Subiectul violenței în familie revine în discuție în stânga Nistrului (VIDEO)

Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și va prezint astăzi, la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:

Uniunea Europeană a prelungit cu un an măsurile restrictive împotriva conducerii regiunii transnistrene, iar Tiraspolul critică această decizie. Subiectul violenței în familie revine în discuție în stâng Nistrului, după ce un copil de șapte luni a ajuns în spital după ce a fost bătut de tatăl lui. O nouă condamnare la CEDO pentru închiderea internatului de la Bender în 2004. Și un interviu cu analistul James Sherr, expert asociat la Chathom House, Marea Britanie.

***

Europa Liberă: Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.

Uniunea Europeană a prelungit cu un an măsurile restrictive împotriva conducerii regiunii transnistrene a Republicii Moldova, se spune într-o decizie publicată joi de Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Sancțiunile au fost impuse în 2010 ca urmare a lipsei de progres în reglementarea problemei transnistrene și a refuzului autorităților de la Tiraspol de a permite predarea de lecții cu scriere în grafia latină în școlile aflate sub jurisdicția lor.

Tiraspolul critică prelungirea sancțiunilor Uniunii Europene calificându-le drept „contraproductive, învechite și care nu corespund realității”. Într-o declarație a departamentului de externe de la Tiraspol se spune că „nu există niciun motiv pentru adoptarea unei astfel de decizii în baza evaluării situației de acum 15 ani”. Declarația subliniază că regiunea transnistreană „respectă decizia protocolară semnată în 2017 cu privire la îmbunătățirea condițiilor de funcționare a școlilor cu predare în grafie latină”. „Credem că este o neînțelegere regretabilă și chemăm Consiliul UE să renunțe la o abordare bazată pe inerție care împiedică fortificarea practicilor constructive în procesul de reglementare și subminează autoritatea UE ca observator în formatul 5+2”, se mai spune în declarația de la Tiraspol.

După șase ani de la Hotărârea Catan și alții, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că Rusia a violat dreptul la educația elevilor din școlile românești din regiunea transnistreană, pe 23 octombrie, CEDO a pronunțat o nouă hotărâre, prin care recunoaște că Rusia a încălcat dreptul la educație al elevilor de la internatul din Tighina și a obligat-o să plătească 64 de mii de euro. Asociația Promo-LEX menționează că în decizia de marți sunt 11 reclamanți. Zece dintre ei au obținut câștig de cauză, iar unul nu. CEDO obligă Rusia să plătească câte șase mii de euro pentru fiecare reclamant și încă patru mii de euro cheltuieli de judecată, în total 64 de mii de euro. Potrivit agenției IPN, in decizia CEDO din 19 octombrie 2012, Rusia a fost obligată să plătească 1,7 milioane de euro pentru 170 de reclamanți, dar până astăzi refuză să execute hotărârea.

Joi în stânga Nistrului a avut loc o întâlnire dintre negociatorii de la Chişinău și Tiraspol, Cristina Lesnic și Vitali Ignatiev, iar vineri la Misiunea OSCE de la Chişinău s-au întâlnit experții în cadrul grupului de lucru pentru ocrotirea sănătății. Un al doilea grup de lucru a discutat despre răspunderea civilă auto în contextul circulației internaționale a mașinilor transnistrene. Un comunicat de la Guvern anunță că la aceasta a doua întâlnire „părțile au constatat discrepanțele” în realizarea înțelegerilor și au convenit continuarea dialogului, cu atragerea experților în domeniu. Tot săptămâna trecută Cristina Lesnic s-a întâlnit cu reprezentantul special al Ucrainei în reglementarea transnistreană, Victor Krijanovski, iar șeful Misiunii OSCE, Claus Neukirch, a avut discuții atât cu șefa biroului de Reintegrare de la Chişinău, cât și, la Tiraspol, cu liderul transnistrean Vadim Krasnoselski.

Patriarul Kiril al Moscovei și întregii Rusii nu va mai veni în Republica Moldova la acest sfârșit de săptămână. „Amânarea” vizitei a fost anunțată de principalul ei promotor moldovean, președintele Igor Dodon. Dodon nu a dat explicații, dar a promis că va discuta despre o nouă posibilă dată cu ocazia propriei sale vizite la Moscova, la sfârșitul lunii curente.

Sunt Lina Grâu și vă prezint sinteza principalelor știri la radio Europa Liberă.

Poliția din Statele Unite a anunțat că a descoperit încă două pachete suspecte, aducând numărul lor la 12, trimise săptămâna trecută unor figuri de frunte ale Partidului Democrat și critici ai președintelui Donald Trump. Autoritățile americane încearcă acum să afle care sunt motivele acestor acțiuni.

Donald Trump a reconfirmat că retrage Statele Unite din acordul cu Rusia privind reducerea armelor nucleare cu rază medie de acțiune (INF), pentru că Moscova a încălcat nu numai spiritul, dar și prevederile acordului. Pentru prima data, președintele american a spus că ar trebui inclusă și China într-un nou acord, dacă acesta ar fi negociat.

Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat că dacă Statele Unite desfășoară rachete cu raza medie de acțiune in Europa, Moscova va trebui să răspundă „rapid și eficient” și să țintească țările care le găzduiesc. Liderul de la Kremlin s-a referit și la scutul anti-rachetă de la Deveselu, în România, susținând că acesta ar putea adăposti rachete de croazieră cu rază medie de acțiune cu o simplă modificare de soft. SUA, NATO și România au dezmințit în repetate rânduri această informație. Președinții Rusiei și Statelor Unite s-ar putea întâlni la Paris, pe 11 noiembrie, având pe agenda de discuții și subiectul tratatului INF.

Parlamentul European i-a acordat joi premierul Saharov pentru drepturile omului regizorului ucrainean Oleh Sențov, întemnițat sub bănuiala că ar fi plănuit acte de terorism în Crimeea sa natală, anexată de Rusia. Anunțând distincția, legislativul UE și-a exprimat solidaritatea cu Sențov și cu „cauza lui”, cerând eliberarea lui imediată. În vârstă de 42 de ani, Sențov ispășește o pedeapsă de 20 de ani de închisoare într-o colonie penală dincolo de Cercul Polar, în baza condamnării din 2015, pe care o socotește motivată politic. La începutul lunii, Sențov declara că a fost forțat să întrerupă greva foamei după 145 de zile, un protest lansat pentru a obține eliberarea altor 64 de ucraineni încarcerați în închisori rusești, pe care îi consideră „deținuți politici”.

Aceasta a fost sinteza principalelor evenimente ale săptămânii trecute, mai multe, în actualitate, găsiți pe pagina noastră de internet la europaliberă.org.

***

Europa Liberă: În secția de reanimare a Centrului mamei și copilului de la Tiraspol a fost internată acum 10 zile o fetiță de șapte luni, Arina, care a fost luată de acasă cu ambulanța. Miliția locală a anunțat că fetița a fost lovită de tatăl ei, de 28 de ani, după ce acesta a venit târziu acasă și s-a certat cu soția. Iar când sugarul s-a trezit să mănânce, la ora 3 noaptea, bărbatul a dat din nou frâu liber furiei. După două zile de tratament în secția reanimare copilul a fost transferat în secția neurologică cu diagnoza comoție cerebrală.

Fetița va mai rămâne internată încă cel puțin 10 zile. Mama copilului încă nu a venit să o viziteze la spital. Miliția locală anunță că familia mai are doi copii, de șapte ani și de un an și jumătate și că și aceștia au vânătăi pe corp. Copiii au fost și ei internați pentru investigații.

Corespondentul nostru la Tiraspol a stat de vorbă cu Alexandra Martînenko, șefa Centrului de asistență pentru femeile ajunse în dificultate.

