O imagine de la un serviciu divin interiorul bisericii baptiste Sf. Ioan Botezătorul din Nagorno-Karabah a fost postată pe X, fostul Twitter, de membra parlamentului azer Jala Ahmadova, în iulie 2021, pentru a demonstra ceea ce ea a numit „atmosferă de toleranță etnică și religioasă”, după ce Azerbaidjan a recucerit Susa, un oraș cunoscut de armeni ca Șuși.
Astăzi, această biserică construită de armeni în sec. XIX nu mai există.
Imagini publicate recent de grupul de monitorizare Caucasus Heritage Watch indică faptul că biserica din Susa/Șuși, care a fost înfășurată în schele în cea mai mare parte a perioadei aflate sub control azer, a fost demolată în iarna anului 2023-24.
Baku a redobândit controlul asupra zonei de la forțele etnicilor armeni în noiembrie 2020, după ce a lansat un război pentru a prelua controlul asupra teritoriului recunoscut internațional ca parte a Azerbaidjanului.
Doi kilometri mai la sud de biserica demolată, imaginile din satelit publicate în aprilie au relevat că un întreg sat apare ca fiind ras de pe fața pământului. Astăzi, o mare moschee se află în construcție pe pământul unde cândva s-a aflat o localitate cunoscută drept Karintak în armeană și Dasalti în azeră.
Husik Ghulyan, un cercetător la Caucasus Heritage Watch, care a publicat imaginile din satelit ale Dasalti/Karintak, a spus pentru RFE/RL: „Cred că scopul Azerbaidjanului în acest caz a fost să demoleze complet (localitatea - n.r.) și să construiască un nou sat pentru azerii strămutați intern sau alte persoane”.
Cercetătorul spune că biserica satului, vizibilă în dreapta moscheii, „este monument de patrimoniu protejat până și de legile azere”, despre care el spune că a fost „probabil motivul pentru care au lăsat-o intactă”.
Dasalti/Karintak, ce înseamnă „sub stâncă” atât în azeră cât și în armeană, și-a luat numele de la stâncile masive de deasupra localității. Satul a fost locul unde se aflau mai multe izvoare naturale și a avut o istorie legată de agricultură.
Un călător care a vizitat localitatea la finele anilor 1890 descria satul ca fiind așezat într-o zonă unde „pământul este fertil, dar culturile sunt rare și produc puțin”. Localnicii, spunea călătorul „plantau grâu, orz, mei și alte culturi”. În perioada sovietică, satul a găzduit o fabrică de producere a mătăsii și una de fabricare a componentelor electronice.
În timpul celui de-al doilea război din Nagorno-Karabah, purtat în 2020, satul a devenit unul din câmpurile de luptă între forțele armene și azere pentru Susa/Șuși. Imaginile din decembrie 2021 arată urme de gloanțe pe clădirile din localitate, care a ajuns un oraș fantomă după ce populația de etnici armeni a fugit din calea avansului trupelor azere.
Cele mai recente imagini din Dasalti/Karintak au fost luate cu ocazia vizitei președintelui azer Ilham Aliyev, care a vizitat lucrările de construcție a noii moschei. Fotografiile publicate de biroul lui Aliyev în iulie 2023 arată că locuințele din așezare erau încă intacte la acea dată. Poze ulterioare, făcute în timpul vizitei lui Aliyev în acest sat de la finele lunii decembrie, nu prezintă peisajul înconjurător, ceea ce sugerează că lucrările de demolare ar fi fost în curs de desfășurare la acel moment.
Ali Mozaffari, un academician iranian de origine azeră, cercetător senior la Universitatea Deakin din Australia, susține că ultima campanie, ce pare să aibă ca scop ștergerea urmelor patrimoniului armean din Nagorno-Karabah, este o problemă mai amplă decât un conflict între Baku și Erevan. „Există o presiune puternică condusă de Turcia, de a realiza ideea unei lumi turcice unificate și conectate, care se extinde spre est, până la granița cu China”, a spus Mozaffari pentru RFE/RL. „Patrimoniul este foarte important pentru a justifica această viziune geostrategică”, a adăugat el.
Cercetătorul adaugă că atât Azerbaidjan, cât și Armenia au efectuat distrugeri culturale bine documentate, dar că Baku a făcut-o „la o scară largă și în mod sistemic”.
Lori Khatchadourian, profesoară asociată la Universitatea Cornell și co-fondatoare la Caucasus Heritage Watch, spune că grupul de monitorizare a observat până în prezent distrugerea a cel puțin 10 situri de patrimoniu în interiorul teritoriului recucerit de Azerbaidjan din 2020 încoace și că în prezent începe un nou studiu - pentru sute de locații de patrimoniu. Ea indică precedentul ștergerii aproape complete a moștenirii armenești din exclava azeră Nahicevan ca exemplu pentru ceea ce ar putea urma în Nagorno-Karabah.
„Una din lecțiile importante învățate din cazul Nahicevan este că ștergerea totală a patrimoniului cultural durează”, a spus Khatchadourian pentru RFE/RL. „Demolarea patrimoniului cultural armean din regiune s-a derulat pe parcursul unui deceniu, începând cu 1997 și continuând cel puțin până în 2009, posibil chiar mai târziu, până în 2011”.
Cercetătoarea spune că, în cazul Nagorno-Karabah, „această poveste tristă se va derula probabil pe parcursul mai multor ani”.
RFE/RL a solicitat un comentariu pentru acest articol din partea administrației prezidențiale a Azerbaidjanului la 23 aprilie, dar nu a primit niciun răspuns până la data publicării.
(Traducere și adaptare - Cristian Bolotnicov)