Văzut ca o răzbunare pentru lovitura asupra consulatului iranian din Damasc, soldată cu moartea unor comandanți de rang înalt ai Gărzilor Revoluționare (armata de elită a regimului de la Teheran), atacul de sâmbătă scoate la lumină „războiul din umbră” purtat de Iran și Israel timp de ani de zile. În cursul acestuia, republica islamică a trecute prin mai multe situații jenante atribuite Israelului, cum ar fi atacuri cibernetice, asasinări ale unor oameni de știință din domeniul nuclear sau unor generali de rang înalt, scrie The Guardian.
Declanșarea războiului din Gaza, după atacurile Hamas, considerată grupare teroristă în SUA, UE și Israel, din 7 octombrie, au dus la creșterea tensiunilor din zonă. Israelul s-a confruntat cu atacuri din partea mai multor grupări susținute de Teheran, cum ar fi Hezbollah din Liban și cea a rebelilor houthi din Yemen.
Atacul asupra consulatului iranian din Damasc din 1 aprilie, nerevendicat oficial de Israel, a produs o nouă escaladare a situației din regiune.
În ciuda atacului de sâmbătă seară, Iranul însă susține că nu urmărește un război total în întreaga regiune. Ministrul de externe Hosein Amir-Abdollahian a declarat într-o postare pe X, fostul Twitter, că Iranul nu are „nici o intenție de a continua operațiunile defensive”, cu excepția cazului în care este atacat, scrie AP.
Cu toate acestea, Cabinetul de război al Israelului a anunțat că va exista un răspuns la adresa atacului iranian.
De ce Israelul și Iranul sunt inamici
Până la Revoluția Islamică din 1979, Iran și Israel au avut relații foarte bune, fiind chiar și aliați. Iranul, condus la vremea aceea de un monarh, s-a numărat printre primele țări musulmane care au recunoscut independența Israelului, în 1948.
După 1979 și instalarea regimului teocratic la Teheran, relațiile dintre cele două țări s-au înrăutățit considerabil, în special din cauza statutului de aliat al SUA de care se bucură Israel. Liderul suprem al țării, Ayatollahul Ali Khamenei, a numit Israelul o „tumoare canceroasă”, despre care spunea că „va fi în mod inevitabil dezrădăcinată și distrusă”, notează BBC.
Israelul consideră Iranul drept o amenințare la adresa existenței sale ca stat. Pericolul este ilustrat nu doar prin retorica belicoasă a regimului de la Teheran, dar și prin grupările paramilitare pe care le-a creat în Orientul Mijlociu și pe care le înarmează și finanțează din umbră. Printre acestea se numără în special Hamas și Hezbollah.
Israelul mai consideră că Iranul lucrează în secret la dezvoltarea unor arme nucleare, acuzație respinsă de regimul de la Teheran.
Atacul care a creat precedentul
Iranul a acuzat Israelul că ar fi responsabil de atacul din 1 aprilie, pe care l-a considerat o încălcare a suveranității sale. De cealaltă parte, guvernul israelian nu a infirmat și nici nu a negat acuzația.
În atacul din 1 aprilie de la Damasc au fost ucise 13 persoane, printre care generalul de brigadă Mohammad Reza Zahedi - un comandant de rang înalt în cadrul Forțelor Quds, ramura externă a Gărzilor Revoluționare, unitate de elită a Iranului. El a fost o figură cheie în operațiunile Teheranului de înarmare a grupării armate șiite libaneze Hezbollah.
Zahedi reprezintă și cea mai mare „țintă” iraniană ucisă de când fostul președinte american, Donald Trump, a ordonat asasinarea generalului Qassem Soleimani în 2020, notează CNN.
De altfel, Israelul atacă în mod constant Siria, efectuând mai multe lovituri aeriene, prin care încearcă să împiedice livrările de armament către Hezbollah și consolidarea prezenței militare iraniene în Siria.
