Linkuri accesibilitate

„E cam dureros, românii nu mai știu să fie uniți”


Marș pro-unionist la București, 12 iulie 2015

De vorbă cu mai mulți bucureșteni despre semnificația zilei de 27 martie 1918.

București, centenarul Unirii României cu Basarabia. La radio, rumoarea festivistă din aula parlamentară de unde se transmit discursuri pe tema sărbătorii. Pe străzi, niciun semn de sărbătoare. Un oraș acoperit de o zăpadă înnoroiată, murdară. Oameni preocupați, posaci. Unii, din prudență sau grabă, nu vor să-mi răspundă la întrebări.

„E cam dureros, românii nu mai știu să fie uniți”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:28 0:00


Am ajuns în Piața Unirii și vorbesc cu trecătorii. Ștefan, care este pe jumătate român și pe jumătate basarabean, îmi spune că se bucură că a avut loc demonstrația de la Chișinău. Păcat că nu s-a făcut nimic aici, în țară. „E cam dureros, românii nu mai știu să fie uniți”, spune el. Nu e însă târziu nici acum, adaugă el. „Ar trebui să ne unim, am ajuns de râsul Europei.”

Dar care ar fi argumentele lui în fața oficialilor europeni sau chiar a celor ruși în favoarea unirii? De ce să se unească românii cu moldovenii? „Pentru că suntem toți români”, îmi răspunde el zâmbind. Nu mai sunt moldoveni, sunt români. Mama lui s-a născut acolo, la Bălți, și, în 1940, s-au refugiat în România. Îl întreb dacă ar vrea să meargă să revadă locurile de unde se trag ai lui. „Am și fost acolo, în 1963, cu părinții mei, deci în perioada comunistă. Am vizitat după 1990 de mai multe ori Basarabia, am și rude cu care țin legătura. Sincer, m-ar bucura să ne unim, chiar dacă unii or să pună piedică. Nu aș putea spune ce aș putea face efectiv, cum aș putea eu lupta”, îmi mai spune Ștefan, „dar ca să stau de vorbă cu oamenii să-i conving că acolo e pământul nostru românesc o voi face întotdeauna”.

Veronica îmi spune că se gândește cu drag la frații de peste Prut. Ar trebui să sperăm în continuare că ne vom uni cu Basarabia? Trebuie multă diplomație, e ea de părere. Să nu uităm că avem un vecin foarte puternic la răsărit, dar asta nu înseamnă un „Nu”, înseamnă diplomație și, „dacă ne gândim că am avut un Titulescu”... Din păcate, îi spun eu, nu-l mai avem. „Trebuie să mai existe. Suntem mulți, suntem inteligenți și precis se va găsi.”

Alexandru este un moldovean de la Suceava care a migrat în Brașov. E rătăcit printr-un București prea mare. Crede că „ar trebui să ne unim, să fim împreună”. Ce argumente ar avea, de ce ar trebui să ne unim? Trecerea timpului, spune el rituos: ne luptăm de prea multă vreme să fim împreună pentru a nu o face în cele din urmă.

Însă Radu spune că România a pierdut un moment foarte bun atunci când Republica Moldova a fost recunoscută în Parlamentul României. „Acum e mult mai greu, având în vedere presiunile dinspre răsărit și situația foarte complicată geopolitică la ora actuală”. Îl întreb dacă ar fi oportun să ne punem acum problema reunificării. „Evident, oricând trebuie pusă problema asta. Și problema tezaurului ar trebui pusă în fiecare momente, dar...e vreo șansă?”

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG