Stan Lipcanu: „Săptămâna aceasta se vede de la o poștă, mai bine zis de la Poșta Centrală, am avut două subiecte de interes general. Bineînțeles, nevalidarea primarului de Chișinău și fotbalul mondial.
Ei bine, dacă meciurile decurg oarecum pașnic și spectaculos, apoi nemulțumiții din justiția moldovenească – am observat – iată, iată ar putea da frâu liber mâniei populare.
Și asta pentru că de trei zile încoace opoziția coagulată în jurul Partidului Platforma Demnitate și Adevăr protestează – pe alocuri vehement – și cam degeaba protestează, pentru că domnii judecători judecă așa cum consideră ei de cuviință. Două instanțe deja au cântat în aceeași drâmbă.
Ce urmează? Urmează Curtea Supremă, unde pare a fi un fifty-fifty. Mulți analiști, de exemplu, înclină să creadă că până la CSJ va merge ostașul, după care va fi dat curs unei oarecare normalități sociale. Așa, cum ar veni, ne-am jucat cât ne-am jucat – ajunge cât am ridicat periculos temperatura protestatarului. Să vedem.
Pe de altă parte, cam ciudat pare a fi comportamentul puterii. Puterea stă de o parte, parcă ar fi plictisită, parcă o interesează, parcă nu prea o interesează. În briefinguri spune că chiar nu înțelege cum s-a ajuns la una ca asta.
Păi, cum să înțelegem? Puterea care-i putere nu tratează un asemenea subiect cu moleșeală, cu ironie nepotrivită. Ar trebui să spună tranșant, să țină cont de faptul că peste capitală vin norii negri ai destabilizării. La urma urmei, această putere tot în capitală trăiește, mai rar – în Dubai; ei tot prin gropi circulă.
Apoi de ce să lași aceste gropi să se adâncească? Omul simplu însă, cel care a votat de două ori acum o lună, stă și scuipă în televizor. Bâiguie el, acest om simplu la bucătărie, zice că i s-a mai aplicat un bobârnac.
La noi știți cum e? Nu-i chip lucrurile să meargă așa în liniște și pace, după lege, după bun-simț, omenie; la noi trebuie din hotare în hotare să se audă scârțâit din dinți.
Iată că pe această notă deloc optimistă cred că săptămâna viitoare în jurul primăriei se va instala o pace strâmbă în loc de un război sfânt. Și până la urmă, iată, vedeți, apare și optimismul, un pic de optimism.”