Cine sunt aliații Iranului
Timp de decenii, Iranul și-a construit o rețea de aliați și forțe „proxy” în Orientul Mijlociu, despre care spune că fac parte din „axa de rezistență”, ce sfidează interesele SUA și ale Israelului în regiune. Iranul le sprijină în mod diferit.
Siria este de departe cel mai important aliat al Iranului. Împreună cu Rusia, Iranul a ajutat guvernul dictatorului Bashar al-Assad să supraviețuiască unui război civil care durează de peste un deceniu.
În Liban, Hezbollah este cea mai puternică dintre grupările armate pe care Iranul le sprijină. Aceasta a fost implicată în schimburi de focuri de armă transfrontaliere cu Israelul aproape zilnic din 7 octombrie. Zeci de mii de civili de ambele părți ale frontierei au fost nevoiți să își părăsească locuințele.
Iranul sprijină totodată și mai multe miliții șiite din Irak, care au atacat anterior bazele americane din Irak, Siria și Iordania. SUA au ripostat după ce trei militari americani au fost uciși într-o bază din Iordania.
În Yemen, Iranul sprijină gruparea Houthi, care controlează cele mai populate zone ale țării. Pentru a-și arăta sprijinul pentru Hamas în Gaza, houthiții au lansat rachete și drone asupra Israelului și au atacat nave comerciale în apropierea coastelor sale, scufundând cel puțin o navă. Ca răspuns, SUA și Marea Britanie, au lovit ținte ale rebelilor.
Care sunt capacitățile militare ale celor două țări
Iranul este mult mai mare decât Israelul din punct de vedere geografic și are o populație de aproape 90 de milioane de locuitori, de aproape zece ori mai mare decât cea a Israelului. Asta nu se traduce însă printr-o putere militară mai mare, explică BBC.
Teheranul a investit masiv în rachete și drone. Are un vast arsenal propriu, dar a furnizat și cantități semnificative de armament reprezentanților săi - houthiții din Yemen și Hezbollah din Liban.
Îi lipsesc însă sisteme moderne de apărare aeriană și avioane de luptă. Se crede că Rusia ar coopera cu Iranul pentru a îmbunătăți aceste sisteme în schimbul sprijinului militar pe care Teheranul îl acordă Moscovei în războiul din Ucraina. Iranul a furnizat drone de atac Shahed, iar Rusia pare că încearcă acum să fabrice ea însăși astfel de drone.
În schimb, Israelul are una dintre cele mai avansate forțe aeriene din lume. Potrivit raportului Institutului Internațional pentru Studii Strategice privind bilanțul militar, Israelul are cel puțin 14 escadrile de avioane – inclusiv F-15, F-16 și cel mai recent avion „invizibil” F-35.
Israelul are totodată experiența de a efectua lovituri în interiorul teritoriilor ostile, în special în Siria.
Arme nucleare, statut ambiguu
Se presupune că Israelul ar avea propriile sale arme nucleare, însă el menține o politică oficială de ambiguitate deliberată.
Iranul nu deține arme nucleare și neagă, de asemenea, că ar încerca să folosească programul său nuclear civil pentru a deveni un stat înarmat nuclear.
Anul trecut, organizația mondială de supraveghere nucleară a descoperit particule de uraniu îmbogățit la o puritate de 83,7%, foarte aproape de calitatea armelor - în situl subteran Fordo, din Iran. Teheranul a declarat că e posibil să fi avut loc „fluctuații neintenționate” în nivelurile de îmbogățire.
Iranul îmbogățește în mod deschis uraniu la o puritate de 60% de peste doi ani, încălcând acordul nuclear încheiat în 2015, cu puterile mondiale. Înțelegerea a devenit irelevantă după ce în 2018, președintele SUA de atunci, Donald Trump, s-a retras unilateral, dar a fost revigorată parțial după ce la Casa Albă a ajuns Joe Biden.
