Ce limbă vom vorbi după verdictul Curţii Constituţionale?

Limba ce-o vorbim redevine subiect de dezbatere politica în Moldova, după iniţiativa liberalilor de a cere schimbarea denumirii oficiale a limbii din Constituţie, unde se scrie că în Moldova limba de stat este moldoveneasca, cu ceea ce scrie în declaraţia de independenţă din 1991, unde scrie că limba vorbita în Moldova este… limba română. Vasile Botnaru a stat de vorba cu scriitorul Vitalie Ciobanu.

Europa Liberă: Suntem oare martorii unei competiţii strict electorale sau, de bună seamă, liberalii şi liberali-reformatorii vor să obţină legalizarea glotonimului „limba română”?

Vitalie Ciobanu: „Politicianul este o fiinţă complexă, adică e cu un ochi spre electorat şi spre oportunităţile pe care i le oferă conjunctura politică, pentru a mai puncta în zona aceasta.”

Europa Liberă: Şi cu altul la slănină...

Vitalie Ciobanu: „Da, cu altul, hai să zicem, şi spre un interes public. Pentru că nu putem să negăm şi fireasca propensiune pentru „binele tuturor”. Poate că unii oameni politici mai au şi nişte idealuri, chiar dacă uneori acest cuvânt sună ridicol.”

Europa Liberă: Dar politicianul este obligat să calculeze eforturile astfel încât să obţină ceea ce proclamă. Dacă, Doamne fereşte, nu reușește, îngroapă şansa.

Vitalie Ciobanu: „Ai dreptate, mai ales, un politician aflat la guvernare. Doamna Ana Guţu face parte din grupul liberalilor-reformatori, care, în mod salutar, s-au alăturat noii alianţe democratice şi, în felul acesta, am putut evita cu toţii alegerile anticipate şi un eventual come back comunist. Acuma iniţiativa aceasta a dnei Guțu eu o privesc, tot aşa, din mai multe puncte de vedere. Pe de o parte: niciodată nu va fi prea târziu sau prea puţin spus că avem în Republica Moldova o problemă identitară pe care trebuie totuşi să o rezolvăm de o manieră fericită. Adică în aşa fel ca o următoare guvernare, de altă culoare politică, să nu mai dea peste cap nişte realizări pe acest plan al reabilitării limbii române şi a identităţii româneşti în Republica Moldova. Când şi cum este ales momentul şi care sunt uneltele? Într-adevăr, aici avem un anumit dubiu, pentru că un demers la Curtea Constituţională, oricât de frumos şi nobil ar fi motivat el, produce nişte efecte. Îi pui şi pe magistraţii de la Curte într-o situaţie delicată. Bine, Curtea noastră este, în general, obişnuită să cam dea verdicte politice, în ultimul timp, şi chiar verdicte de moralitate cu privire la anumiţi politicieni sau şefi de partide, însă trebuie să-ţi calculezi efectele acestui demers. Doamna Ana Guţu şi-a motivat intervenţia ei la Curtea Constituţională şi prin faptul că, fiind chiar preşedinte al delegaţiei Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, a constatat că fosta guvernare comunistă a reuşit, în cei 8 ani de zile, să introducă pe uşa din dos zisa limbă moldovenească la Consiliul Europei, care apare în nişte documente pe acolo şi atunci dna Guțu s-a gândit să se adreseze Curţii Constituționale de la Chişinău cu ideea echivalării celor două noţiuni. Aici este pericolul, cu echivalarea.”

Europa Liberă: Ceea ce spune domnul Dungaciu, că se joacă pe un teren al adversarilor.

Vitalie Ciobanu: „Într-adevăr. Există un mare risc, pentru că moldoveniştii de meserie, politicienii de orientare prorusă, în general, ar putea să zică: „În cazul în care Curtea va echivala – vorba doamnei Guţu – cele două sintagme: limba moldovenească şi limba română, lucrurile au fost limpezite, iată, în sfârşit, nu mai avem motive să umblăm la Constituţie. Ce să mai corectezi, dacă vorbim despre aceeaşi limbă, acelaşi lucru? Doar că folosim o terminologie care ni se potriveşte nouă, cu care ne-am obişnuit şi nu mai merită să scociorâm în cenuşa acestei probleme’.”

Europa Liberă: Nu cumva ar fi compromisul visat cândva de Petru Lucinschi, care voia limba română sau moldovenească între paranteze, adică un compromis care ar da satisfacţie ambelor tabere?

