Cum este percepută de populație corupţia în administraţia publică locală? Un studiu sociologic realizat la comanda Centrul Naţional de Asistenţă şi Informare a ONG-urilor din Moldova „Contact” în şase unităţi administrativ-teritoriale oferă deseori răspunsuri neașteptate. O convorbire la această temă cu Vasile Cantarji, manager de proiecte la Centrul de Investigaţii Sociologice şi Marketing „CBS AXA”, instituţia care a realizat sondajul.
Europa Liberă: Un studiu sociologic realizat de centrul „CBS AXA” în Călăraşi, Criuleni, Teleneşti, Rezina, Cimişlia şi municipiul Bălţi, privind percepţia corupţiei în administraţia publică locală. Întâi de toate, domnule Cantarji, de ce această listă? Ar oferi rezultate relevante la scara întregului stat sau au exista alte motive?
Vasile Cantarji: „Statistic, rezultatele nu pot fi considerate relevante pentru întregul stat, întrucât cercetarea include doar şase unităţi administrativ teritoriale. Explicaţia e simplă. Cercetarea a fost realizată în cadrul unui proiect al Centrului „Contact”, care se desfăşoară în aceste unităţi administrativ teritoriale şi care urmăreşte scopul de a spori rolul organizaţiilor societăţii civile şi a mass-media locală în monitorizarea şi combaterea fenomenului corupţie la nivel local.”
Europa Liberă: Există vreo „teamă”, a cuiva la nivel local, a unor categorii poate din administraţii, în primul rând, faţă de ONG-uri sau presa locală atunci când este vorba de rolul lor în combaterea corupţiei?
Vasile Cantarji: „Tocmai una din concluziile studiului este că ONG-uri şi presă nu sunt deocamdată percepute de populaţie ca actori activi şi capabili să se implice puternic în combaterea fenomenului corupţie.”
Europa Liberă: Dar cum explicaţi acest paradox surprins în sondaj că respondenţii consideră că rolul principal în combaterea corupţiei revine tocmai instituţiilor pe care ei le consideră ca fiind cele mai corupte?
Vasile Cantarji: „De fapt sondajul a scos la iveală mai multe paradoxuri, unele cunoscute, altele mai puţin. Vorbim despre o percepţie a realităţii şi a rolului statului puternic legată de stat. Un fapt care vine din istoria recentă, din perioada sovietică, atunci când cetăţenii trăiau într-un stat care îşi asumase mai multe obligaţii în schimbul renunţării de către cetăţeni la anumite drepturi. E un lucru caracteristic pentru statele autoritare şi totalitariste. Această moştenire persistă în continuare. Rezolvarea tuturor problemelor este pusă pe seama statului şi mai puţin pe propriile forţe ale cetăţenilor. Oamenii nu au încredere în propriile forţe şi în cele ale unor instituţii de asociere ale cetăţenilor, cum ar fi ONG-urile.”
Europa Liberă: Aţi remarcat că modul în care este percepută ca act de corupţie o situaţie sau alta este deseori surprinzător. Dar cine ar fi trebuit să cultive cetăţeanului percepţia mai exactă a acestui fenomen? Ca să reformulăm, din punctul Dvs. de vedere, ca sociolog, dacă ar fi existat vreo formă de instruire, informare în privinţa corupţiei, rezultatele cercetării ar fi fost altele?
Vasile Cantarji: „Fenomenul este unul complex, drept urmare şi mecanismele de combatere la fel trebuie să fie complexe. Nu poate să existe o instruire „magică” care să creeze peste noapte cetăţeni perfect pregătiţi pentru a combate fenomenul corupţiei. În pofida situaţiei aparent triste, per total, de-a lungul timpului observăm anumite tendinţe pozitive, în primul rând, în definirea corupţiei. Tot mai mulţi cetăţeni înţeleg şi pun responsabilitatea pentru corupţie nu doar pe cel care acceptă o mită, ci şi pe cel care dă. Într-o întrebare din sondaj încercăm să vedem care instituţii sunt responsabile pentru combaterea corupţiei şi în ce măsură. Un număr semnificativ de respondenţi pun această responsabilitate şi pe seama cetăţeanului, adică pe seama actorului care acordă mită. Să nu ne pară că nu avem progrese şi că nu există un impact al eforturilor din diferite proiecte din ultimii ani.”