​Alexandra Martînenko: „Violența în familie se întâlnește foarte des la noi. Dar de cele mai multe ori faptele sunt ascunse chiar de victime, de femei. În cazul de față mama se temea să apeleze la miliție și la medici, pentru că se temea că bărbatul va devenit și mai agresiv. Iată de ce ea nu a apelat imediat la medic. Doar după o discuție cu o vecină am reușit să aflăm de situație și împreună cu organele care se ocupă de protecția copiilor am reușit să internăm copiii în spital pentru examinare și tratament.”

Europa Liberă: Ce se întâmplă în astfel de cazuri cu copiii? Aceștia sunt lăsați din nou în familie sau rămân la internate?

Alexandra Martînenko: „Există legi care reglementează astfel de situații și care spun cum trebuie să procedeze organele de tutelă și miliția. Sunt multe nuanțe aici de care depinde o decizie – trebuie de văzut în ce relații sunt soții. Cel mai probabil este că tatăl va fi lipsit de drepturile părintești. În plus, ar trebuie să fie deschis dosar penal pentru vătămare. Ce va fi cu copiii vor decide organele de protecție a drepturilor copilului. Noi lucrăm cu femeile în situații de criză, le ajutăm să treacă peste astfel de momente. Psihologii noștri acordă acum asistență acestei femei. Toți copiii sunt la spital.”

Europa Liberă: Astfel de manifestări de cruzime față de un copil sugar sunt indiciul unei persoane instabile din punct de vedere emoțional. La ce detalii trebuie să fie atentă o femei pentru a evita relațiile cu astfel de persoane și a nu ajunge la astfel de drame în familie?

Alexandra Martînenko: „În acest caz este evident că relațiile în familie erau așa de multă vreme. Aceste abuzuri tind să crească dacă femeia nu reacționează imediat la ele. Primele semne pot fi de exemplu interdicțiile de a vorbi la telefon cu prietenii, cu părinții. Plus violența economică – femeii îi sunt luate lucrurile, îi este luat telefonul, nu este lăsată să iasă din casă. Chiar și până la violența fizică se pot observa primele simptome – impunerea autorității și controlul. Pentru agresor, indiferent dacă este bărbat sau femeie, este important să aibă puterea și controlul asupra victimei. Dacă apar astfel de manifestări la etapa incipientă, acestea trebuie să fie oprite, femeia trebuie să atragă atenția acestor comportamente. Dacă femeii i se interzice să lucreze, să iasă afară, dacă este limitată în cumpărături, este controlată, nu i se permite să se întâlnească cu prietenele – acestea trebuie să fie semnale de alarmă și este nevoie de o luare de atitudine pentru ca să nu se ajungă la violență fizică.”

Să mai precizăm că Centrul de asistență pentru femeile în situații de risc lucrează pe lângă Centrul Rezonans din orașul Bender. Din 2009 specialiștii centrului acordă asistență femeilor care au avut de suferit de pe urma violenței în familie, iar din 2015 a fost lansat programul de locuințe sociale pentru victime. În fiecare an peste o sută de femei vin după ajutor la centru. Acestea pot conta pe sprijinul organizației de la una la trei luni, dar sunt și cazuri când asistența poate fi acordată pe parcursul unui an. În principal femeile cu copii sunt cele care solicită asistență, dar au fost și câteva cazuri când și bărbații au avut nevoie de ajutor.

***

​Europa Liberă: Corespondenții noștri în regiunea transnistreană au întrebat trecătorii ce cred despre cazul în care tatăl și-a bătut fetița de șapte luni și ce se poate face pentru ca astfel de situații să nu se mai repete.

- Așa părinți trebuie lipsiți imediat de drepturile părintești și să nu fie lăsați să se apropie de copii. Cred că închisoarea îi va corecta comportamentul.

- Cum poate un tată să-și bată fiica de 7 luni? Nici nu-mi vine să cred.

- Tatăl trebuie pus la închisoare.

- Omul acesta are probleme cu psihicul. El trebuie pus la închisoare și gata. Cred că e nevoie chiar de o expertiză psihologică înainte ca oamenii să se căsătorească.

- Astfel de oameni trebuie puși la închisoare pe viață. Sunt oameni pierduți.

