În lipsa precipitațiilor, rezervoarele se micșorează rapid, apa nu mai ajunge în peninsulă prin Canalul Crimeii de Nord, iar rezervele subterane nu vor fi suficiente pentru a satisface pe deplin nevoile de apă. În următoarele luni, Crimeea s-ar putea confrunta cu o penurie chiar și de apă potabilă.
Nivelul apei în rezervoarele din Crimeea anexată a scăzut considerabil. În septembrie, aproximativ 16 milioane de metri cubi de apă au fost consumate din rezervoare, în timp ce numai 2,5 milioane de metri cubi de apă au intrat în ele, potrivit unui raport al centrului hidrometeorologic local. Deficitul a fost cauzat de lipsa de precipitații în peninsulă. În bazinele celor mai multe râuri din Crimeea, au căzut între 2% și 39% din cantitatea normală de precipitații. Din această cauză, unele râuri au secat parțial, iar altele (de exemplu, cursul inferior al Belbekului, cel mai plin râu din Crimeea) au apă stătătoare.
„Volumul total al apei din rezervoarele cu debit natural până la începutul lunii octombrie 2023 a fost de 147,8 milioane de metri cubi, cu 15,8 milioane de metri cubi mai puțin decât în urmă cu o lună”, se arată într-un raport meteo. Pentru comparație, la sfârșitul verii trecute, rezervele de apă erau cu o treime mai mari decât cele actuale (200 de milioane de metri cubi). Aproape aceeași cantitate (197 de milioane de metri cubi) era la începutul acestei veri.
Pe teritoriul Crimeei există 23 de rezervoare de apă. Doar trei din acestea sunt umplute la cel puțin trei sferturi din volumul proiectat: rezervorul Isobilnenskoie de lângă Alușta (85% din volum, sau 11,3 milioane de metri cubi), rezervorul Zagorskoie din regiunea Bahcisarai (83%, sau 23,2 milioane de metri cubi) și rezervorul Simferopol din capitala Crimeei (76%, sau 27,4 milioane de metri cubi).
Unele rezervoare seacă văzând cu ochii. Rezervoarele Belogorsk și Taigan mai au doar 32% și 16% din volumul proiectat. Acest lucru se datorează faptului că apa din ele este deversată intens în râul Biiuk-Karasu, care alimentează Canalul Crimeea de Nord. Dacă nu va mai exista apă în acest canal, multe localități din sud-estul peninsulei vor rămâne fără alimentare cu apă.
Consecințele dezastrului de pe Nipru
Cauza principală a deficitului de apă din Crimeea este distrugerea barajului centralei hidroelectrice Kahovka în iunie 2023. După aceasta, apa a încetat să mai curgă în Canalul Crimeii de Nord, care este de importanță strategică pentru întreaga peninsulă, explică Mihailo Iațiuk, directorul Institutului pentru apă și irigație al Academiei Naționale de Științe Agrare din Ucraina.
„Situația aprovizionării cu apă a Crimeei după dezastrul de la Kahovka a revenit la cea de acum opt ani, când Crimeea era asigurată cu resurse de apă datorită condițiilor naturale și climatice, adică datorită precipitațiilor care cădeau acolo și care se acumulau în rezervoarele de apă. Acestea erau folosite, în primul rând, pentru alimentarea cu apă potabilă”, a declarat Iațiuk pentru Radio Svoboda.
În primăvara anului 2022, trupele rusești care au invadat regiunea Herson au reluat alimentarea cu apă a Canalului Crimeii de Nord „pentru a satisface toate necesitățile”. Într-un fel, pentru o perioadă scurtă de timp, au reușit. Toate bazinele de acumulare disponibile au fost umplute, o parte din apă a fost acumulată chiar în albia canalului”, amintește expertul.
Dar după ce rezervorul Kahovka a încetat efectiv să mai existe din cauza distrugerii barajului, peninsula anexată a pierdut „singura sursă sigură de aprovizionare cu apă și singura sursă de funcționare a tuturor sectoarelor economiei”.