Vitalie Ciobanu: „Un compromis care să-i satisfacă pe moldovenişti, de fapt. Pentru că adepţii clarificării acestei probleme, politicienii şi cetăţenii de orientare pro-europeană, pro-română vor rămâne cu o frustrare, se vor simţi traşi pe sfoară, pur şi simplu. Au intrat într-o capcană pe care tot un politician, unul de al lor, animat de cele mai bune intenţii, le-a întins-o. De aceasta cred că e foarte fragil terenul pe care a intrat doamna Ana Guţu, repet, animată de cele mai nobile intenţii. Un asemenea demers trebuie atent calculat şi foarte temeinic pregătit pentru a nu dăuna.”

Europa Liberă: Liberalii lui Ghimpu vor, pe bază de altă argumentare, să obţină cam acelaşi lucru, nu?

Vitalie Ciobanu: „Demersul liberalilor dlui Ghimpu, sigur că este dictat, în primul rând, de considerente de concurenţă politică. Cele două iniţiative se calcă pe picioare, de fapt. Doamna Guţu am văzut că a reacţionat destul de iritat la iniţiativa liberalilor.”

Europa Liberă: Gelozie politică...

Vitalie Ciobanu: „Fără îndoială, şi a spus că se simte „plagiată”. Însă demersul liberalilor lui Mihai Ghimpu pare mai limpede formulat, aşa cum este citat în presă. Dânşii se adresează Curţii Constituţionale să emită o sentinţă prin care să recomande Parlamentului – pentru că nu-i pot dicta Parlamentului, organului legiuitor suprem din Moldova – să recomande înlocuirea sintagmei „limba moldovenească, funcţionând în baza grafiei latine”, aşa cum este fixat în art. 13 din Constituţie, prin sintagma „limba română”. Foarte clar şi lipsit de echivoc, pentru a armoniza textul Constituţiei cu Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, adoptată în august 1991. Declaraţia de Independenţă a Moldovei este documentul fondator al acestui stat şi fixează în textul său principalele noţiuni de la care ne revendicăm noi ca popor, ca entitate naţională.”

Europa Liberă: Oricât de convingătoare ar fi aceste argumente, ele nu au nicio şansă la adversarii lui Mihai Ghimpu, dar nici măcar la foştii condrumeţi ai lui Mihai Ghimpu. Ar fi avut mai multe şanse, când era între ei, când le putea pune condiţii, când putea să facă trucuri politice. Acum, când este doar în opoziţie, ce şanse are să-i fie auzite argumentele? Mai ales că multă lume le percepe ca o replică dată, bunăoară, găgăuzilor, care vor să excludă orice urmă de limbă română sau ca o încercare de a pune sare pe rana celor care se ceartă cu Moscova.

Vitalie Ciobanu: „Ieşirea de la guvernare, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, aşa cum s-a întâmplat, a liberalilor lui Ghimpu, a fost profund contraproductivă pentru acest partid şi pentru interesul naţional. Întrucât PL-ul totuşi reprezintă un anumit segment electoral, se identifică cu nişte obiective naţionale, se revendică de la o tradiţie istorică. Dar ieşirea lor de la guvernare, dictată dintr-o ranchiună personală pe care o avea domnul Mihai Ghimpu faţă de Vlad Filat, primul ministru de atunci, a adus numai daune acestui partid şi, într-un fel, scade nivelul mediu de succes al unei politici naţionale pro-europene, al unei politici de moralitate, să zicem aşa, în Republica Moldova. Este un demers care nu-şi va atinge ţinta, cel mai probabil. Acuma apare, cum bine spuneai şi tu, o competiţie meschină între două entităţi liberale. Însă cetăţenii, pe bună dreptate, se vor întreba: „Şi noi cu ce ne alegem?”... A face ping-pong cu limba română e un lux prea mare. Domnul Mihai Ghimpu, dacă ar fi participat la actuala coaliţie, ar fi avut şansa să influenţeze procesele politice din Republica Moldova mult mai convingător. Dar aşa, rămânând pe margine, „cârtind” de pe margine, este privit ca un outsider, ca un politician frustrat, care încearcă să plătească poliţe foştilor parteneri, inclusiv doamnei Ana Guţu. Mă gândesc, de multe ori, că vezi politicieni din actuala coaliţie, oameni educaţi, stilaţi, oameni cu anumită şcoală, cu stagii în străinătate şi care, în mod penibil, vorbesc aşa: până la ora 14 limba română, între 14 şi 16 – limba moldovenească, iar seara, când se întâlnesc cu copiii la bucătărie, care copii învaţă din manuale de limba română, eventual, îşi schimbă din nou opinia.”