- Trebuie de văzut ce s-a întâmplat exact. Probabil că tatăl era beat sau avea alte probleme. Dar oricum, este îngrozitor. La noi legislația face încercări de a face ordine în acest domeniu, dar și aici lucrurile merg mai degrabă spre amenzi, adică se pune accent pe partea financiară, nu pe cea educativă. Societatea acum este lăsată în voia sorții, se autoreglementează și nu există instituții care să se ocupe de astfel de situații.

- Oamenii care își permit să fie violenți, mai ales cu un copil, sunt niște criminali și merită să fie pedepsiți. Iar ca să nu se întâmple așa ceva cred că ar fi indicată o consultație a psihologului înainte de căsătorie.

***

Europa Liberă: Doamnelor și domnilor, sunt Lina Grâu și ascultați emisiunea Dialoguri Transnistrene la Radio Europa Liberă.

Europa Liberă: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a obligat Federația Rusă să plătească despăgubiri în valoare totală de zeci de mii de euro celor afectați de închiderea gimnaziului-internat pentru orfani, cu predare în română, de la Tighina, în anul 2004. Alla Ceapai are detalii despre această nouă condamnare europeană a abuzurilor împotriva școlilor și a protectorilor lor.

Decizia CEDO face trimitere la argumente similare celor invocate în hotărârea din 2012 în care Rusia a fost condamnată pentru încălcarea dreptului la educaţie în cazul altor trei şcoli cu predare în grafie latină din regiunea transnistreană.

Reclamanții de la gimnaziu-internat de la Tighina au fost primii care s-au adresat la CEDO în 2004, dar decizia vine la şase ani de la cea în cazul Liceului „Evrica” din Râbniţa, a Liceului „Ştefan cel Mare” din Grigoriopol şi a Liceului „Alexandru cel Bun” din Tighina.

Toate cele patru instituţii de învăţământ au fost supuse unor presiuni din partea autorităţilor nerecunoscute din stânga Nistrului urmare a politicii lingvistice adoptate în 1992 și 1994 de către regimul separatist prin care s-a interzis utilizarea alfabetului latin în școli.

În 1999, administraţia de la Tiraspol a dispus că toate şcolile care aparţin „statelor străine” şi funcţionează pe teritoriul „său” trebuie să se înregistreze în stânga Nistrului în caz contrat vor fi private de drepturi. Administraţia gimnaziului internat din Tighina, la fel ca şi cele ale celorlalte şcoli, a refuzat să se înregistreze în stânga Nistrului şi să treacă la curricula impusă de administrația de acolo.

Urmare a acestui refuz, în 2004, şcoala a fost formal închisă pe motiv că aceasta nu ar avea licenţă şi înregistrare. Miliţienii au sigilat încăperile şcolii şi au restricţionat accesul în perimetrul acesteia. Forţele pacificatoare ruseşti deşi au fost prezente, nu au intervenit în niciun fel. Ulterior copiii şi profesorii au intrat în mod forţat în clădirea şcolii. Dar clădirea a fost deconectată de la toate utilităţile, iar administraţiei i-a fost îngrădit accesul la bucătăria şi magazia şcolii. Timp de o lună autorităţile moldoveneşti asigurau copii cu alimentaţie şi apă, aduse până la intrarea în oraş şi de acolo transportate de misiunea OSCE. Ulterior nici angajaţilor OSCE nu li s-a permis să aducă alimente şi apă mai mult decât o dată pe zi.

Toate acestea se amintesc în adresarea către CEDO depusă de reclamanţi, fiind vorba de elevi, un profesor şi un tutore.

„Închiderea forţată a şcolilor… şi măsurile ulterioare de hărţuire au constituit o ingerinţă în dreptul reclamanţilor de acces la instituţiile de învăţământ şi de a studia în limba lor naţională...”, a constat CEDO în decizia sa.

Curtea mai constată că regimul separatist nu ar fi putut supraviețui fără sprijinul continuu de natură militară, economică și politică din partea Rusiei și că, prin urmare, închiderea școlilor ține de jurisdicția Rusiei în sensul Convenției. Rusia a fost obligată să plătească despăgubiri în valoare de șase mii de euro pentru fiecare reclamant și încă patru mii de euro cheltuieli de judecată. E vorba în total de 64 de mii de euro.

