La mormîntul de la Putna
06.09.2010
Oricât de „supt vremi” o fi fost acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga – şi, din câte se pare, a fost („Întrucât face complimente la scenă deschisă lui Nicolae Ceauşescu, după modelul artiştilor renascentişti care dobândeau, prin omagii, protecţia câte unui principe, este dezaprobată sever de liderii de opinie din mediile intelectuale”, citim în Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000, de Alex Ştefănescu, dar acelaşi autor se grăbeşte să precizeze, pe bună dreptate: „În severitatea lor se descifrează însă nu numai intransigenţa morală, ci şi o anumită iritare faţă de siguranţa şi aplombul cu care Zoe Dumitrescu-Buşulenga se manifestă ca om de cultură, ţinând conferinţe în faţa unor săli arhipline, apărând la televizor, conducând instituţii importante, călătorind în străinătate.”) –, felul în care Domnia Sa „a ieşit din istorie” pentru a „intra în mit/ legendă” mi se pare cu totul exemplar: retrasă în ultimii ani de viaţă la Mănăstirea Văratic, unde se şi călugăreşte sub numele de Maica Benedicta, îşi dăruieşte întreaga avere (y compris, enorma sa biblioteca) mănăstirii. Cum însă duhovnicul ei este stareţul mănăstirii Putna, arhimandritul Melchisedec Velnic, va fi înmormântată în cimitirul Mănăstirii Putna – loc de pelerinaj nu doar pentru tot românul, ci şi pentru numeroşii săi discipoli.
Nimic ieşit din comun până aici (s-au mai călugărit şi alţii; şi-au dăruit bibliotecile…), dacă nu venea gestul recuperator al unor discipoli care înfiinţează, în 2006, Fundaţia „Credinţă şi creaţie Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica Benedicta”. De-atunci, s-au organizat la Mănăstirea Putna 4 colocvii anuale, după cum urmează:
- Tradiţie spirituală românească şi deschidere spre universal, în 2007;
- Epoca noastră. Tensiunea etic-estetic, în 2008;
- În căutarea absolutului: Eminescu, în 2009;
- Fertilitatea mitului, în 2010.
Suficient să citez câteva nume – acad. Al. Zub, acad. Dan Hăulică, acad. Eugen Simion, acad. Alexandrina Cernov, prof. Ion Pop, prof. Cornel Ungureanu, prof. Mircea Borcilă, prof. Liviu Leonte, regretatul prof. Dumitru Irimia ş.a. – pentru a certifica valoarea acestor dezbateri (a se vedea şi Caietele de la Putna, ediţiile din 2007, 2008 şi 2009; cea din 2010 urmând să apară către colocviul din 2011). De bună seamă, cum altfel să cinsteşti memoria unui mare savant & profesor dacă nu continuându-i opera de cercetare, în domenii cât mai variate, antrenându-i nu doar pe cei care au avut şansă să-i fie discipoli, ci şi pe cei ce au învăţat din cărţile Domniei Sale, mă gândesc în primul rând la Eminescu şi romantismul german, inconturnabilă.
Scurt pe doi: invitat să particip, anul acesta, la colocviul Fertilitatea mitului, avea să parcurg drumul de la acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga la Maica Benedicta, alături de alţi cca 50 de invitaţi, cu convingerea că dacă omul de litere & savantul are posteritate, învăţătorul are – prin discipoli – viaţă de apoi.
Emilian Galaicu-Păun (Foto: Igor Schimbător)
01.09.2010
Cu riscul – asumat cu bună ştiinţă – de a o face pe trouble-fete, în chiar aceste zile solemne (când s-a mai văzut ca atâta lume bună, din cele mai înalte sfere ale politicului, să vină la inaugurarea unui Salon de Carte sau să depună flori la mormintele înaintaşilor noştri?!), afirm SUS şi TARE că decorarea lui Adrian Păunescu – cel mai zelos linguşitor al cuplului Ceauşescu, alias „bardul de la Bârca” ce ilustrează, ca nimeni altul în literatura română din ultimele decenii, mărirea şi decăderea artistului supt vremi – cu Ordinul Republicii este o palmă dată – helas! de preşedintele interimar, dl Mihai Ghimpu, nu fără contribuţia dlui acad. Mihai Cimpoi, prezent şi el la ceremonie – intelighenţiei române din Basarabia. Iar ca lucrurile să se întâmple exact ca-n Scripturi, pe celălalt obraz s-a aşternut palma dată de preşedinte AŞM, dl Gheorghe Duca, ce l-a făcut pe Păunescu membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
Trec peste valoarea literară propriu-zisă a „bardul de la Bârca” – poet absolut onorabil până la Istoria unei secunde, metamorfozat apoi într-un versificator extrem de verbios, de necitit –, pentru a readuce în discuţie statutul de intelectual supt vremi, când rebel cu voie de la poliţie, când obedient de nu se poate. Ei bine, tocmai apologetul naţional-comunismului românesc să fie decorat cu cea mai înaltă distincţie a R. Moldova, şi încă de către o guvernare declarat anticomunistă?!
