vineri, martie 06, 2015 Ora Locală 19:32

Blog

Tipar rusesc (II)

 

Înainte de Nemțov, au fost și au murit alții. În 2004, Paul Hlebnikov, jurnalist de investigație la ediția rusă a revistei Forbes a fost împușcat în stradă. Vinovații nu au fost găsiți. În 2006, Ana Politkovskaia, o faimoasă ziaristă de investigație, a fost împușcată în blocul în care locuia. Șase persoane au fost condamnate. Motivația crimei nu a fost stabilită. În 2009, Natalia Estemirova, activistă pentru drepturile omului, a fost împușcată și aruncată într-un șanț, lîngă Groznîi, în Cecenia. Nimeni nu a fost adus în fața justiției. În același an, Anastasia Baburova, ziaristă,  și Stanislav Markelov, activist pentru drepturile omului, au fost împușcați la Moscova, în apropierea Kremlinului. Doi neonaziști au fost condamnați, fără stabilirea motivației crimei. Tot în 2009, Sergei Magnițki, expert financiar al unei companii canadiene din Moscova, a fost arestat după ce a dat în vileag o enormă schemă de fraudare în valoare de 200 milioane de dolari, la Ministerul de Interne. Magnițki, a murit în detenție, după ce a fost bătut. După patru ani, justiția a găsit că Ministerul de Interne nu poartă nici o vină. În schimb, instanța l-a condamnat post-mortem pe Magnițki pentru evaziune fiscală.

În toate aceste cazuri, victimele sînt  - dacă se poate spune așa ceva - vedetele listei. Bine cunoscuți în afara Rusiei, toți acești oameni au fost figuri publice de mare vizibilitate. Evident, asasinarea lor a fost urmată de reacții internaționale la vîrf care au menținut în atenția publicului cazurile lor. Însă, marea majorittate a jurnaliștilor, militanților pentru drepturile omului și politicienilor asasinați în Rusia lui Vladimir Putin nu sînt nici vedete și nici măcar figuri de notorietate locală. De cele mai multe ori, e vorba de oameni de rind care s-au angajat în acțiuni civice sau au făcut cu îndărătnicie presă adevărată de investigație. Estimări incomplete, dar fidele pun cifra jurnaliștilor uciși (lăsînd deoparte militanții și politicienii de opoziție) la un nivel uluitor. Mai mult de 130 de jurnaliști au fost asasinați în anii de dominație politică ai lui Vladimir Putin. Cei mai mulți sînt uitați sau n-au fost niciodată prea cunoscuți și au murit măcelăriți prin cotloane mizere în orașe prăfuite din provincii obscure.

Cifra și răspîndirea uluitoare a asasinatelor spun că Rusia e un stat eșuat și împarte această trărătură cu Mexic sau Pakistan. Nu e prea mult spus? Nu. Din simplul motiv că nimeni și nimic, nici liderii și nici instituțiile statului rus presupus democratic, nu au reușit să pună capăt acestei realități oribile. În fond, ce ni se cere să credem e că statul rus e îndeajuns de puternic pentru a invada Ucraina și pentru a ține în șah toate statele din vecinătate, dar prea slab pentru a face ordine în interior și pentru a stîrpi bandele care ucid în stradă. În mod indirect, autoritățile ruse acreditează mesajul după care asasinatul politic e normal în Rusia, așa cum e normală și de neschimbat clima. Asta e: la noi, sînt -30° iarna! Asta e: la noi, jurnaliștii și politicienii sînt împușcați din cînd în cînd!

Cei ce au fost sînt și vor mai fi uciși în Rusia pentru că nu acceptă sistemul nu sînt niște oameni plăcuți, simpatici sau rezonabili. Nemțov, Politkovskaia și alții ca ei au fost genul de „apucați” sau „nesuferiți”, oameni captivați total de o linie și de o cauză. Nu e nimic anormal aici. Într-o țară ca Rusia, cei ce se împotrivesc nu pot fi decît radicali exasperați, siliți să se bată singuri, să rabde și să insiste pînă la capăt. Prinși între un stat tiranic și o societate inertă, acești oameni par imposibili. Asta face din ei victime pentru a doua oară. Absența unei clase mijloc și a unei prese în adevăratul sens al cuvîntului, lasă loc numai gesturilor și curajului individual care vor fi, în consecință, stridente. E nedrept. Căci marele scandal nu e îndărătnicia acestor oameni, ci golul din societate și cruzimea primitivă a stăpînirii de stat. Rusia e acolo unde o știm: în strînsoarea unui aranjament primitv care a fost drapat, mai nou, în carton democratic. Dacă poate sluji la ceva, sacrificiul acestor oameni ar trebui să pună capăt iluziei după care Rusia a făcut pași înainte, a progresat și va mai progresa cu condiția să fie frumos tratată. Lumea occidentală nu s-a rupt încă de această iluzie comodă.

TaguriBlog, Rusia și Boris Nemțov, Traian Ungureanu, Radio Europa Liberă


Новый Ближний Восток: перезагрузка Египта

Вторая половина прошедшей зимы в арабском мире ознаменовалась, прежде всего, важными внутренними процессами в Египте, Саудовской Аравии и Йемене. Каир ускоряет возвращение в большую региональную политику, новый саудовский король проводит кадровые назначения, а в Йемене усугубляется племенной раскол, чреватый полным распадом страны.

9-10 февраля в Каире побывал президент России Владимир Путин, нанеся ответный визит после приезда Абдель-Фаттаха ас-Сиси в Москву в августе. Одним из пунктов повестки дня было энергетическое сотрудничество: Россия и Египет изучают возможность строительства АЭС. Кроме того, российская сторона хочет создать промышленную зону в районе Суэцкого канала. Но экономические планы всё же не так существенны, как сам факт поездки Путина на Ближний Восток, который непрерывно трясет последние четыре года.

Египет, между тем, претендует на возвращение себе статуса лидера арабского мира и при этом всерьез рассержен на американцев. Во-первых, новый президент страны не может забыть, как Вашингтон фактически сдал Мубарака в феврале 2011 года и поддержал «Братьев-мусульман». Во-вторых, египтяне не могут закрывать глаза на то, что после свержения исламистского президента Мухаммеда Мурси в июле 2013 года военными американцы ввели запрет на поставки оружия Каиру. В этой ситуации Египту не оставалось ничего другого, как воспользоваться предложенной финансовой помощью Саудовской Аравии, Кувейта и Эмиратов. Не будем забывать, что саудиты сами были не в восторге от правления «Братьев» в Египте, которыми руководил не в меру «разошедшийся» Катар.

В итоге сложился уникальный формат: Египет, Аравия и… Россия. Москва и Эр-Рияд остаются жесткими антагонистами по сирийскому вопросу и ядерной программе Ирана, но на египетском направлении у них есть точки соприкосновения. Россия хочет продать Египту оружие и реализовать в этой стране ряд экономических проектов, но самое главное – стремится заполнить геополитическую пустоту, возникшую по вышеуказанным причинам. Королевский дом, в свою очередь, хочет стать главным «кошельком» Каира, но, разумеется, не «за красивые глазки», а в обмен на содействие египтян в борьбе с джихадистами, угрожающими самой Аравии, и в создании эффективного противовеса Ирану, сближение с которым, похоже, стало важнейшей целью ближневосточной политики США.

Между тем, Египет закупает оружие не только у России, но и у Франции. 16 февраля Абдель-Фаттах ас-Сиси подписал контракт на закупку 24 истребителей Rafale, многофункционального фрегата Fremm, крейсера Scalp, ракет «воздух – воздух» Mica, ракет «воздух-земля» Sagem и систем радиопротиводействия для истребителей Rafale. Сумма контракта составляет более 5 млрд. долларов. За оружие заплатят Эмираты и Аравия.

Интересный комментарий по этому повод дает французский политолог Тьерри Мейсан. По его мнению, США намерены создать произраильский блок в составе Аравии, Иордании и Эмиратов, но понимают, что египтян не удастся туда затащить, поэтому решено добиться их лояльности косвенно. Эксперт указывает, что в течение 30 лет американцы противились покупке французских истребителей третьими странами, но на этот раз ради «стабилизации» Страны пирамид решили не мешать сделке, чтобы «не дать ей воссоединиться с её историческим союзником Сирией». «Франция до сих пор считала генерала ас-Сиси диктатором, угнетающим «Братьев-мусульман», которых она поддерживает в Ливии, Сирии и Турции. Но Саудовская Аравия и Эмираты, которым также угрожали Братья, сблизились с Египтом именно ради того, чтобы их урезонить», - отмечает Мейсан.

