Europa se pregătește de alegeri parlamentare, la sfârşitul lunii mai. Un scrutin care ar putea aduce o creştere masivă a prezenței euro scepticilor în Parlamentul European. Cu ajutorul Franței, unde Frontul Național tocmai a înregistrat un scor record în ultimele alegeri locale. Vasile Botnaru a stat de vorbă cu ambasadorul Republicii Moldova la Paris, Oleg Serebrian:
Europa Liberă: Cât de prestigios este în Franţa să fii europarlamentar? Pentru cineva din Est, care pleacă la Strasbourg, îşi etalează calităţi de europarlamentar, e cumva prestigios şi competiţia respectivă mai strânsă? În cazul Franţei sau Germaniei, sau ţărilor fondatoare ale Uniunii, cât de prestigios este să ai mandat de europarlamentar?
Oleg Serebrian: „Sigur că este prestigios, deşi, la drept vorbind, senzația mea este că, în competiția pentru Parlamentul European, implicarea politicienilor este mai mică decât în competiţia pentru parlamentele naţionale, decât pentru Legislativul naţional. Cel puţin, în Franţa aşa este. Nu pot să spun că nu i se dă importanţă acestei campanii electorale, dar temperatura în societate, în societatea politică inclusiv, este mult mai ridicată, chiar în cazul alegerilor locale. Deci lupta pentru o primărie importantă în Franţa, cum ar fi, ştiu eu, Marsilia, Lyon sau Lille, este mai dură decât lupta pentru un fotoliu de europarlamentar.
După cum vedeţi, dintre fruntaşii partidelor politice franceze nimeni nu este în Parlamentul European, cu excepţia doamnei Marine Le Pen, spre exemplu, Martine Aubry, o figură-cheie în Partidul Socialist, este primar de Lille, alţii, figuri importante, sunt primari ai unor oraşe, precum Marsilia. Este o altă scară a valorilor politice, mă refer, aici, în Franţa, şi în alte ţări vest-europene, decât în noile democraţii, decât în ţările care au aderat, mai recent, la Uniunea Europeană. Aceasta nu înseamnă că, repet, nu se dă deloc importanţă acestei competiţii electorale. Este, fără îndoială, importantă, dar chiar şi electoratul simte undeva faptul că competiţia pentru Parlamentul European valorează ceva mai puţin pentru formaţiunile politice franceze. Or, prezenţa la alegerile parlamentare este, de regulă, mult mai mică decât la alegerile parlamentare pentru Parlamentul naţional sau la alegerile locale.”
Europa Liberă: Privită competiţia aceasta din perspectiva politicienilor care concurează pentru mandatul de deputat, ce marjă de posibilităţi are un europarlamentar, pe de o parte, să apere interesele naţionale, pe de altă parte, să îmbunătăţească mecanismele de funcţionare a Uniunii Europene? Cât de distinctă poate fi vocea unui europarlamentar, într-un subiect anume?
Adică, un deputat conservator sau socialist, sau liberal-reformator, pentru că sunt alte partide politice, deci, ei se detaşează cumva, dacă vreţi, de partidele politice naţionale şi se asociază cu formaţiunile politice europene, paneuropene, cum ar fi Partidul Popular European sau Partidul Socialist European, sunt în alt grup parlamentar, fireşte că păstrând contactul cu partidele naţionale, dar, în acelaşi timp, nu există o subordonare, după cum îşi închipuie unii. Deci nu este o legătură directă cu partidele care i-au promovat, într-un fel, pe liste.
Aceşti parlamentari sunt, mai curând, axaţi pe dosare europene. Un parlamentar european francez, chiar venit din partea Partidului Socialist sau Uniunii pentru Mişcarea Populară, deci, Partidul Conservator de aici, poate avea pe agenda de lucru preocupări mai mult legate de ţări precum Grecia, Spania, Portugalia, în momentul de faţă, decât să aibă o agendă naţională.