Şi în precedenta condamnare, cea din 2012, pentru încălcarea dreptului la educaţie în regiunea transnistreană, Rusia a fost obligată să achite despăgubiri de peste 1 milion de euro, dar până în prezent nu a executat decizia CEDO, aminteşte juristul Pavel Cazacu de la Asociaţia Promo-LEX:

„Cel puţin până azi Federaţia Rusă nu a refuzat, dar au solicitat ceva timp pentru executarea hotărârii. Au solicitat timp să vadă cum ar putea să execute. Nu este un răspuns ferm din partea lor că ei ar refuza să execute. Până la urmă sperăm că aceste hotărâri vor fi executate pentru că deşi ele privesc nemijlocit patru şcoli de fapt se referă la toate cele 8 şcoli din regiunea transnistreană.”

Juristul mai spune că pentru reclamanţii din aceste cauze nu contează doar obţinerea despăgubirilor.

„Nu e vorba doar despre bani. E vorba de remedierea totală a tuturor încălcărilor. E vorba despre returnarea sediilor, despre toate aceste intimidări la care sunt supuţi copii, profesorii, părinţii.”

Pavel Cazacu aminteşte că elevii Liceului „Ştefan cel Mare” din Grigoriopol continuă şi azi să fie evacuați la Doroțcaia fiind nevoiți să facă zilnic naveta spre Doroțcaia. Şi Liceul „Evrica” din Râbnița nu a putut să-și recupereze deocamdată sediul ocupat în 2004. Cu o problemă similară se confruntă şi Liceul „Alexandru cel Bun” din Tighina.

Deşi recent autoritățile de la Chişinău şi Tiraspol au ajuns la un acord privind buna funcţionare a acestor şcoli, libera circulaţie a elevilor şi profesorilor continuă să fie restricţionată, constată Pavel Cazacu:

„De fiecare dată când trebuie să treacă prin aşa-numitele vămi sunt verificaţi şi trebuie să depună o declaraţie prealabilă la administraţia de la Tiraspol.”

Un efect colateral al intimidărilor şi presiunilor în raport cu aceste şcoli a fost, spune juristul, scăderea drastică a numărului de elevi. La gimnaziul internat din Tighină, care şi-a găsit dreptatea acum la CEDO, au rămas doar 16 copii, faţă de 300 câţi erau în 2004.

***

Europa Liberă: Analistul britanic James Sherr, cercetător asociat la Chatham House, specializat în relațiile cu Rusia explică într-un interviu în exclusivitate pentru Europa Liberă care sunt interesele Kremlinului în Occident, care este rostul conflictelor înghețate și al propagandei în promovarea acestor interese.

Europa Liberă: Ce vrea Rusia în regiunea noastră – Republica Moldova, Ucraina?

​James Sherr: „Rusia vrea ceea ce a dorit întotdeauna – ea vrea recunoașterea dreptului ei de influență proeminentă în țările pe care le-ați menționat și în toată partea europeană și nu doar în ceea ce a fost fosta Uniune Sovietică, ci și în partea care acum se numește Russkii Mir – Lumea rusă, până la hotarele istorice ale civilizației rusești, așa cum este definită civilizația în Rusia.

Și aceste ultimele cuvinte sunt foarte importante, deoarece percepția rusă despre hotarul unde această civilizație se termină nu este în mod obligatoriu aceeași cu cea care poate exista în Ucraina, Moldova și alte locuri. Și vocile care spun că statele Baltice nu au de ce să-și facă griji, deoarece sunt dincolo de Russkii Mir, cred că nu au drxeptate. O parte din teritorii sunt în interiorul acestei lumi datorită vorbitorilor de limbă rusă care locuiesc acolo. În Liepāja, la Narva sau în alte locuri. Și aceste hotare sunt în mod vag corelate cu hotarele istorice, în forma în care le vede Rusia, ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Și nu este suficient pentru Rusia că are această poziție superioară, ea vrea ca aceasta să-i fie efectiv recunoscută de puterile occidentale.”