Но и на этом Египет не успокоился. Как пишет газета «Голос Армении», президент ас-Сиси выступил с инициативой формирования межарабских вооруженных сил. Надо признать, что идея возникла не на пустом месте: недавно в Ливии джихадисты, создавшие «филиал» так называемого «Исламского государства», публично казнили 20 египетских христиан-коптов, тем самым «официально» открыв еще один фронт террора. В ответ египетские ВВС нанесли удары по позициям боевиков в Ливии, став еще одним участником международной коалиции. Поэтому Каир предложил создать военную группировку вместе с Аравией, Иорданией, Кувейтом и Эмиратами.

С другой стороны, президент Египта призвал Совет Безопасности ООН принять резолюцию о международном вмешательстве в Ливии, пишет «Новое восточное обозрение». «Нет иного выбора, учитывая соглашение между народом и правительством Ливии, а также то, что они призывают нас действовать… Мы должны сделать это вновь – все вместе», - сказал президент в эфире французской радиостанции Europe 1. Замечу, что убийство коптов джихадистами и ответные удары египетской авиации не на шутку встревожили Италию, которая является первым в Европе «кандидатом» на террористические атаки со стороны «Исламского государства». Премьер-министр Италии Маттео Ренци призвал ООН навести порядок в Ливии, отметив, что Европа должна «перестать спать», в то время как джихадистские группировки продолжают буйно разрастаться возле европейских границ.

…Вторая половина 2014 года и начало года нынешнего ознаменовались резким ростом влияния Египта на ближневосточные дела. Оправившись после вакханалии полуторалетнего правления «Братьев-мусульман», главная арабская страна вознамерилась вернуть утраченные позиции. Разочаровавшись в американцах, рассорившись с Турцией (из-за неприкрытой поддержки ею «Братьев») и традиционно не доверяя Ирану (который, кстати, тоже благоволил исламистам в пику Саудовской Аравии), официальный Каир сделал ставку на Москву и Эр-Рияд. Это не означает, что египетский режим станет враждовать с американцами – нет ни ресурсов, ни времени, ни, в общем-то, смысла. Но для России это шанс беспрецедентно повысить свой статус в регионе, а для Саудовской Аравии и других монархий Залива – заполучить мощную поддержку в борьбе с джихадистами и уравновешивании Ирана, да и в целом в стабилизации стержневого государства арабского мира.

Продолжение следует

 

TaguriBlog, Ernest Vardanean, Europa Libera


Marxism, bolșevism și hybrisul iacobin al lui Slavoj Žižek

 

La această oră, filosoful sloven Slavoj Žižek este cel mai activ auto-proclamat leninist în mediile intelectuale, la Nord și Sud, Est și Vest. Visul său nu este doar acela de a-l "reconstitui pe Lenin", ci și de a recrea situația marxistă a anilor 1930, acei ani pe care Arthur Koestler i-a denumit "deceniul roz". Pentru a obține această renaștere neo-escatologică, Žižek a compus o întreagă artilerie metafizică, plină de referințe sofisticate și deliberat provocatoare la Robespierre, Hegel, Schelling, Fichte, Marx, Nietzsche, Freud, Lenin, Lukács, Buharin, Lacan, Althusser, Balibar și mulți alții. Ceea ce surprinde este atenta evitare de către Žižek a literaturii marxologice și sovietologice. Ca și cum Raymond Aron, Robert Conquest, Richard Pipes, Boris Souvarine, Robert C. Tucker, Adam Ulam, spre a numi doar câteva din figurile de vârf, n-au existat vreodată. Este, de asemenea, tulburător faptul că Žižek, care se arată gata să lupte "pentru apărarea cauzelor pierdute", uită în mod cu totul convenabil că timp de decenii întregi bolșevismul nu a fost o cauză pierdută, ci tocmai opusul (Slavoj Žižek, In Defense of Lost Causes, London: Verso, 2008).