Este şi firesc, pentru că Parlamentul European nu examinează dosare naţionale, ci dosare europene, efectiv, care ţin de interesul Uniunii. Acum, sigur că prin ricoşeu, un dosar european implică şi dosare naţionale. Cineva, are grijă de încotro merge Europa şi cum merge Europa are, în acelaşi timp, grijă şi de ţara lui, care face parte din Uniunea Europeană. Deputaţii europeni, de regulă, venind din diferite ţări ale Uniunii Europene, nu insistă pe dosarele proprii şi nu li se încredinţează, de regulă, în comisii, dosare care sunt legate de ţările lor.”
Europa Liberă: Adversarii, dar şi oponenţii integrării europene a Republicii Moldova, tot insistă pe faptul că, în următoarele alegeri parlamentare, s-ar putea să câştige dreapta şi dreapta-extremă, care nu este foarte încântată să asimileze spaţiul răsăritean în Uniunea Europeană. Din ce se vede acum, în campanii, în listele de pretendenţi, se confirmă această îngrijorare sau nu are temei?
Oleg Serebrian: „Da, este tendinţa aceasta remarcată şi din sondajele de opinie. Greu de spus cum se comportă un partid, după ce ajunge în Parlament, pentru că şi în Occident, ştiţi, agenda electorală e una, discursul electoral e alta şi tot ce se întâmplă postelectoral este o a treia variantă.
Sunt politicieni şi politicieni inclusiv în rândul Frontului Naţional, la care înţeleg că faceţi aluzie, nu sunt foarte omogene partidele politice franceze. Puteţi găsi oameni cu viziuni foarte pro-europene în partide care aparent sunt antieuropene sau, cel puţin, rezervate faţă de dosarul european și personalități publice, deputați, senatori care sunt și ei rezervați față de dosarul est-european sau de politică de extindere în partide, care par să fie deschise față de tema dată, cum ar fi Partidul Socialist sau Uniunea pentru o mișcare democrată. Chiar ieri au fost, în cadrul discuțiilor privind învestirea noului guvern în Adunarea Națională a Franței, am văzut ce libertate au legislatorii francezi. Poziția grupului parlamentar nu înseamnă deloc poziția deputatului. Adică un deputat socialist poate exprima un punct de vedere nu că diferit, ci diametral opus față de propriul grup parlamentar, fără ca să fie sancționat.
De aceasta, spun, inclusiv în Parlamentul European, acest lucru se repetă. Nu neapărat un parlamentar venit din partea Frontului Național poate avea o atitudine rezervată față de problemele de extindere și nu neapărat un parlamentar european, ajuns din partea, știu eu, Partidului Socialist, trebuie să fie încântat de procesul de extindere a Uniunii Europene. Acestea sunt puncte de vedere deseori foarte personale ale oamenilor politici francezi.”
Europa Liberă: Deci trebuie să așteptăm să vedem configurația generală a Parlamentului European?
Oleg Serebrian: „Trebuie să vedem configurația generală, trebuie să vedem cine. Pe mine mă interesează mai mult cine sunt personalitățile care acced decât formațiunile, mai ales că sunt atât de fluctuante formațiunile politice franceze și oamenii politici și aici atât de schimbători, încât deseori se întâmplă că ajung în Legislativ cu o formațiune și își încheie mandatul, trecând prin mai multe formațiuni sau prin mai multe grupuri parlamentare. Depinde și de vocile care sunt, sunt voci mai auzite și voci mai puțin auzite. Sunt foarte mulți parlamentari pe care nu-i auziți niciodată.