Europa Liberă: Dar totuşi cum explicaţi că respondenţii nu percep ca fiind acte de corupţie, de exemplu, micile cadouri oferite profesorilor sau medicilor sau returnarea tichetului taxatorului în troleibuz?
Vasile Cantarji: „Am avut şi o întrebare deschisă în care am rugat respondenţii să definească cu propriile cuvinte ce înseamnă corupţie. Cei mai mulţi asociau fenomenul corupţie cu oferire de mită, ulterior cu furt banal şi doar pe al treilea loc apărea acceptarea unei sume de bani, a unui cadou sau serviciu de către un funcţionar de stat. Noi am simulat mai multe situaţii în sondaj – acceptări de mită de către un poliţist, medic sau funcţionar – majoritatea respondenţilor au catalogat corect fenomenul.
La întrebarea la care faceţi referinţă - oferirea unui cadou simbolic unui medic pentru o consultaţie – majoritatea respondenţilor nu au considerat acest gest ca fiind un act de corupţie. Explicaţia vine, iarăşi, din istorie, să zicem. Fenomenul corupţie, în pofida percepţiei foarte răspândite că ar fi apărut în perioada independenţei, anii ’90, a persistat cu mult timp înainte, chiar şi în perioada sovietică. Unele forme ale acestui fenomen au devenit foarte uzuale, ca de exemplu, oferirea unor produse alimentare de la ţară unui medic.”
Europa Liberă: Tradiţionalul cucoș şi alte bunuri din gospodărie …
Vasile Cantarji: „Da, un cucoş, brânză de oi sau chiar miel. Lucrurile acestea nu sunt privite ca acte de corupţie.”
Europa Liberă: O întrebare ciudată: corupţia este percepută de toată lumea chestionată ca ceva rău? Sau există şi persoane care consideră că ar putea fi un motor al dezvoltării locale sau te miri ce alceva?
Vasile Cantarji: „E dificil de răspuns. Cu siguranţă majoritatea o privesc negativ. Corupţia, în diferite domenii şi în diferite forme, este tratată în mod diferit de cetăţeni, iar pe alocuri este tolerată. De exemplu, în acest studiu am suprapus încrederea în instituţii şi diferiţi prestatori de servicii cu practica respondenţilor de a oferi mită. Am ajuns la concluzia că putem distinge şi grupa instituţiile în funcţie de impactul corupţiei, coruptibilităţii acestora şi nivelul de încredere. Nivel scăzut de încredere în instituţiile centrale ale statului este practic în totalitate determinat de percepţia că aceste instituţii sunt foarte corupte. Domeniul educaţie sau cel de ocrotire a sănătăţii sunt exemple de domenii în care corupţia este într-o anumită măsură tolerată de cetăţeni.”
Europa Liberă: Unde în percepţia respondenţilor e mai multă corupţie – la nivel local sau la cel naţional? Şi cum s-ar explica acest lucru?
Vasile Cantarji: „E o întrebare centrală a studiului. Am obţinut câţiva indicatori care se contrazic în aparenţă. Pe de o parte, majoritatea cetăţenilor puşi în situaţia să aleagă între două afirmaţii, una susţinând că corupţia există doar la nivel central, iar altă că fenomenul corupţie există în egală măsură la nivel central şi la cel local, majoritatea au optat pentru a doua afirmaţie – corupţia există şi la nivel central şi la cel local. Pe de altă parte, apelând la experienţa proprie a respondenţilor, adică unde li s-a solicitat mită, suprapusă şi la frecvenţa solicitării diferitor servicii la nivel central, sau local, am constatat că avem mai puţină corupţie la nivel local, decât la nivel central, inclusiv în cazul unor prestatori de servicii centralizate.”
![În martie 2023, Republica Moldova a obținut dreptul de a exporta carnea procesată de pasăre și ouă de consum ]n UE.](https://gdb.rferl.org/023DC744-7582-4151-B3F1-BD561B99B808_w100_r1.jpg)
![În martie 2023, Republica Moldova a obținut dreptul de a exporta carnea procesată de pasăre și ouă de consum ]n UE.](https://gdb.rferl.org/023DC744-7582-4151-B3F1-BD561B99B808_w66_r1.jpg)