Marxismul a fost, așa cum a punctat odată Leszek Kołakowski, cea mai mare fantasmă filosofică a timpurilor moderne (Žižek și-a exprimat respectul pentru Kołakowski în Gazeta Wyborcza, atunci când filosoful polonez a decedat în 2009; în acel număr omagial am contribuit eu însumi). În pofida hybrisului său radical, marxismul ar fi rămas o simplă doctrină sociologică dacă Lenin nu l-ar fi transformat în cea mai potentă armă politică. Acesta este sensul comparației lui Antonio Gramsci dintre Lenin și Sfântul Pavel -- Lenin a transformat viziunea (Weltanschauung) salvaționistă marxistă într-o practică politică globală. Revoluției bolșevice i-a fost aplicată dialectica escatologică, iar A Treia Internațională (Cominternul) a reprezentat universalizarea noii matrice revoluționare. Invenția instituțională crucială a lui Lenin (Partidul bolșevic) și intervenția sa temerară asupra practicii mișcării socialiste mondiale l-au entuziasmat pe Georg Lukács, care nu a mai abandonat vreodată profunda sa admirație pentru fondatorul bolșevismului. Referindu-se la atașamentul lui Lukács față de viziunea politică a lui Lenin, Žižek scrie: "...Lenin-ul său a fost cel care, referitor la scindarea social-democrației rusești în bolșevici și menșevici, când cele două fracțiuni se luptau asupra unei formule exacte care să definească cine poate fi membru de partid conform programului, a scris: 'Uneori, soarta întregii mișcări proletare pe mulți ani de acum înainte poate fi decisă de un cuvânt sau două din programul partidului'". (Slavoj Žižek, Did Somebody Say Totalitarianism?, London: Verso, 2001, p. 116) 

Trebuie să ne reamintim că leninismul, în calitatea lui de construct ideologic pretins coerent, omogen, auto-suficient, a fost o creație post-1924: a fost în fapt rezultatul eforturilor lui Zinoviev și Stalin de a-l delegitimiza pe Troțki prin născocirea a ceva numit "leninism" ca opus ereziei denumită "troțkism". În același timp, bolșevismul era o realitate intelectuală și politică, o direcție filosofică, etică și practico-politică totală și totalizatoare în sânul mișcării revoluționare globale (vezi în acest sens Bertram Wolfe, "Leninism", în Milorad M. Drachkovitch, Marxism in the Modern World, Stanford: Stanford University Press, 1965, pp. 47-89). 

A fost grație lui Lenin că un nou tip de politică a apărut în secolul XX, una bazată pe elitism, fanatism, devotament statornic față de cauza sacră și o substituire completă a rațiunii critice cu credința într-o auto-proclamată "avangardă" de zeloți iluminați (revoluționarii de profesie). Leninismul, inițial un fenomen politic, cultural și istoric rus, apoi unul global, a fost de fapt piatra de temelie a sistemului care s-a năruit prin revoluțiile din 1989-1991. Indiferent de ce crede cineva despre lupta anti-birocratică a lui Lenin în timpul ultimilor săi ani, sau despre inițierea de către el a Noii Politici Economice (NEP), impulsul acțiunii sale a fost esențialmente opus pluralismului politic. Natura "democrației intra-partinice" bolșevice a fost în mod fundamental potrivnică dezbaterii libere și competiției între viziunile și platformele politice rivale (așa cum Lenin însuși a insistat, Partidul nu era un "club de discuții"). Rezoluția din martie 1921 de "interzicere a fracțiunilor", direct legată de zdorbirea insurecției din Kronstadt, a arătat propensiunea persistent dictatorială a bolșevismului. Persecutarea socialst-revoluționarilor (eserii) și a menșevicilor, pentru a nu vorbi și de alți adversari, confirmă faptul că pentru Lenin și asociații săi, "dictatura proletariatului" a însemnat consolidarea permanentă a controlului lor asupra corpului politic. Toleranța față de diversitatea culturală și acceptarea temporară a relațiilor de piață (economică) nu erau menite să pună sub semnul îndoielii relația fundamentală de putere: dominația monopolistă a partidului și înăbușirea oricărei alternative ideologice la bolșevism (Andrzej Walicki, Marxism and the Leap into the Kingdom of Freedom, Stanford: Stanford University Press, 1995, pp. 269-397). În acest sens, nu au existat diferențe serioase între membrii Politburo-ului lui Lenin, Troțki, Zinoviev, Kamenev, Stalin și chiar "moderatul" Buharin. Să o spunem concis, fără leninism, n-ar fi existat totalitarism, cel puțin nu în versiunea sa stalinistă. Secolul XX a fost în fapt secolul lui Lenin...        

