CEDO a obligat Federația Rusă să plătească despăgubiri în valoare totală de de zeci de mii de euro celor afectați de închiderea gimnaziului-internat pentru orfani, cu predare în română de la Tighina, în anul 2004. Detalii despre această nouă condamnare europeană a abuzurilor separatiștilor și protectorilor lor.
Decizia CEDO face trimitere la argumente similare celor invocate în hotărârea din 2012 în care Rusia a fost condamnată pentru încălcarea dreptului la educaţie în cazul altor trei şcoli cu predare în grafie latină din regiunea transnistreană.
Reclamanții de la gimnaziu-internat de la Tighina au fost primii care s-au adresat la CEDO în 2004, dar decizia vine la şase ani de la cea în cazul Liceului „Evrika” din Râbniţa, a Liceului „Ştefan cel Mare” din Grigoriopol şi a Liceului „Alexandru cel Bun” din Tighina.
Toate cele patru instituţii de învăţământ au fost supuse unor presiuni din partea autorităţilor nerecunoscute din stânga Nistrului urmare a politicii lingvistice adoptate în 1992 și 1994 de către regimul separatist prin care s-a interzis utilizarea alfabetului latin în școli.
În 1999, administraţia de la Tiraspol a dispus că toate şcolile care aparţin „statelor străine” şi funcţionează pe teritoriul „său” trebuie să se înregistreze în stânga Nistrului în caz contrat vor fi private de drepturi. Administraţia gimnaziului internat din Tighina, la fel ca şi cele ale celorlalte şcoli, a refuzat să se înregistreze în stânga Nistrului şi să treacă la curricula impusă de administrația de acolo.
Urmare a acestui refuz, în 2004, şcoala a fost formal închisă pe motiv că aceasta nu ar avea licenţă şi înregistrare. Miliţienii au sigilat încăperile şcolii şi au restricţionat accesul în perimetrul acesteia. Forţele pacificatoare ruseşti deşi au fost prezente, nu au intervenit în niciun fel. Ulterior copiii şi profesorii au intrat în mod forţat în clădirea şcolii. Dar clădirea a fost deconectată de la toate utilităţile, iar administraţiei i-a fost îngrădit accesul la bucătăria şi magazia şcolii. Timp de o lună autorităţile moldoveneşti asigurau copii cu alimentaţie şi apă, aduse până la intrarea în oraş şi de acolo transportate de misiunea OSCE. Ulterior nici angajaţilor OSCE nu li s-a permis să aducă alimente şi apă mai mult decât o dată pe zi.
Toate acestea se amintesc în adresarea către CEDO depusă de reclamanţi, fiind vorba de elevi, un profesor şi un tutore.
„Închiderea forţată a şcolilor… şi măsurile ulterioare de hărţuire au constituit o ingerinţă în dreptul reclamanţilor de acces la instituţiile de învăţământ şi de a studia în limba lor naţională...”, a constat CEDO în decizia sa.
Curtea mai constată că regimul separatist nu ar fi putut supraviețui fără sprijinul continuu de natură militară, economică și politică din partea Rusiei și că, prin urmare, închiderea școlilor ține de jurisdicția Rusiei în sensul Convenției. Rusia a fost obligată să plătească despăgubiri în valoare de șase mii de euro pentru fiecare reclamant și încă patru mii de euro cheltuieli de judecată. E vorba în total de 64 de mii de euro.
Şi în precedenta condamnare, cea din 2012, pentru încălcarea dreptului la educaţie în regiunea transnistreană, Rusia a fost obligată să achite desbăgubiri de peste 1 milion de euro, dar până în prezent nu a executat decizia CEDO, aminteşte juristul Pavel Cazacu de la Asociaţia Promo-LEX:
„Cel puţin până azi Federaţia Rusă nu a refuzat, dar au solicitat ceva timp pentru executarea hotărârii. Au solicitat timp să vadă cum ar putea să execute. Nu este un răspuns ferm din partea lor că ei ar refuza să execute. Până la urmă sperăm că aceste hotărâri vor fi executate pentru că deşi ele privesc nemijlocit patru şcoli de fapt se referă la toate cele 8 şcoli din regiunea transnistreană.”
Juristul mai spune că pentru reclamanţii din aceste cauze nu contează doar obţinerea despăgubirilor.
Nu e vorba doar despre bani. E vorba de remedierea totală a tuturor încălcărilor...
„Nu e vorba doar despre bani. E vorba de remedierea totală a tuturor încălcărilor. E vorba despre returnarea sediilor, despre toate aceste intimidări la care sunt supuţi copii, profesorii, părinţii.”
Pavel Cazacu aminteşte că elevii Liceului „Ştefan cel Mare” din Grigoriopol continuă şi azi să fie evacuați la Doroțcaia fiind nevoiți să facă zilnic naveta spre Doroțcaia. Şi Liceul „Evrika” din Râbnița nu a putut să-și recupereze deocamdată sediul ocupat în 2004. Cu o problemă similară se confruntă şi Liceul „Alexandru cel Bun” din Tighina.
Deşi recent autoritățile de la Chişinău şi Tiraspol au ajuns la un acord privind buna funcţionare a acestor şcoli, libera circulaţie a elevilor şi profesorilor continuă să fie restricţionată, constată Pavel Cazacu:
„De fiecare dată când trebuie să treacă prin aşa-numitele vămi sunt verificaţi şi trebuie să depună o declaraţie prealabilă la administraţia de la Tiraspol.”
Un efect colateral al intimidărilor şi presiunilor în raport cu aceste şcoli a fost, spune juristul, scăderea drastică a numărului de elevi. La gimnaziul internat din Tighină, care şi-a găsit dreptatea acum la CEDO, au rămas doar 16 copii, faţă de 300 câţi erau în 2004.