Aceasta nu se întâmplă doar în legislativele din noile democrații, sunt deputați pe care nu-i auziți niciodată și aici, și în Parlamentul European intuiesc să este același lucru. Deci, dacă sunt, dar, cel puțin, nu am văzut până acum candidați foarte vocali anti-extindere sau anti-europeni, sau care ar putea să incomodeze cumva demersul nostru pro-european. Eu recunosc că încerc, în calitatea mea de ambasador, să fiu în contact cu toate partidele politice franceze majore. Mă interesează, evident, cum decurge campania, pregătirea pentru campania electorală europeană. Cel puțin, repet, încă o dată, nu am văzut candidați importanți care să aibă un discurs feroce anti-est-european. Și aceasta, într-un fel, este un lucru liniștitor.”
Europa Liberă: Deci nu vă așteptați la surprize?
Oleg Serebrian: „Nu.”
Europa Liberă: Din când în când, pe Internet, propaganda de o anumită culoare scoate niște voci de analiști sau de comentatori care, în legătură cu criza ucraineană, spun: „Mai dă-lă încolo de Est. De ce să ne complicăm noi, Vestul, viața din cauza Estului? Poate, mai bine, îl sacrificăm”. Nu chiar în termenii aceștia, dar sensul mesajului fiind astfel. Să vă întreb pe dumneavoastră dacă de bună seamă există asemenea stări de spirit pronunțate în Vest, mai ales, acum, când lucrurile se complică la Donețk, Lugansk, Harkiv și nu se știe ce mișcări va întreprinde Kremlinul, dacă Vestul devine mai sceptic în privința extinderii sau rămâne pe poziția fermă să apere redutele cucerite până acum prin Parteneriatul Estic.
Oleg Serebrian: „Vestul e o noțiune foarte generală, sunt foarte diferite statele din Vest. În primul rând, facem o distincție clară între Statele Unite, pe de o parte, statele membre ale Uniunii [Europene], pe de altă parte. Deja în Franța punctele de vedere sunt foarte împărțite. Puteți vedea oameni politici responsabili și de pe eșichierul de stânga și din zona dreptei care au atitudini foarte hotărâte și sunt foarte mobilizați, în vederea implicării cât mai active a Franței în politica răsăriteană, ceea ce este, într-un fel, o noutate.
Vedem, în ultimul timp, o schimbare de atitudine și o schimbare de atitudine nu doar la Ministerul de Externe, o schimbare de atitudine chiar la liderii principalelor formațiuni politice. Bineînțeles, sunt comentatori politici care au atitudini și asta vedem în emisiuni de analiză politică, atitudini variate, uneori surprinzătoare, spre exemplu, fostul ministru de Externe francez, Hubert Védrine, a avut recent o luare de atitudine surprinzătoare pentru mine, foarte partizană, o atitudine critică, mai curând, la adresa noilor autorități de la Kiev care cadra cumva cu ceea ce spuneți dumneavoastră: Vestul ar trebui să păstreze o anumită distanță față de această situație de conflict. Dar e un punct de vedere, nu pot să zic că marginal, este totuși împărtășit de o anumită parte a societății, dar este o minoritate.
Observând presa franceză, luările de atitudine ale unor oameni politici, ale comentatorilor politici, analiștilor, este totuși un interes foarte mare și este, cum spuneam, o mobilizare emoțională, sentimentală a acestei țări, în favoarea Parteneriatului Estic. Cred că același lucru se întâmplă și în alte țări din Vestul Europei, părerile, fără îndoială, sunt împărțite pentru că e vorba de niște democrații, dar curentul majoritar de opinie este unul favorabil țărilor Parteneriatului Estic și favorabil cursului de extindere a Uniunii Europene.
Aceasta, iarăși, este un lucru care poate surprinde pentru că Uniunea Europeană, din punct de vedere economic, în momentul de față, și social, se confruntă cu anumite dificultăți care creau impresia că vor schimba atitudinea Bruxellesului și principalelor capitale față de extindere, față de niște relații mai strânse cu țările din Parteneriatul Estic. Iată că această criză ucraineană a catalizat cumva procesul de apropiere dintre Estul Europei, mai exact, țările Parteneriatului Estic și Uniunea Europeană.”