 


Tipar rusesc (I)

 

Într-un fel, nu e nimic de cercetat și de aflat despre asasinarea lui Boris Nemțov. Totul e limpede. Știm și ce s-a întîmplat și ce se va întîmpla de acum înainte. Asasinarea lui Nemțov e aproape o banalitate. În urma politicienilor și jurnaliștilor uciși în Rusia lui Vladimir Putin a rămas un tipar. Acest tipar spune că tot ce vom afla despre acest șir lung de crime e doar existența acestui tipar.

Prin urmare, vom afla, mai întîi, că asasinarea lui Boris Nemțov nu a fost o crimă politică. Și într-adevăr: la cîteva ore după ce Nemțov a fost împușcat în preajma Kremlinului, Dimitri Peskov, purtătorul de cuvînt al Președinției, știa, deja, că asasinatul a fost o „provocare”. Peskov a ținut să adauge că Nemțov era un nimeni, un personaj mărunt, incapabil să amenințe în vreun fel administrația Putin. De unde rezultă că, dacă Nemțov ar fi fost mai puternic, atunci da, eliminarea lui ar fi avut rost. Ne-am liniștit!

E de presupus că, mai departe, vom afla, așa cum am aflat și din anchetarea celorlalte asasinate răsunătoare comise în Rusia lui Putin, că Nemțov a fost ucis de: a) mafioți băgați în afaceri murdare cu Nemțov, b) anti-semiți deranjați de ascendența evreiască a lui Nemțov sau c) membrii unui cerc de depravați sexual care încercau să-și ascundă urmele sau d) elemente ostile care au încercat să tîrască în nori imaginea Rusiei și a Președintelui Putin. Pot urma un e) și un f) pînă la z) de aceeași factură.

Pasul următor va fi arestarea unor indivizi, de obicei doi pînă la patru, deobicei ceceni sau marginali cu un cazier bogat. Va urma procesul. La sfîrșit, a) acuzații vor fi găsiți nevinovați și eliberați, în vreme ce autoritățile vor lansa ideea că asta nu face decît să adîncească misterul și să mărească probabilitatea unei provocări foarte complexe anti-Putin, fie b) toți acuzații își vor recunoaște exemplar vinovăția fără să explice cine și de ce i-a plătit să omoare. Toți vor fi condamnați la pedepse grele cu închisoarea. Și cu asta gata. Justiția și-a făcut datoria. Urmează, la rînd, timpul și uitatrea. Oricine va încerca să redeschidă subiectul va fi trimis la deciziile justiției.

Poate că în cazul lui Nemțov, lucrurile se vor abate mai mult sau mai puțin de la tiparul dat. Însă e imposibil de crezut că rețeta va fi înlocuită. Se vede treaba că tiparul a fost construit cu migală, testat, brevetat și menținut. Boris Nemțov e ultima victimă într-un șir de asasinate care au eliminat, de fiecare dată, critici și niciodată sprijinitori ai regimului Putin. Ideea după care pînă și criticii lui Putin sînt oameni și pot muri în mod nefericit, dar întîmplător nu mai are mici un temei. Numărul crimelor  și momentul ales converg spre concluzia după care asasinatul politic e o realitate bine așezată în Rusia. Una din puținele instituții consolidate și eficiente ale țării.

