„Ce trebuie să urmărim în discursul lui Vladimir Putin la Națiunile Unite”

Când președintele rus Vladimir Putin va urca la tribuna Adunării Generale a Națiunilor Unite în 28 septembrie, el nu va avea nevoie să-și scoată un pantof ca să bată cu el în masă, cum a făcut predecesorul său sovietic Nikita Hrușciov, acum 55 de ani.

Acțiunile Rusiei în întreaga lume sînt suficient de zgomotoase.

Discursul lui Putin la Adunarea Generală a Națiunilor Unite, primul său discurs acolo într-un deceniu, vine într-un moment în care Kremlinul bate cu „proverbialul” său pantof pe scena internațională cu o frecvență și volum crescînde. Din Siria la Ucraina și Arctica, Moscova a resetat agenda și a ținut Occidentul - și poate cel mai mult Statele Unite - pe picior greșit și cu un pas în urmă.

Pentru mulți există teama că lumea ar putea aluneca înapoi în regulile binare ale politicii Războiului Rece. Pentru alții, cum e James Nixey de la Chatham House, această aserțiune nu e întrutotul corectă, din moment ce încă nimeni nu știe cu adevărat care sînt regulile.

„Exista un set de înțelegeri. Războiul Rece era un set de înțelegeri. Știam ce voiau ceilalți. Acum, chestiunea asta e foarte mult în mișcare”, spune Nixey, care e șeful programului pentru Rusia și Eurasia de la Chatham House.

De aceea discursul lui Putin va fi ascultat cu mare atenție, pentru a găsi indicii despre intențiile lui, și despre care sînt noile reguli pe care le dorește.

Iată cinci lucruri ce trebuie urmărite în discursul lui Putin:

Ce fac trupele rusești în Siria?

Bombardiere Suhoi, tancuri de asalt T-90, rachete antiaeriene SA-22 - armamentul dus în secret în Siria e formidabil și avansat. Alături de mărirea contingentului de infanterie navală, această desfășurare de armament se transformă în cea mai mare forță expediționară trimisă de Rusia în afara fostei Uniunii Sovietice.

Trimiterea acestei forțe a injectat noi incertitudini cu privire la războiul civil din Siria, ale cărui haos și violență au contribuit la ridicarea grupării militante Statul Islamic, și au dat peste cap agenda de politică externă a președintelui Statelor Unite Barack Obama.

Putin și alte oficialități de la Moscova au încercat să explice efortul lor din Siria prin obiectivul comun de combatere a grupării Statul Islamic și a extremismului. Dar asta nu pare o explicație onestă pentru multe din oficialitățile occidentale, dat fiind faptul că regimul președintelui sirian Bașar al-Assad e un client obișnuit al armamentului rusesc și a permis ani la rînd navelor rusești să intre în portul Tartus de la Marea Mediterană.

E posibil ca tematica siriană să fie cea mai urmărită parte a discursului lui Putin, probabil cu intenție, date fiind problemele pe care le are în alte zone. Modalitatea în care va încadra acțiunile Rusiei acolo va fi un indiciu privind obiectivele Moscovei pe termen mai lung.

„Cred că [discursul] va fi numai despre Siria. Va spune ‘trebuie să vă înțelegeți cu noi, avem o carte puternică aici și va trebui să jucați cu noi’. Bănuiala mea e că Putin se va concentra în întregime pe Siria”, spune Anders Aslund, expert în Rusia la Consiliul Atlantic de la Washington.

Strângînd din dinți cu privire la Ucraina?