Europa Liberă: Iar seara, la „eli-pili” – iar rusa...

Vitalie Ciobanu: „Iar rusa, într-adevăr. Acest cameleonism politic ne aduce foarte mari daune nouă, mai ales, iată, într-un an atât de crucial pentru Republica Moldova, când partenerii noştri occidentali se uită la noi şi aşteaptă o minimă coerenţă: ce e cu voi, ce doriţi?, spuneţi clar, veţi avea tot sprijinul nostru, dar fiţi oameni serioşi, nu jucați mereu la nu ştiu câte capete... Sunt 22 de ani în care unii dintre noi am îmbătrânit, au ratat, poate, nişte şanse existenţiale, doar pentru că o anumită coaliţie democratică nu a ştiut, până la capăt, să-şi respecte angajamentele.”

Europa Liberă: Revenind totuşi la demersul politic, aceşti tineri, cu care am stat eu de vorbă, de multe ori, îmi reproşau şi mie, dar şi politicienilor, faptul că, în timpul guvernării, se feresc să pună tranşant probleme de genul „neutralitate vs. NATO”, „limba română”, „români şi punctum”. Or, abia atunci când, aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Ghimpu, ajunge pe banca de rezervă, pe strapontină, devine deodată foarte curajos şi tranşant, ceea ce nu şi-a putut permite, din varii motive, atunci când era preşedinte interimar. E adevărat că atunci a făcut suficiente gesturi deranjante, dar nu în măsura în care să pună condiţii în faţa partenerilor. Există riscul ca acum să bagatelizeze obiectivele, inclusiv cele naţionale şi de integrare europeană?

Vitalie Ciobanu: „Sigur, există acest risc. Comportamentul celor de pe margine emană multă ipocrizie, e o încercare de a recupera terenul pierdut. Poate că acum îşi dau seama că au ratat nişte şanse, au pierdut accesul la resurse, resursele statului, pe care ți-l dă guvernarea. Şi ei sunt oameni pragmatici... Eu visez la o clasă politică care să aibă curajul să-i spună pe nume limbii române, să nu se teamă să legitimeze identitatea naţională firească a acestui stat. Șansele de existenţă ale Republicii Moldova nu diminuează de la faptul că limba română va fi legiferată sau că etnonimul „român” va intra în Constituţie. În acelaşi timp, să şi facă ceva pentru popor. Mai avem un an până la alegeri. E o „bombă” al cărei ceas a pornit deja, termenul este foarte limitat. Cât şi cum vor reuşi ei în această perioadă? Revin la ideea ta iniţială, politicienii au datoria şi responsabilitatea să se gândească la consecinţele gesturilor şi demersurilor pe care le fac. Componenţa Parlamentului nu permite, probabil, în actuala conjunctură, votarea limbii române ca limbă de stat în Constituţie, corectarea art. 13 sau poate da, poate sunt nişte şanse. Contextul însă trebuie pregătit. Trebuie să existe şi o presiune a societăţii civile în aşa fel încât şi unii politicieni obişnuiţi să joace la două capete, dar suficient de ageri, să spună celorlalţi parteneri, mai rigizi: „Uitaţi, există presiunea străzii! Nu avem ce face, riscăm electoral. Deja trebuie să ne asumăm, să spunem lucrurilor pe nume, pentru că altfel, valul de mânie populară ne va mătura”... Adică vreau mai multă inteligenţă şi responsabilitate şi măcar un dram de moralitate...”

Europa Liberă: Şi perspicacitate. Îmi spunea un tânăr blogger cu care discutam acest subiect că e ca şi cum alpiniştii s-ar porni să urce pe un pisc fără barem să se fi echipat, dar, Dumnezeu cu ei, dacă, mă rog, au decis să-și riște capetele. Problema e că ar putea să se declanşeze o avalanşă care ne va acoperi pe toţi.

Vitalie Ciobanu: „Sper să nu se declanşeze avalanșa şi să ne oprim pe muchia prăpastiei, alegând calea cea dreaptă şi înţeleaptă.”