Europa Liberă: Cum vă puteți explica acest succes al strategiei Rusiei de a crea această lume rusă, Russkii Mir, și de a-și extinde influența? În Republica Moldova de exemplu Uniunea Europeană vine cu investiții, cu programe de susținere, cu proiecte care fac viața oamenilor de rând mai bună. Iar Rusia vine doar cu propaganda despre Russkii Mir. De ce au reușit să facă ca acest mesaj să prindă?

James Sherr: „Sunt două puncte aici. Principalul este că nu, încă nu au reușit. Pe alocuri chiar au avut insuccese. Însă această bătălie continuă, cu toate mijloacele pe care le are la dispoziție, cu toate resursele statului rus. Inclusiv câteva metode, procedee și instrumente care sunt impropriu înțelese inclusiv în interiorul NATO și UE, și – într-o anumită măsură – și în Moldova, și alte părți.

Cu toate acestea, trebuie să spun că în prezent rușii au pus pe masă mai mult decât propagandă, cu părere de rău. Ei au creat rețele în fiecare țară, toate țările de peste hotarele Federației Ruse. Este vorba despre legăturile economice, de afaceri, financiare, energetice, dar și de rețelele de spionaj, precum și rețele politice. Rușii au lucrat asiduu și continuu ca să penetreze structurile politice și economice care contează și au făcut asta uneori pe față, iar alteori pe ascuns.

Aceste eforturi sunt foarte vaste, foarte reușite și una dintre problemele majore de securitate cu care se confruntă țările din regiune este dificultatea foarte mare de a face distincția cine este cu adevărat un cetățean moldovean care pur și simplu promovează o agendă privată și cine este cetățeanul moldovean care de fapt lucrează pentru a promova interesele rusești, interese care sunt diferite de cele naționale ale Republicii Moldova. Este vorba despre o opacitate enormă, despre lipsa de transparență, activități din umbră și toate acestea se fac în mod intenționat.

Și nu cred că majoritatea țărilor din regiune au dezvoltat capacități și metodologii care să le facă capabile să identifice faptele respective, să le controleze, dar mai ales să le inverseze.”

Europa Liberă: Care este rolul conflictelor înghețate în această strategie a Rusiei?

James Sherr: „Este un termen pe care trebuie să-l folosim cu mare grijă. În unele teritorii conflictele sunt mai mult sau mai puțin înghețate la moment. Altele, cum este cel din Donbas, nu sunt deloc înghețate. Au loc schimburi de focuri și oamenii mor acolo în fiecare zi.

Scopul, însă, diferă de la țară la țară. Dacă îmi permiteți să fac o generalizare, voi face două. Prima este că acest tip de conflicte reprezintă o inovație rusească și ele au fost proiectate ca să câștige o influență care să fie decisivă și o putere cu potențial de blocare în țările metropolitane.

Astfel, există o întrebare deschisă încă: dacă malul drept al Republicii Moldova reușea să stabilească în mod fundamental normele UE pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale, iar apoi să adere la Uniunea Europeană, ce valoare reziduală ar mai fi avut Transnistria? Da, ar fi avut o anumită valoare, desigur. Și forțele rusești ar fi rămas în continuare acolo. Și, da, era mare eventualitatea ca forțele rusești staționate acolo sub umbrela OSCE să se transforme în baze militare rusești adevărate. Însă valoarea principală a Transnistriei ar fi dispărut, deoarece aceasta nu ar mai fi putut exercita vreo influență asupra Republicii Moldova. Acesta este scopul principal.

Nu veți găsi niciunul dintre aceste teritorii unde independența auto-proclamată, sau separarea de facto, sau chiar anexarea ar fi condus la o îmbunătățire a economiei locale, sau a condițiilor de afaceri, sau a standardelor de viață.

În toate aceste zone unde există conflicte care ar putea fi înghețate economiile sunt în depresie, stagnante și în afară de influența oficială rusească directă vedem și o influență foarte puternică a businessului infracțional rusesc acolo.”