TaguriBlog, Rusia și Boris Nemțov, Traian Ungureanu, Radio Europa Liberă


De la Walter Rathenau la Boris Nemţov: Despre crimele politice si consecinţele lor

 

Scriu doar cateva randuri ca reacţie rapida la socanta stire privind asasinarea lui Boris Nemţov, unul dintre liderii opoziţiei democratice din Rusia putinista. Cand spunem ca Europa a intrat intr-o faza weimariana, nu in sens cultural, ci politic, nu exageram catusi de puţin. Mi-am adus aminte, instantaneu, de asasinarea lui Walter Rathenau, un om politic democrat si un veritabil umanist, in iunie 1922 de catre formaţiunile extremiste care doreau inmormantarea Republicii de la Weimar. „Von kommenden Dinge”, de Walter Rathenau, a fost una din primele carţi in germana pe care le-am citit la 20 de ani. Mi-o daruise profesorul meu, Basilius Abager, un veritabil intelectual anti-totalitar.

x

Boris Nemţov aparat valorile civic-liberale, a indraznit sa tina piept dictaturii FSB, a crezut in societatea deschisa, s-a opus agresiunii imperialiste impotriva Ucrainei, a platit cu viaţa. A fost un reformator, nu un profitor. A cutezat se numeasca regimul Putin drept ceeea ce este, o tiranie cleptocratica, un stat in care poliţia s-a infraţit cu mafia. Uciderea lui Boris Nemţov este un act liberticid. Nu stiu ce prevesteste, dar imi este teribil de greu sa fiu optimist…

Leviathanul regimului Putin l-a lichidat. Mi-au revenit in minte scene din filmul lui Andrei Zviaghinţev. Putin varsa acum lacrimi de crocodil. La ora actuala, regimul sau este extrem de vulnerabil, actioneaza panicat, haotic si imprevizibil, deci a devenit mai periculos decat oricand. Cine crede altfel, se imbata cu iluzii. Dictatura putinista este una a gangsterilor fara niciun fel de scrupule. Putka the bullly si oamenii sai vor actiona fara mila daca nu li se va opune rezistenţa. Brigandajul in exterior si criminalitatea in interior merg, precum in timpurile lui Lenin, Stalin, Hrusciov si Brejnev, mână-n mână. Mussolini l-a ucis pe Matteotti, asa actioneaza dictatorii totalitari. Contrarevoluţia lui Putin, cum o numeam aici intr-un articol scris impreuna cu Marius Stan, trebuie stopata pana nu e prea tarziu. A sosit ceasul trezirii!

Update: Vladimir Putin a anuntat ca va conduce personal investigarea crimei. Cred ca merita sa mentionez ca, la aflarea vestii ca Serghei Kirov a fost asasinat la Leningrad, pe 1 decembrie 1934, o crima de care, este consensul cvasi-unanim al istoricilor, nu era deloc strain, Stalin a plecat imediat cu trenul special la Leningrad, spre a conduce personal ancheta. Il acompania seful OGPU, Genrikh Iagoda.

In martie 1938, la al treilea proces-spectacol (show trial) de la Moscova, Iagoda, aflat pe banca acuzatilor, se „confesa” si isi „recunostea” rolul in uciderea liderului organizatiei comuniste din Leningrad. Spunea ca a executat ordinul lui…Troţki! Leningradean el, insusi, format in cultura politica a KGB-ului, deci in cultura politica a unei organizatii criminale, admirator declarat al lui Felix Dzerjinski si al lui Iuri Andropov, Putin cunoaste bine subiectul. Ma intreb daca a citit cartea lui Hélène Carrère d’Encausse, „Le malheur russe”, un studiu pe cat de erudit, pe atat de tulburator si, vai, atat de actual, despre omorul politic in istoria Rusiei…

Link-uri utile:

http://www.fayard.fr/le-malheur-russe-9782213022369

http://www.contributors.ro/global-europa/revolu%C8%9Bie-%C8%99i-contrarevolu%C8%9Bie-in-rusia-articol-de-vladimir-tismaneanu-%C8%99i-marius-stan/

https://archive.org/details/vonkommendending00rathuoft

http://www.bbc.com/news/world-europe-31669061

 

TaguriBlog, Vladimir Tismăceanu, Cazul Nemțov, Radio Europa Liberă


Poduri pentru Boris Nemţov

 

Gluma curentă la începutul anilor ’90 – după Perestroika va urma… Perestrelka! – nu mai face pe nimeni să zâmbească la Moscova (care nici în lacrimi nu crede!): odată cu asasinarea, pe 20 noiembrie 1998, a deputatei Galina Starovoitova, focurile de armă au punctat (şi de la capăt, iar şi iar!) istoria recentă a Federaţiei Ruse, pe lista de victime figurând nume ilustre (de-ar fi s-o pomenesc doar pe Anna Politkovskaia!), la care se adaugă cel al lui Boris Nemţov (1959-2015).

