Linkuri accesibilitate

Când urbanismul e doar un dezastru pe termen lung


Casa Poporului de la București. Foto: Szymon Grzelak, courtesy Beate Janosz.

Când vine vorba de urbanism, nu se poate evita chestiunea proastei gestiuni a țesăturii urbane.

În privința răului urbanism, sau a absenței oricărei politici de urbanism, două sunt exemplele care vin imediat în minte și care au început să își găsească locul în manualele de arhitectură: București și Bruxelles.

Despre București nu are rost să vorbim acum prea mult, exemplul ne este familiar, iar felul în care regimul lui Ceaușescu a distrus centrul istoric, construind acel monstruos palat utopic, cu un bulevard în capul căruia răsare soarele, este un exemplu perfect de dispreț pentru funcționarea organică a unui oraș, a unei mari capitale, de mod în care nu se ține cont de armonia internă a funcționării unui mare oraș.

Bruxelles, însă: Bruxelles e a treia regiune cea mai bogată a Europei, după Londra şi Paris. Disparitățile sunt însă enorme de la un cartier la altul. Cartierele (sau districtele, sectoarele) se numesc communes, sunt în număr de 19 și au o autonomie de tip cvazi-medieval, fiecare comună având poliția ei, urbanismul ei, impozite locale și particularități folclorice… Un conglomerat de 19 entități cu identități distincte.

Felul haotic în care s-a construit în ultimele decenii (făcând ca Bruxelles să fie un exemplu de urbanism la fel de negativ ca Bucureștiul) a dus și mai mult la accentuarea identităților locale și culturale de la o comună la alta.

160 km2, din care jumătate vegetație. Bruxelles e străbătut de câteva autostrăzi, la propriu, consecință a absenței totale de politică de urbanism până în anii 1990. Două autostrăzi paralele trec prin cartierul european (Rue de la Loi și Belliard), una traversând și o bucățică din parcul Cinquantenaire de lângă instituțiile UE. Ringul intern, cu traseu pentagonal ce înconjoară orașul vechi, e tot o autostradă. La sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, am văzut cu ochii mei case din sec. 16-17 distruse cu buldozerul.

Cea mai săracă comună din Bruxelles și din toată Belgia e cartierul central Saint-Josse, chair lângă instituțiile UE. În vreme în celelalte communes densitatea populației e de trei ori mai mică decât în București, în St-Josse, comună de 1 (un) km2, densitatea e de 23.000 de locuitori pe km2, altfel zis la nivel de Calcutta și Bombay. Din cei 22.000 de locutori din Saint-Josse, 90% sunt ieșiți din imigraţie. E o comună cu majoritate musulmană, din turci și marocani.

Și în Bruxelles, și în București, construirea giganticelor clădiri administrative -- palatul lui Ceaușescu în București, instituțiile UE în Bruxelles - s-a făcut prin exproprierea pur și simplu a unui mare număr de locuitori.

București și Bruxelles sunt așadar două exemple dezolante de dezastru urban și de absență de planificare armonioasă pe termen lung.

--------------------------

La 10 ani de la aprobarea de către Consiliul Municipal Chişinău al Planului Urbanistic General, mai mulţi experţi constată că obiectivele acestuia nu au fost realizate, iar dezvoltarea urbei merge pe un alt făgaș. Criticii spun că prevederile acestui plan care promitea transformarea Chişinăului până în 2025 într-o capitală modernă, europeană şi confortabilă locuitorilor au fost deseori încălcate sau modificate atunci când existau interese. Nu o dată au fost schimbate destinaţiile diferitor terenuri pentru a permite construcţia unor blocuri rezidenţiale sau a altor edificii, inclusiv în spaţii verzi sau în preajma acestora.

În fond, intervenţiile Consiliului Municipal Chişinău în planul urbanistic e un lucru firesc dacă însă se mai respectă şi anumite condiţii, spune consilierul municipal Ion Stefăniţă:

„Este important ca aceste modificări să dea un confort urban şi să aibă o funcţionalitate care nu va crea blocaj şi să nu fie în spaţii verzi.”

Subiectul a revenit în actualitate după ce compania română Dedeman a anunţat că din cauza unor blocaje birocratice din partea Consiliului Municipal Chişinău renunţă la proiectul unei investiţii de 20 de milioane de euro în capitală. Zona unde compania urma să construiască un centru comercial figurează în planul urbanistic general cu o destinaţie de agrement şi nu una comercială. Unii consilierii municipali au blocat însă modificarea destinaţiei invocând că nu s-ar fi găsit o soluţie pentru fluidizarea traficului în unul din principalele noduri de transport din oraş.

Ion Ştefăniţă regretă blocarea acestei investiţii într-o zonă „moartă”, cum o numeşte el, cea a unei vechi fabrici de prelucrare a pielii care nu aduce niciun venit şi este într-o stare avariată.

„Trebuie să mergem pe o regenerare, să regândim locul şi el să aibă o funcţionalitate pentru municipiu. Agentul economic a declarat că este gata să coparticipe inclusiv în ce priveşte fluidizarea traficului la nodul de transport. Aici trebuie să se implice şi municipalitatea, Chişinău Proiect, direcţiile de profil pentru a identifica soluții pentru fluidizarea traficului din zonă ca acea intersecţie să nu fie blocată chiar dacă va apărea o nouă zonă cu destinaţie comercială.”

Un alt consilier municipal Veaceslav Bulat consideră şi el că schimbarea destinației acelei zone ar fi fost posibilă:

„Probleme cu acea zonă nu există. Nu poate să fie însă zonă rezidenţială cu construcţii de blocuri locative. Dacă se face comerţ acolo şi parcare, contradicţii mari cu planul urbanistic general nu există. Dacă însă acolo se propune şi complexe rezidenţiale pentru că terenul este destul de mare, atunci avem o problemă pentru că este zona râului, este zonă de protecţie. Trebuie de văzut exact cu ce vine Dedeman. Eu îmi închipui că acolo se vrea mai mult.”

Unii experţi, între ei Mihai Roşcova, dimpotrivă, suspectează funcţionarii municipali că şi-ar fi dorit mai multe de la investitor:

Oraşul acesta nu este interesat să vină investitori sau îi acceptă doar pe cei care să le plătească bani

„Probabil că s-au cerut şi bani. Este un caz clasic pentru orice proiect. Oraşul acesta nu este interesat să vină investitori sau îi acceptă doar pe cei care să le plătească bani.”

Economistul Dumitru Budeanschi de la Centru Expert Grup spune că, în general, modificările planul urbanistic general ar trebui să intervină doar în cazuri excepţionale şi că ar trebui să se măsoare de şapte ori înainte să se ia o decizie. Poate dacă se proceda aşa, Chişinăul ar fi arătat altfel.

XS
SM
MD
LG