Non-conformismul, deși poate părea un moft, este, în fond, o necesitate. E nevoia de a-ți rămâne fidel ție însuți în ciuda normelor impuse. Iar experiența de viață a lui Doy și motivul colaborării ei cu regizoarea Ana Gurdiș dovedesc acest lucru.
Doy a fost diagnosticată cu sindromul ovarelor polichistice. Printre altele, aceasta implică și un dezechilibru hormonal care poate duce la creșterea părului pe față. De mică, Doy, în interiorul ei, nu se simțea nici fată, nici băiat. Și nu înțelegea de ce mama ei insistă să poarte rochii și să se comporte la fel ca sora ei geamănă, „ca o fetiță”. Acum spune foarte clar că este persoană non-binară. Dar nu a știut dintotdeauna că felul în care se simte are un nume și că sunt și alți oameni ca ea.
Subiectele legate de identitatea de gen (felul cum alege să se identifice cineva, indiferent de sexul cu care se naște) sau orientarea sexuală rămân încă tabu în R. Moldova.
Tradițional, se crede că toate persoanele sunt sau trebuie să fie heterosexuale, adică să se îndrăgostească doar de persoane de sex opus, iar ca identitate de gen poți fi doar femeie dacă te-ai născut de sex feminin sau bărbat, dacă te-ai născut de sex masculin. Oricare altă opțiune este considerată de o mare majoritate ca fiind anormală și neacceptabilă. Iar persoanele care aleg să-și exprime identitatea de gen sau orientarea sexuală considerată netradițională riscă să fie agresate public sau respinse de propria familie.
Doy a ales să fie vocea acestor persoane și să vorbească public, prin filmele ei, despre provocările pe care le are ca persoană non-binară aici, în R. Moldova.
Primul ei scurt metraj a fost despre procesul prin care a trecut personal ca să-și accepte înfățișarea: aceasta nu se încadrează nici în standardele feminine, nici în cele masculine general acceptate.
În pandemie, când stătea mai mult în casă și nu se mai epila sau rădea pe față, a înțeles cât de mare îi poate fi barba. A înțeles că și în exterior corpul se manifestă exact așa cum se simte ea în interior - nici femeie, nici bărbat.
Acum, Doy lucrează împreună cu regizoarea Ana Gurdiș la un lung-metraj, dezvoltând povestea, dar în relație și prin comparație cu sora ei geamănă, care are același sindrom, dar la care manifestările nu sunt așa de puternice.
Întâlnirea lui Doy cu Ana nu este nici ea întâmplătoare. Ana a absolvit Facultatea de Jurnalism la Chișinău și pe cea de Regie film la București. Este regizoare de documentare și abordează în mod special subiecte sociale. Pentru ea, filmul documentar este expresia propriilor căutări prin prisma personajelor pe care le urmărește.
În pandemie, Ana a început să se intereseze de lumea queer. Atunci a descoperit diversitatea și frumusețea acestei lumi, dar și provocările acestor persoane în R. Moldova.
Când Doy a participat cu ideea ei de film la un atelier de dezvoltare a conceptelor, organizatorii le-au făcut legătura. Acum, Ana și Doy sunt co-regizoare, iar prin lung-metrajul pe care îl fac împreună vor să contribuie la lărgirea viziunii noastre despre normalitate.
***
În noul sezon din podcastul „Laboratorul social”, cercetăm scena underground din Republica Moldova. Fiecare generație își are rebelii și răzvrătiții săi, deschizătorii de drumuri pentru noi tendințe și noi curente. Prin urmare, vrem să aflăm ce idei și probleme îi preocupă pe non-conformiștii zilelor noastre, ca să știm care vor fi trendurile de mâine ale întregii societăți.
În fiecare din cele 10 episoade din noul sezon, vei cunoaște unul sau două personaje, reprezentând un domeniu din arte sau din activism, acolo unde sunt cele mai multe și cei mai mulți alternativi: muzică, teatru, film, poezie, design vestimentar, ecologie, sculptură, arte vizuale, activism cultural și civic. Fiecare episod audio de podcast este însoțit de un video scurt despre același personaj.