Europa Liberă: De ce s-ar amesteca Rusia în alegeri – în Occident, în SUA, în alte țări?

James Sherr: „Situațiile sunt diferite. Ceea ce trebuie să înțelegeți despre Rusia este că atunci când este vorba de activități informaționale în toate sensurile, când este vorba de activități militare, toți înțeleg că războaiele din viitor, războiul hibrid din prezent, implică abilitatea de adaptare la situații total nestandarde. De aceea toate aceste situații la care v-ați referit nu sunt la fel.

Obiectul eforturilor electorale ale Rusiei în Ucraina acum este de a destabiliza Ucraina, nu încape nicio îndoială în acest sens. Dacă va reuși sau nu, este o altă întrebare.

În Moldova obiectivul este de a menține oamenii lor în pozițiile-cheie de la putere. Știți că rușii au o influență dominantă în părți importante din economia și viața politică a Republicii Moldova. Lucru pe care nu-l mai au în Ucraina. Și nici nu cred că au avut vreodată, chiar și pe timpul lui Ianukovici. Acesta nu a fost perceput corect – Ianukovici nu a fost niciodată un președinte pro-rus, el a fost doar anti-democratic și prioritatea lui numărul unu a fost de a crea un sistem care ar deservi familia și apropiații. Acțiunile lui nu au fost concepute special pentru a fi în serviciul Rusiei. Deci, rușii nu s-au bucurat niciodată în Ucraina de influența pe care o au în Moldova.

În Occident lucrurile stau diferit. Nu doar în Statele Unite, dar și în Franța, Germania, oriunde. Rușii și-au făcut calculele și cred că Kremlinul a ajuns la concluzia că o învălmășeală permanentă în Occident, cu interferențe permanente și o eventuală dizolvare a Occidentului, neutralizarea efectivă a Uniunii Europene, distrugerea coeziunii, dezmembrarea de-facto a UE – acestea sunt sarcini net superioare pentru Rusia în termen de câștig și oferă Rusiei mai mult decât orice acord cu Macron sau Merkel. De asemenea, ei au calculat că acest efort merită chiar cu prețul sancțiunilor, re-înarmării NATO și multe alte lucruri.

Și aceasta este prioritatea principală a Rusiei: subminarea, destabilizarea, incapacitarea Occidentului, distrugerea coeziunii lui. Este o activitate permanentă.

Totuși, mai este ceva ce se întâmplă. Rușii au ajuns la concluzia că Occidentul înțelege că orice ar crede oamenii în țările dezvoltate, lumea nu poate exista fără Rusia. Europa nu poate trăi fără Rusia. Și Europa trebuie să facă o alegere – fie că acceptă Rusia în calitate de prieten și partener, ceea ce înseamnă să-i permită să facă ce vrea, fie tratează Rusia ca oponent, adică continuă să-i creeze probleme după probleme. Aceasta ar fi alegerea pe care trebuie să o facă Occidentul, în viziunea Rusiei.

Însă rușii trebuie să înțeleagă – izolarea noastră nu va reuși, ei niciodată nu ne vor convinge să ne schimbăm obiectivele, deoarece acestea sunt corecte și adecvate intereselor naționale și sunt legitime în totalitate. Îi place Rusiei sau nu, dar ea va trebui să accepte că noi suntem actori importanți și că va trebui să conlucreze cu noi. Asta înseamnă că va trebui să conlucreze cu noi în baza regulilor noastre, nu ale ei.”

Europa Liberă: Cum vedeți viitorul regiunii – Republica Moldova și Ucraina în special. Ne amintim că Republica Moldova a fost acum câțiva ani povestea de succes a Uniunii Europene…

James Sherr: „Eu nu cred că a fost cu adevărat o poveste de succes, a fost mai degrabă o invenție a mass mediei. Republica Moldova duce o lipsă fundamentală de capacități. Moldova duce lipsă de instituții capabile să înțeleagă pe deplin ce se întâmplă în țară și cine sunt de fapt actorii reali. Moldova este încă un stat unde există forțe puternice în umbră, dar și forțe care acționează deschis, fiind orientate exclusiv spre Rusia. Este încă o țară unde lipsește coeziunea dintre diverse grupuri. Și toate aceste lucruri sunt folosite de Rusia în beneficiul propriu.