„Optzeci și cinci la sută din necesitățile Republicii Autonome Crimeea erau asigurate de funcționarea Canalului Crimeii de Nord, a cărui principală sursă de aprovizionare era rezervorul Kahovka. Și acesta este unul din motivele pentru care este necesară restabilirea rezervorului Kahovka, deoarece Crimeea nu va putea să funcționeze pe deplin fără resursele acestui rezervor, fără activitatea Canalului Crimeii de Nord”, subliniază Mihailo Iațiuk.
Pompele nu vor salva situația
La sfârșitul lunii septembrie, spicherul numit de Rusia în parlamentul Crimeei, Vladimir Konstantinov, a declarat că, până la refacerea barajului centralei hidroelectrice Kahovka, apa Niprului va fi pompată în canalul din Crimeea de Nord cu ajutorul unor pompe speciale. „Pentru a face acest lucru, este necesar, de asemenea, să fie restabilite priza de apă, stațiile de pompare, să se efectueze lucrările de inginerie hidraulică necesare. Pe termen lung, intenționăm să facem și acest lucru”, a declarat un reprezentant al administrației de ocupație.
Pe de altă parte, șeful peninsulei anexate numit de Kremlin, Serghei Aksionov, declara anterior că „nu este posibil să se construiască o stație de pompare și un traseu de alimentare cu apă de la Nipru până la canal în condițiile existente”. Potrivit estimărilor sale, apa rămasă în Canalul Crimeea de Nord va fi suficientă cel mult până la sfârșitul lunii octombrie.
Mihailo Iațiuk, directorul Institutului pentru apă și irigație din Ucraina, consideră că proiectul de pompare a apei din Nipru în canal este irealizabil: „În primul rând, râul Nipru de lângă Herson și rezervorul Kahovka este, de fapt, o linie de demarcație a fontului. În aceste condiții, capacitatea ocupanților de a pune în aplicare orice măsuri pentru a asigura alimentarea cu apă din canalul nou format și din componentele morfologice nou formate ale Niprului către Canalul Crimeii de Nord este nerealistă. Acestea nu există astăzi. În al doilea rând, trebuie să înțelegem că, în situația actuală, resursele Niprului fără rezervorul Kahovka sunt insuficiente pentru a aproviziona Crimeea și regiunile din apropiere - Dnipropetrovsk, Zaporojie, Herson și Nikolaev. Prin urmare, declarațiile oficialilor de ocupație nu sunt decât o campanie menită să liniștească populația, așa cum anterior au spus că vor extrage apă de la fundul Mării Azov sau că o vor livra [Crimeii] din regiunea Krasnodar”, a explicat expertul.
Mâl și ruină: ucrainenii se luptă cu urmările ruperii barajului Kahovka
Se apropie criza apei
Acum, Crimeea se poate baza doar pe precipitații atmosferice și bazinele subterane. Potrivit unor oameni de știință din Crimeea, resursele de apă disponibile în peninsulă sunt suficiente pentru a satisface nevoile interne ale populației. La nivelul actual de consum, rezervele acumulate ar putea să ajungă pentru 450-500 de zile, adică aproape un an și jumătate.
Cu toate acestea, Mihailo Iațiuk este convins că în lunile următoare peninsula Crimeea se poate confrunta cu o adevărată criză de apă, așa cum s-a întâmplat deja în 2020-2021, deoarece resursele locale nu sunt nelimitate.
„Sursele rezervoarelor pe care ei le-au umplut cu ajutorul Canalului Crimeii de Nord se epuizează rapid. Resursele locale din Crimeea nu sunt suficiente. Dacă Canalul Crimeii de Nord nu își reia activitatea, deja în acest an Republica Autonomă Crimeea (a Ucrainei) va înregistra un deficit de apă. Mai ales dacă ținem cont de faptul că resursele de apă subterană locale s-au redus foarte mult în ultimii opt ani, iar multe bazine de apă care au existat timp de secole au dispărut cu totul. Și aceasta va fi din nou o zonă de urgență în ceea ce privește aprovizionarea cu apă, chiar și pentru apa potabilă”, a declarat directorul Institutului pentru apă și Irigație din Ucraina.