Boris Nemțov cu președintele Ielțîn la 1 noiembrie 1997 la KrasnoiarskBoris Nemțov cu președintele Ielțîn la 1 noiembrie 1997 la Krasnoiarsk
x
Boris Nemțov cu președintele Ielțîn la 1 noiembrie 1997 la Krasnoiarsk
Boris Nemțov cu președintele Ielțîn la 1 noiembrie 1997 la Krasnoiarsk

L’enfant prodige al epocii Boris Elţin, primul guvernator al regiunii Nijni Novgorod (1991 – 1997), prim viceprim ministru (1997 – 1998), iniţiatorul mişcării liberale «Россия молодая» ce se va transforma în partidul Союз правых сил, copreşedinte al partidului «Республиканская партия России – Партия народной свободы», Boris Nemţov întruchipa ca nimeni altul omul politic de tip nou, charismatic şi având ceea ce se cheamă le franc-parler, implicat activ în viaţa socială (este unul dintre organizatorii acţiunii «Марш несогласных» din 2007 şi ai mitingurilor din 2011-2013 «За честные выборы», totodată participă la marşurile de protest din 2014-2015 împotriva invadării Ucrainii de către trupele ruseşti), şi devenind unul dintre cei mai necruţători critici ai regimului Vladimir Putin (a se vedea conferinţele: «Путин. Итоги. 10 лет», «Путин. Коррупция»). Faptul că a fost împuşcat pe la spate, în timp ce traversa podul care leagă piaţa Bolotnaia – locul de desfăşurarea a mitingurilor opoziţiei din ultimii ani! – de Kremlin, este mai mult decât semnificativ: niciodată un opozant de la Bolotnaia nu va ajunge în Kremlin, vrea să spună cel care a pus la care asasinatul. Altminteri, nu-i un secret pentru nimeni că, într-o primă fază, anume Boris Nemţov era considerat succesorul lui Boris Elţin, abia pe ultima sută de metri primul preşedinte al Rusiei preferându-l (sau forţându-i-se mâna să-şi schimbe opţiunea) pe V.V. Putin; aşadar, o rivalitate de lungă durată căreia i s-a pus capăt într-un mod atât de barbar. (Sigur, preşedintele Putin a şi sărit cu gura, denunţând o provocare!...)

Oricât de îndepărtate în spaţiu – mai puţin, în timp – ar fi, nu pot să nu asociez împuşcarea deputatului moldovean Ion Butmalai, în decembrie trecut, cu cea a lui Boris Nemţov din noaptea de 27 spre 28 februarie curent (nu atât „calibrul” omului politic, cât cel al armei de foc şi-a spus cuvântul): şi într-un caz, şi-n altul, s-a tras în dreptul la libera exprimare, având de suferit – atât cât este/o fi rămas – societatea civilă. Totodată, nu pot să nu mă gândesc că, ieşind din PLDM, ex-premierul Iurie Leancă tocmai a devenit ţintă – deocamdată, a unor atacuri verbale (de genul: „…regret că-şi iubeşte ţara doar din funcţia de prim-ministru”), după care va urma probabil vreo „dosariadă” de răsunet, şi câte şi mai câte. Democraţiile incipiente obişnuiesc să-şi devoreze fiii, ce să mai vorbim despre autocraţiile în toată legea.

…În semn de omagiu, v-aş ruga să scoateţi din uz – pentru o clipă, cât durează un minut de reculegere! – suspecta zicală cu „fă-te frate cu dracul până treci podul”, acum că mama lui Boris Nemţov, medicul emerit Dina Eidman, în vârstă de 87 de ani (n. 1928), dar şi cei patru copii ai omului politic, Janna, Anton, Dina şi Sofia, tocmai se pregătesc să-i aştearnă poduri pe ultimul drum fiului & tatălui… În numele Tatălui şi al Fiului… 

TaguriBlog, Boris Nemțov, Emilian Galaicu-Păun, Radio Europa Liberă


Cu cine stăm la masă, cînd stăm la masă cu Rusia (II)

 

Nu e tocmai ușor de spus și nici foarte plăcut. La începutul anilor '40, silite de asaltul nazist care amenința să înghită Europa, marile state occidentale au fost nevoite să facă o alianță cu statul sovietic. Alianța a fost, practic, singura cale de a opri alunecare în barbarie. Cei doi monștri totalitari, Germania și Japonia, au fost distruși militar. Numai că rezultatul final al acestei victorii comune și fundamentale a fost o nouă împărțire a lumii. O despărțire, de fapt.