UE are o abordare diferită și politici diferite. Da, în principiu UE ar putea găsi o posibilitate de a adopta Republica Moldova și de a ghida țara spre transformări. Acest lucru ar consolida instituțiile, care la rândul lor ar pregăti scena pentru o integrare eficientă în Uniunea Europeană, creând stimulente, dar și bariere în fața abuzurilor. Dar acest scenariu ar solicita politici mai riscante, mai serioase, mai determinate și pe termen mai lung decât oricine în UE ar fi gata să-și asume. Din păcate.

Deci, până când aceste lucruri se schimbă, Republica Moldova va continua să rămână într-o poziție extrem de vulnerabilă.

Georgia, prin comparație, are o societate civilă puternică, ceea ce este foarte pozitiv. Și în Georgia există la fel interese mari care susțin Rusia, printr-o varietate de mijloace, însă există totuși și interese puternice de partea opusă. Din acest motiv, chiar dacă Georgia rămâne în afara NATO sau UE, șansele ei insuflă un optimism relativ, ba chiar sunt destul de optimist în privința abilității Georgiei de a-și păstra independența și integritatea esențială. Asta, chiar dacă pentru o anumită perioadă de acum încolo Abhazia și Osetia de Sud sunt pierdute.

Și în Ucraina au loc transformări treptate, care s-au accelerat odată cu războiul, a avut loc o consolidare puternică a societății. Dacă mi s-ar permită să pun o întrebare în timpul examenului pentru studenți, ea ar suna astfel: „Sunteți de acord că Putin este tata și mama naționalismului ucrainean?” Pentru că războiul a consolidat identitatea ucraineană, care deși a existat și înainte, acum devine din ce în ce mai puternică. În prezent chiar și partidele pro-Rusia din Ucraina sunt nevoite să pretindă că de fapt nu sunt partide pro-Rusia.”

Europa Liberă: Asta, în timp ce în Moldova cel mai popular politician este Vladimir Putin…

James Sherr: „Exact. Deci, lucrurile sunt foarte diferite. Ucraina este teatrul central de luptă al războiului pornit de Rusia împotriva întregii lumi de după războiul rece și împotriva sistemului creat în Europa după semnarea acordurilor de la Helsinki.

Pentru Rusia, Ucraina este o zonă de interese vitale inclusiv datorită faptului că și pentru ruși, la fel ca și pentru ucraineni, Ucraina este o chestiune de identitate. Aduceți-vă aminte de renumita observație a lui Zbigniew Brzezinski: „Cu Ucraina, Rusia rămâne un imperiu, fără Ucraina nu va reuși să rămână un imperiu.” Nu sunt de acord cu această afirmație. Eu cred că, din perspectiva Rusiei, problema este că fără Ucraina Rusia poate rămâne un imperiu, însă nu va mai fi Rusia.

În Federația Rusă există un sentiment puternic – probabil nu chiar atât de puternic cum a fost acum 10 ani, dar cu certitudine foarte puternic – la Kremlin și în inima lui Putin, precum că Ucraina este o parte a Rusiei, precum că ucrainenii și rușii sunt același popor, iar pierderea Ucrainei va fi o lovitură enormă pentru coeziunea și integritatea Federației Ruse.

Din acest motiv, mă tem că, chiar dacă Ucraina va face totul corect, chiar dacă Occidentul își va intensifica susținerea, ucrainenii vor fi nevoiți totuși să suporte consecințe timp de încă o generație. Asta, chiar dacă va rezista stării de război hibrid cu Rusia. Și asta, deoarece mizele sunt foarte mari de ambele părți.”

Europa Liberă: Doamnelor și domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Prezentatoarea ei, Lina Grâu, vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.