Anexarea în mare parte nerecunoscută a Crimeii a avut ca rezultat impedimente politice serioase pentru Moscova, între care sancțiuni usturătoare din partea Occidentului și interdicții de viză impuse unor persoane din cercul lui Putin. A pus de asemenea o povară economică pe umerii Rusiei, după ce peninsula de la Marea Neagră a fost separată de Ucraina continentală. În estul Ucrainei, luptele dintre separatiștii pro-moscoviți și trupele ucrainene s-au mai potolit în ultimele luni, deși mulți dintre termenii armistițiului negociat la Minsk au rămas nerespectați. Frontul de bătălie ciuntit din jurul Donețk-ului și Luhansk-ului seamănă din ce în ce mai mult cu un „conflict înghețat” de felul celor create de Moscova în alte foste republici sovietice, cum sînt Moldova (Transnistria) și Georgia (Abhazia și Osetia de sud).

Dar sancțiunile economice impuse de Uniunea Europeană și Statele

Unite sînt încă în vigoare, și nici Washingtonul, nici Bruxelles-ul nu par să dea semne că vor să slăbească șurubul. Ținerea economiei Crimeii în stare de funcțiune și finanțarea separatiștilor fac găuri serioase în cuferele Kremlinului - numai subsidiile pentru Crimeea sînt estimate la mai mult de un miliard o sută de milioane de dolari anual.

Toate astea duc la întrebările dacă Kremlinul are o strategie pe termen lung pentru Ucraina, dacă e această strategie sustenabilă, și dacă Kremlinul îi va trage de hățuri pe separatiști. E posibil ca Putin să dea de înțeles în discursul său cît e Moscova de înclinată să profite de orice deschidere din partea administrației Obama și a europenilor pentru a normaliza relațiile.

„Nu-mi pot imgina că Putin va fi atît de cinic să propună explicit un tîrg legat de Siria”, spune Thomas Graham, fost consilier pentru Rusia al președintelui George W. Bush. Dar, notează el, „sînt sigur că va pune asta în context: Trebuie să ne asigurăm că înțelegerile de la Minsk sînt urmate întocmai... și că vom putea ajunge într-o situație în care putem să normalizăm relațiile dintre Rusia și Uniunea Europeană, și poate și Statele Unite.”

Își umflă mușchii mai mult decît greutatea sa economică?

E foarte puțin probabil că Putin va aloca mult timp unei teme care acum e călcîiul lui Ahile pentru Rusia: economia ei suferindă. Ciupit de sancțiunile legate de Ucraina, de precipitata scădere a prețurilor la petrol și de probleme structurale, se așteaptă ca Produsul Intern Brut al Rusiei să scadă cu 3,4 la sută anul acesta, potrivit Fondului Monetar Internațional, și va rămâne anemic anul viitor. Kremlinul încearcă să-și ajusteze planurile bugetare, ceea ce ar putea include ridicarea vîrstei de pensionare și micșorarea pensiilor, între altele. Iar insistența cu care Putin toarnă bani în extinderea și aducerea la zi a instalațiilor militare și de securitate vor gâtui cuferele și ar putea stimula soluții creative pentru

a feri țara de a se falimenta pe sine însăși. Ce ar putea în cele din urmă semnala Putin în discursul său este o viziune alternativă a Rusiei la hegemonia economică americană. Suspectând că declinul prețurilor la petrol ar putea fi o conspirație americano-saudită pentru a submina Rusia, unele voci de voci la Moscova au cerut ca denominarea prețurilor la petrol să fie făcută într-o altă monedă decît dolarul american. Putin ar putea de asemenea face apel la BRICS în speranța de a face din această din această lăbărțată grupare economică, alcătuită din economii în curs de dezvoltare - Brazilia, Rusia, India, China și Africa de sud - o alternativă la blocurile economice occidentale. (Chiar săptămâna asta, a propus ridicarea vizelor pentru cetățenii statelor membre BRICS). Cu toate astea, Rusia a fost cea mai slabă din economiile BRICS în ultimii ani, dând naștere la speculația că ar putea fi dată afară din club.

„Rusia își umflă mușchii mai mult decît greutatea ei pentru o țară care e un paria internațional în atît de multe feluri”, spune James Nixey de la Chatham House.