Occidentul a trăit liber și a prosperat în democrație, iar Estul a fost tîrît sub dictaturi comuniste coordonate de dictatura supremă a Moscovei. Victoria care a salvat democrația în Europa a exclus jumătatea estică a Europei și a consolidat la rang de putere învingătoare Rusia sovietică, un monstru anti-democratic exceptat de la răspunderi și examene critice. Occidentul a reușit să învingă puterile totalitare doar apelînd la o putere totalitară. Se putea altfel? Cu siguranață, nu. Considerațiile asupra aranjamentului de la sfîrșitul războiului nu pot fi un reproș adus Occidentului. Cei ce văd conspirații sau sînt convinși că Occidentul trebuia să treacă la răfuiala finală cu Rusia nu știu ce vorbesc. Lumea era sleită și nimeni n-ar fi înțeles de ce și cu ce puteri ar fi trebuit să ducă încă un război. Cert e că, la sfîrșit, Rusia sovietică, ultima putere totalitară din trioul care amenința lumea în anii ´30, a fost proclamată parte a binelui și a pus mîna pe jumătate din Europa. Curios și jenant, se poate spune că după 1945 un război fără seamăn dus în apărarea libertății a premiat unul din dușmanii de moarte ai democrației: Rusia sovietică. Ceea ce poate fi totuna cu a spune că Uniunea Sovietică e singura putere totalitară care a terminat războiul între cîștigători.

Ulterior, după 1947, relațiile vest-est au intrat în criză, dar asta nu a schimbat cu nimic bazele morale ale aranjamentului postbelic. Chiar și în plin Război rece, Occidentul a trebuit să accepte statutul de putere învingătoare al Rusiei sovietice. Mai departe, și după ce URSS a fost înlocuită de un regim spoit democratic, aceeași problemă continuă să domine fundalul relațiilor est-vest, provocînd iritare în Est și blocaje în Vest.

S-a spus de nenumărate ori că indecizia adeseori penibilă a Occidentului în fața Rusiei lui Putin e rezultatul intereselor de afaceri ale Franței și Germaniei, care au investit masiv și sînt acum legate de plasamentele lor pe piața rusă. S-a spus, de asemenea, că ignoranța și indiferența față de popoarele mici ale Estului explică mult din optica occidentală, care continuă să vadă în Europa doar Europa de Vest. Ambele explicații sînt corecte, dar țin de circumstanțe secundare sau laterale.

Mult mai importantă e contradicția nerezolvată care decurge din situația în care Rusia a devenit simultan eliberator, aliat al democrației, dar și opresor și bastion al dictaturii. O zicală veche spune că „pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești”. În cazul istoriei europene a ultimilor 75 de ani, zicala mai potrivită ar fi „pe cine lași să trăiască, te ajută să mori”. Rusia este, mai clar ca niciodată în ultimii 25 de ani, reîntruparea vechiului imperialism sovietic și a planurilor lui de dominație europeană. Rusia e singura putere totalitară cu continuitate neîntreruptă după 1945 și Occidentul trebuie să trăiască în limitele derutante ale acestei anomalii. Liderii occidentali nu pot enunța această realitate fundamentală pentru că ea e prețul plătit pentru salvarea Europei acum 75 de ani. Aceeași realitate se întoarce acum împotriva lumii occidentale și răsăritene și pune aceași problemă, azi, după 75 de ani: salvarea Europei. Într-un moment în care Europa însăși e mult slăbită de trecerea timpului și de propriile indecizii.

TaguriBlog, Rusia, Occident, ucraina, Traian Ungureanu, Radio Europa Liberă

În exclusivitate