Înaintarea lui Iurie Leancă la funcţia de prim-ministru este văzută ca o cacealma, un bluf prin care se aruncă praf în ochii europenilor de un autor de la „Adevărul Moldova”, Ion Mischevca. Leancă nu este dorit în această postură nu doar de comunişti şi socialişti, îşi argumentează în continuare comentatorul opinia, ci nici de alianţă, şi nici de proprii săi colegi de partid. Vlad Plahotniuc l-ar vrea pe Leancă la guvern doar în rol de păpuşă, crede comentatorul, iar Vlad Filat ar face, după părerea sa, un joc „duplicitar şi discreţionar”: deşi îl consideră rival de moarte pe premierul în exerciţiu, se simte constrâns totuşi să-şi onoreze măcar una dintre promisiunile electorale, cea de a-l propune la şefia Guvernului.
Valeriu Vasilică, directorul Agenţiei de ştiri IPN, enumeră într-o analiză argumentele pro-Leancă. În actuala încâlcitură de circumstanţe politice, economice şi sociale, locale, regionale şi internaţionale, scrie Valeriu Vasilică, Iurie Leancă întruneşte cele mai multe trăsături, comparativ cu oricare altă persoană publică. El reprezintă un fel de simbol al capacităţii Republicii Moldova de a merge înainte, precum şi simbol al unui posibil compromis, poate chiar unic şi firav, dintre principalele forţe politice, pe de o parte, şi dintre aceste forţe politice şi societate, pe de altă parte. Valeriu Vasilică mai crede că „respingerea candidaturii lui Iurie Leancă de către PCRM ar compromite din start noua alianţă de guvernământ şi ar demonstra, din start, că au dreptate cei care afirmă că PCRM, de fapt, participă la guvernare şi, de fapt, controlează Alianţa pentru Moldova Europeană în politicile ei cheie”.
De ce ar vota, însă, PL? Politologul Olga Nicolenco spune pentru IPN că nu înţelege de ce. „Oamenii aceştia şi-au ales partenerii de coaliţie, ei au ales cu cine să guverneze şi nu-mi dau seama de ce Ghimpu ar trebui să o facă atâta timp, cât condiţiile lui nu au fost acceptate. Eu nu pun în sarcina lui nicio obligaţiune. Dacă totuşi decide să voteze pentru Leancă, atunci cred că este în drept să înainteze anumite condiţii asupra candidaţilor la funcţiile de miniştri”, a subliniat politologul.
O opinie contrat opusă a exprimat în cadrul emisiunii „Alb&Negru” de la „Unimedia” analistul politic Igor Boţan. El crede că există o şansă şi că această şansă trebuie jucată inteligent din partea dlui Leancă şi cea a dlui Ghimpu pentru că ambii sunt ţinuţi în suspans. Ar fi interesant de urmărit un joc propriu al acestora, mai crede Boţan, măcar şi dacă reuşesc să convină asupra unui singur lucru: soluţionarea întrebării legate de sistemul bancar.
La acelaşi subiect, jurnaliştii portalului „Moldova.org” publică un interviu cu analistul politic Lilian Negură, doctor în sociologie, profesor la Universitatea din Ottawa, Canada. Potrivit lui, problema liberal-democratului Iurie Leancă nu este nedorinţa PCRM de a-i vota candidatura la funcţia de premier. „Mai degrabă, problema sa este că nu poate fi sigur dacă Vlad Filat (liderul PLDM), care este în ultimul timp aliatul fidel al lui Lupu (Marian Lupu, liderul PD), îl doreşte sincer în calitate de prim-ministru. Multă lume suspectează pe bună dreptate, că înaintarea lui Iurie Leancă în calitate de candidat ascunde un pas tactic al lui Filat, prin care acesta încearcă să păstreze aparenţele de unitate în cadrul partidului. Acest pas ar avea scopul atât să evite plecarea zgomotoasă din partid a lui Leancă, căruia i-a fost promis postul de prim-ministru, cât şi să evite dezamăgirea electoratului PLDM, care are nişte aşteptări în urma acestor promisiuni din perioada electorală”, este de părere Lilian Negură.
Nicolae Negru îl pune la zid în editorialul său publicat pe pagina web a „Ziarului Naţional” pe Marian Lupu, pentru atacul său la adresa PL-ului. „Zilele trecute a fost observat umblând cu un „aruncător de flăcări” liderul PD, Marian Lupu, descărcându-l în direcţia PL”. „Explicând la un post de televiziune de ce nu mai e posibilă revizuirea acordului Alianţei Politice pentru o Moldovă Europeană, ca să fie inclus şi PL, dl Lupu s-a lansat în nişte acuzaţii care surprind prin caracterul lor primitiv, superficial, dar şi duşmănos faţă de un partid cu care PD s-a aflat timp de cinci ani la guvernare. El i-a speriat pe telespectatori că liberalii puneau la cale suferinţe grele, materiale, dar şi morale, iubitului popor moldovenesc, prin desfiinţarea raioanelor şi formarea judeţelor, dar mai cu seamă prin uneltiri unioniste şi subminarea veşniciei statalităţii moldoveneşti. Cu alte cuvinte, nu merită să deplângeţi moartea înainte de naştere a coaliţiei PLDM-PD-PL, liberalii nu merită încrederea poporului, ei sunt elemente duşmănoase, subversive, căci prin coaliţie „vroiau să ajungă la lichidarea statalităţii Republicii Moldova”, notează autorul. În context, Nicolae Negru se întreabă retoric dacă liderul PL Mihai Ghimpu „era mai şmecher, mai priceput în ale strategiei politice şi renunţa la Ministerul Transporturilor şi la procuror străin pentru a-şi atinge scopul „lichidării statalităţii” prin intermediul unui alt minister şi al unui alt procuror general?” „Din „fericire” pentru stataliştii noştri musculoşi, obiectivul prioritar al liberalilor nu este unirea Repubicii Moldova cu România, ci „unirea” PL cu Ministerul Transporturilor”, este de părere editorialistul.