Beijing Bromance*

Vladimir Putin se adresează Națiunilor Unite la trei zile după ce președintele Chinei Xi Jinping a participat la un dineu de stat la Casa Albă. Relația sino-rusă e una complicată. Ambele țări au sentimente de antipatie față de intruziunea Statelor Unite în ceea ce ele consideră că sînt sferele lor de influență istorice. De asemenea, China râvnește la resursele naturale ieftine pe care Rusia le are de oferit; Moscova râvnește la un acces mai bun pe piețele chinezești, în special după ce Occidentul a impus sancțiunile după anexarea Crimeii.

Dar China e un negociator dur. Mult-trîmbițatul acord de gaz pe 30 de ani în valoare de 400 de milioane de anul trecut e încă în lucru, fără un mecanism de preț anunțat și cu dispute asupra unde anume să fie plasate conductele care să aducă gaz rusesc în China și cu privire la investiții chinezești în câmpuri petroliere rusești. În plus, cele două concurează pentru influență în Asia Centrală și Eurasia ca întreg.

„China e vitală pentru Rusia. E forța motrice pentru ca Rusia să ia poziția pe care o adoptă, insistind că China e ‘cu ea’, și chiar dacă Putin va enunța o politică externă autonomă... ea se va baza întrutotul pe premiza că China e acolo s-o sprijine”, spune Gilbert Rozman, care a cercetat timp de cinci decenii relațiile ruso-chineze la Universitatea Princeton din New Jersey.

Dacă Putin nu va numi cu numele China în discursul său, luați menționarea unei „lumi multipolare” sau a „Eurasiei” ce pe un semnal că Putin va aduce China în ring pentru a-i susține opoziția față de ce el numește „unilateralismul” Washingotnului.

„Va argumenta că Eurasia s-a transformat și că a apărut o nouă ordine mondială, și prin extensie Statele Unite și Occidentul rezistă schimbării”, adaugă Rosman.

‘Rusia s-a întors’

E posibil ca aceasa să fie tema centrală a apariției președintelui rus. Ca mulți dintre ruși, Putin deplînge de multă vreme fostul statut de superputere al Rusiei și tînjește după o reîntoarcere a zilelor când, în ochii lui, Moscova e tratată ca un partener deplin de către Wahsington.

Putin a reușit să reînvie mult din acea mândrie pierdută, de când a devenit președinte în 2000, stabilizînd țara după haosul economic din anii 1990 și proiectînd forța armată a Rusiei în teren. Venind la Națiunile

Unite îi dă ocazia să arate că în ciuda evenimentelor din Ucraina, a sancțiunilor și a eforturilor Washingtonului, Rusia nu a fost defel izolată, spune Thomas Graham, fostul consilier pentru Rusia al președintelui George W.Bush.Urmînd această poveste, apariția la Națiunile Unite demonstrează încă o dată că Putin poate sta drept în fața Statelor Unite, poate fi tratat ca un egal și poate oferi un model alternativ pentru politica lumii - unul în care Rusia e o forță pentru stabilitate și a valorilor „tradiționale, conservatoare”. Cu alte cuvinte, Putin încearcă să scrie reguli noi pentru ordinea globală.

„Ce va încerca să facă e să reamintească lumii că de Rusia nu se poate bate joc, că Rusia e o putere mondială majoră care are un cuvînt de spus, și care va face tot ce dorește potrivit intereselor sale naționale”, afirmă James Nixey de la Chatham House.

Și tot el continuă: „Nu cred că ar avea nici un sens să bată cu pantoful în masă. A creat o situație în care se află acum în lumina reflectoarelor, și ăsta nu-i puțin lucru. Venind aici, venind în Statele Unite, fiind un punct focal, o temă de discuție, demonstrînd că nu e izolat, e deja o mare realizare.”

----------------

* Cuvînt din limba englez, intraductibil în limba română, care semnifică un amestec între „frate” și „romanță” (în sens de idilă amoroasă) folosit pentru a descrie o prietenie puternică între bărbați, fără conotații sexuale (n.trad).

Traducere de Lucian Ștefănescu