Vara anului 2020 a fost secetoasă în Crimeea, ceea ce a făcut ca nivelul apei din bazinele naturale să scadă dramatic. Precipitațiile abundente din perioada de toamnă-iarnă nu au putut remedia situația. Ca urmare, în mai multe orașe și raioane din Crimeea a fost introdus un program de aprovizionare cu apă. Orașele Simferopol, Ialta, Alușta și raionul Belogorsk au fost cele mai afectate de această problemă. Localnicii aveau apă în casele lor numai trei ore dimineața și seara, iar aceasta avea o culoare ruginie și un miros neplăcut. O astfel de apă putea fi folosită doar în scopuri tehnice, iar pentru băut și gătit, locuitorii din Crimeea cumpărau apă îmbuteliată.
„Nu există alimentare cu apă în Crimeea, deoarece nivelul apei în rezervorul de la Kahovka este mult mai scăzut decât e necesar pentru a trece prin canalul Crimeei. Prin urmare, este foarte probabil că, timp de cel puțin un an, apa nu va ajunge în Crimeea. Chiar și în cazul eliberării teritoriilor noastre de ocupația rusească, nu vom putea să le furnizăm apă la început”, avertiza în iunie directorul general al companiei Ukrhidroenergo, Ihor Sirota.
Fostul șef al Comitetului pentru gestionarea apei și agricultura irigată din Republica Autonomă Crimeea a Ucrainei, Oleksandr Liev, consideră că, în forma sa actuală, Canalul Crimeii de Nord nu va putea funcționa eficient. De aceea, după eliberarea teritoriilor ucrainene de ocupația rusească, problema alimentării cu apă a peninsulei va trebui să fie rezolvată din nou.
„Vechiul sistem de alimentare cu apă a Crimeii din Nipru nu va mai exista. Este irațional să folosim tehnologii și abordări inginerești de la mijlocul secolului trecut după asemenea distrugeri. Va exista un nou proiect”, a declarat fostul oficial, citat de publicația „Flota 2017”. Potrivit lui Liev, modernizarea canalului va dura cel puțin 3 ani și jumătate, și ar putea costa peste 13 miliarde de dolari. Abia după cinci ani de la lansarea sistemului modernizat de alimentare cu apă, va fi restabilit echilibrul natural și vor fi depășite consecințele negative ale ocupației rusești, afirmă Liev.
Istoria canalului
Până în prima jumătate a secolului al XX-lea, o parte importantă a teritoriului Crimeei suferea din cauza deficitului de apă și era o zonă de risc pentru agricultură. În acele condiții, era dificil să te ocupi de agricultură sau să deschizi întreprinderi industriale. Pentru a rezolva problema, în primele decenii ale puterii sovietice în peninsulă au fost construite mai multe rezervoare de apă, iar în perioada 1961-1971 a fost creat giganticul sistem de irigare numit Canalul Crimeii de Nord.
Canalul începe de la râul Nipru, în apropierea orașelor Tavriisk și Nova Kahovka, intră în Crimeea prin istmul Perekop și apoi se întinde de-a lungul părții nord-estice a peninsulei până la Kerci. Realizarea acestui proiect a devenit posibilă după ce pe râul Nipru s-a construit rezervorul de la Kahovka, în anii 1955-1958. Lungimea brațului principal al canalului era de aproape 403 kilometri, iar lungimea totală a conductelor și branșamentelor a ajuns la 11 mii de kilometri.
Crearea Canalului Crimeei de Nord a revitalizat regiunile aride din nordul peninsulei. În această zonă a devenit posibilă chiar și cultivarea orezului, care necesită multă umiditate. În plus, apa din canal era folosită pentru umplerea rezervoarelor de decantare ale unei mari uzine chimice, Titan.
În anul 2013, peste 1,5 miliarde de metri cubi de apă pe an ajungeau în peninsulă prin Canalul Crimeii de Nord.
