a-vis de felul cum trebuie să fie rezolvată problema transnistreană. Unii dintre ei chiar spun tranşant: „Kievul trebuie să discute doar cu Chişinăul toate problemele ce ţin de controlul vamal şi de frontieră, chiar dacă Tiraspolul se opune acestei înţelegeri”.

Anneli Ute Gabanyi: „Este limpede. Pentru că aceste puncte comune de frontieră care, de altfel, nu sunt înfiinţate numai la partea controlată de Transnistria, dar şi în alte puncte, se vor afla pe teritoriul Ucrainei. Şi mai este un lucru, este o procedură care există în Uniunea Europeană şi sigur că statele înfiinţează astfel de puncte comune pe baza unor înţelegeri bilaterale. Transnistria, bineînţeles, vrea să multilateralizeze problema şi să o pună pe agenda „5+2”. Iar prietenul mai mare, Rusia, deja a declarat, de asemenea, în această privinţă că nu ar fi o problemă bilaterală, ci o problemă care trebuie discutată în formatul „5+2”. Deci, aici va fi foarte important dacă se ajunge, şi foarte probabil să se poată ajunge şi la discutarea problemei. În primul rând, Ucraina şi Moldova să continue să îşi susţină punctul comun de vedere şi în acest format. Dar totul va depinde aici de Occident.”

Europa Liberă: Depinde şi de Occident, depinde şi de Răsărit. În eventualitatea dacă Igor Dodon încearcă să apropie şi mai mult Moldova de Federaţia Rusă, credeţi că domnul Putin îi va face anumite concesii domnului Dodon în ceea ce priveşte dosarul transnistrean?

Anneli Ute Gabanyi: „Nu cred. Au mai fost preşedinţi moldoveni care au crezut acest lucru şi de fiecare dată s-au înşelat. Nu. Aici e vorba de nişte decizii strategice care, de altfel, devin cu atât mai importante, cu cât Rusia încearcă în momentul de faţă să îngheţe situaţia din estul Ucrainei şi să formeze din acele raioane o nouă Transnistrie, însă cu diferenţa că ele au o frontieră comună cu Rusia şi nu cu Ucraina.”

Europa Liberă: Doamnă Gabanyi, de mai mulţi ani are loc această tradiţională conferinţă bavareză cu genericul „Măsurile de consolidare a încrederii în procesul de reglementare a conflictului transnistrean”. Cum vi se pare dumneavoastră, care observaţi tot ceea ce se întâmplă în regiune, aceste măsuri chiar devin unele de consolidare a încrederii?

Anneli Ute Gabanyi: „Nu cred pentru că voinţa decidenţilor de la Tiraspol nu este câştigarea încrederii celor de pe malul drept al Nistrului. Interesul lor este să câştige din aceste discuţii bavareze cât mai multe avantaje de toate felurile atât economice, cât şi de recunoaştere a independenţei lor, adică, pentru cei din Transnistria. Dar este un proces care, dacă îl priveşti într-un mod obiectiv din afară sau fie chiar şi de către cei care îl organizează, ar trebui să-şi dea seama la un moment dat că nici bunăvoinţa celor de la Chişinău nu poate fi extinsă la infinit.”

Europa Liberă: Mai mulţi actori importanţi implicaţi în soluţionarea conflictului transnistrean ani la rând declară că e cel mai uşor conflict de rezolvat. De ce nu aduce şi rezultate, dacă e atât de uşor de rezolvat această problemă transnistreană?

Anneli Ute Gabanyi: „Dacă ar rămâne aceiaşi politicieni din aceeaşi ţară în fruntea OSCE, probabil că ar învăţa că acest lucru este o iluzie. Dar eşecul fiecăruia dintre aceşti politicieni la sfârşitul fiecărui an şi schimbarea lor la vârful OSCE arată că, concluziile care s-ar putea trage la sfârşitul fiecărui an, dacă s-ar transmite de la ţară la ţară şi de la politician la politician, ar ajunge, eventual, la altă concluzie. Dar aşa pentru mine este aproape amuzant să văd de atâţia ani aceleaşi iluzii, aceleaşi încercări, aceleaşi eforturi care, până la urmă, nu duc mai departe problema transnistreană nici măcar cu un milimetru.”

Europa Liberă: Până la urmă, depinde de felul cum se înţelege Chişinăul cu Tiraspolul sau depinde la ce înţelegeri şi compromisuri vor ajunge Occidentul cu Moscova?

Anneli Ute Gabanyi: „După părerea mea, numai ultima variantă. Exclusiv.”

Europa Liberă: Deci, totul depinde de relaţia Rusiei cu Occidentul?

Anneli Ute Gabanyi: „Absolut. Eu văd importanţa atitudinii decidenţilor de la Chişinău numai în a-şi apăra poziţia şi în a nu claca. Este singura soluţie pe care o au, să apere decizia Parlamentului din 2005 şi să arate, eventual, să mai explice, din când în când celor din Occident, că acel minunat termen, care s-a inventat, dacă nu mă înşel, în 2003, cu statutul special al Transnistriei, este, de asemenea, o fantoşă, este un termen parazitar, un termen elastic de care fiecare trage în direcţia lui, fiecare interpretează ce vrea. Însă acest termen nu înseamnă absolut nimic.”

Europa Liberă: În anumite cercuri deseori se spune că modelul găgăuz ar fi potrivit pentru soluţionarea problemei transnistrene. Găsiţi asemănări sau deosebiri?

Anneli Ute Gabanyi: „Este foarte interesantă întrebarea pe care o puneţi. Pentru că atunci când aceste două republici au fost create înaintea Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, erau gândite de către marii maiştri ai combinaţiilor de la Moscova drept două variante de a fi propuse, până la urmă, pentru impunerea voinţei Rusiei, dreptul de veto asupra politicii Moldovei. Acum ceea ce observ eu, cel puţin, în Germania, dar cred că este mai general, este un interes foarte sporit pentru Găgăuzia. Adică, văzându-se, totuşi, că modelul transnistrean nu pare a fi un model prea strălucit, mai ales după ce şi subvenţiile Moscovei economice din cauza crizei de acolo nu sunt atât de grozave, populaţia trăieşte foarte modest, acum atenţia se îndreaptă către aşa-zisul model al Găgăuziei. Şi stau şi mă minunez câteodată câte avantaje se văd în acel model care, până la urmă, nu văd în ce ar consta caracterul de model.”

XS
SM
MD
LG