După anexarea Crimeei în 2014, alimentarea cu apă din râul Nipru a fost întreruptă cu ajutorul unui baraj din beton construit în regiunea Herson. Aceasta a provocat oprirea activităților agricole în zona de nord a peninsulei și secarea rezervoarelor de decantare a apelor acide de la uzina chimică Titan. Ca urmare, în orașul Armeansk a avut loc o eliberare de substanțe nocive în atmosferă, iar o parte din populația locală a trebuit să fie evacuată.
Timp de opt ani, autoritățile numite de Rusia în peninsulă au încercat fără succes să găsească o modalitate de a furniza apă în regiune. În 2015, a fost elaborat un program de alimentare cu apă, cu un cost de 60 de miliarde de ruble (aproximativ 1 miliard de dolari la cursul de schimb de la acea vreme). Acesta a implicat forarea de puțuri și redirecționarea albiei râurilor.
Oamenii de știință din Crimeea au avertizat că măsurile propuse erau ineficiente și, de asemenea, provocau mari daune mediului. Forarea de puțuri nu poate să asigure furnizarea volumelor necesare de apă ale peninsulei și duce la epuizarea rezervoarelor subterane. Acest lucru, la rândul său, duce la salinizarea solurilor, care devin improprii pentru agricultură. Curățarea și devierea albiei râurilor de munte, precum și construirea de prize de apă sunt, de asemenea, dăunătoare pentru natură: sursele de apă din apropiere seacă, animalele și plantele mor.
Modalitățile alternative de aprovizionare a Crimeei cu apă s-au dovedit, de asemenea, nefezabile din diverse motive. Ideea de a pompa apă dulce din regiunea rusă Kuban în Crimeea prin conducte așezate pe fundul strâmtorii Kerci a fost abandonată din cauza lipsei de resurse de apă în ținutul Krasnodar. Proiectul de desalinizare a apei de mare s-a dovedit a fi prea scump. Autoritățile rusești din Crimeea anexată nu au refuzat să îl pună în aplicare, dar nu s-au efectuat lucrări în această direcție.
Problemele legate de apă au atins punctul culminant în anul secetos 2020. Crimeea a fost salvată de la dezastru de precipitațiile abundente din primăvara și începutul verii anului 2021. În general, în perioada dintre anexare și invazia la scară largă a Rusiei rusă în Ucraina, locuitorii Crimeii s-au obișnuit cu faptul că ar putea exista oricând întreruperi în aprovizionarea cu apă. „Nedumerirea și indignarea s-au domolit”, declara activistul din Crimeea Aleksei Efremov pentru Radio Svoboda, într-un interviu în 2021.
După începutul războiului, trupele rusești au aruncat în aer barajul de pe Canalul Crimeei de Nord, repornind alimentarea cu apă a peninsulei. Potrivit lui Mihailo Iațiuk, acest lucru s-a făcut „cu încălcarea tuturor regulamentelor și normelor de funcționare”.
În cele din urmă, în iunie 2023, după distrugerea barajului centralei hidroelectrice Kahovka și inundațiile devastatoare pe care le-a provocat, nivelul apei din Canalul Crimeei de Nord a început să scadă din nou rapid. Autoritățile de ocupație din peninsulă au reluat proiectele alternative de alimentare cu apă. Astfel, până la 1 decembrie 2023, întreprinderea de stat „Krîmgheologhia” ar urma să foreze și să echipeze patru puțuri în diferite raioane ale Crimeii anexate.
Articol tradus și adaptat de Radu Benea.
![În martie 2023, Republica Moldova a obținut dreptul de a exporta carnea procesată de pasăre și ouă de consum ]n UE.](https://gdb.rferl.org/023DC744-7582-4151-B3F1-BD561B99B808_w100_r1.jpg)
![În martie 2023, Republica Moldova a obținut dreptul de a exporta carnea procesată de pasăre și ouă de consum ]n UE.](https://gdb.rferl.org/023DC744-7582-4151-B3F1-BD561B99B808_w66_r1.jpg)