După ce câţiva intelectuali basarabeni de marcă, victime ale regimului comunist – mă refer acum la Serafim Saka şi la Petru Cărare – s-au învrednicit, în ianuarie curent, de aceeaşi decoraţie, ce sfetnic de taină i-o fi turnat dlui preşedinte interimar otravă în urechi, încât să comită – acesta e cuvântul – o asemenea nesăbuinţă?!! (Este ca şi cum Traian Băsescu l-ar decora pe Vasile Stati cu Steaua României, pentru Dicţionarul român-moldovenesc!)
Or, acest dublu standard loveşte mai cu seamă în cei care, de la 1988-’89 încoace, sunt în avangarda luptei de eliberare naţională, acum tot mai puţini şi vai! tot mai umiliţi.
Nu de talente duce lipsă literatura română, ci de conştiinţe – or, cele care există (şi există: de-ar fi să-i numesc doar pe Ana Blandiana şi Dorin Tudoran) au făcut şi continuă să facă pentru Basarabia mai mult decât toate „totuşi-iubirile” lui Păunescu & Co. Ce gest formidabil ar fi făcut actuala guvernare prin conferirea înaltei distincţii dlui Dorin Tudoran, să zicem, cu atât mai mult cu cât Domnia Sa chiar este ataşat de R. Moldova, stând la Chişinău nu mai puţin de 7 ani (ai „vacilor slabe”), deloc uşori. Sau dnei Ana Blandiana, mare poetă şi intelectuală cu şira spinării, cea care organizează an de an la Sighetul Marmaţiei cursuri ale Academiei Civice, şi unde au fost invitaţi sute de copii din Basarabia. Ca să nu mai vorbesc de Emil Brumaru, cel mai mare poet român în viaţă, originar din Bahmutea, Tighina, aflat în aceste zile la Chişinău.
Se vorbeşte, tot mai insistent, despre revenirea lui Paul Goma acasă, după 62 de ani de exil, ocazie cu care – nu am nici o îndoială – i se va decerna şi lui Ordinul Republicii. Adevărat, pe merit! Ce ironie a istoriei – să-l decorez, cu aceeaşi mână, pe cel mai zelos linguşitor al lui Ceaşescu şi pe cel mai mare disident român din toate timpurile!
Emilian Galaicu-Păun (Foto: Igor Schimbător)
12.08.2010
Odată îngerul Gabriel — la catolici, mesagerul lui Dumnezeu; la musulmani, „păunul raiului” şi păzitor al revelaţiilor divine — se arătă Papei (sau Califului; nu mă pot decide, nota autorului) pentru a-i comunica vestea cea mare: în noaptea de 12 spre 13 august sau 14 spre 15 august Dumnezeu îi va trimite un vis profetic. Îl instruieşte cu de-amănuntul ce trebuie să facă în tot acest răstimp, apoi se topeşte-n tării. Papa (sau Califul) nu iese din cuvîntul îngerului, doar că în noaptea cu pricină ca-nadins nu poate închide un ochi. Aţipeşte abia spre dimineaţă, tocmai cînd ultimul dintre păcătoşi se trezeşte din somn cu sentimentul că a visat ceva nepermis, nespus de...
„Se făcea că...”, începe să i-l depene femeii (sau cadînei), dar aceasta se răsuceşte în pat, străină. Estimp Papa (sau Califul) sare ca ars din aşternut — cineva i-a visat visul! Întîi se hotărăşte să nu destăinuie nimănui despre pierderea suferită, dar făcîndu-şi rugăciunea (namazul) de dimineaţă, pentru prima oară nu simte că undeva acolo, sus, este auzit. Atunci trimite iscoadele în toate patru părţi ale lumii, să pună mîna pe nelegiuitul care, mai mult ca sigur, nu-şi va putea ţine gura. Cum însă bietul om e speriat de-a binele şi, pe deasupra, analfabet, nu are putinţă să citească în cartea ce i s-a arătat în vis nici măcar o literă, astfel că iscoadele se întorc cu nimic. Mîhnit, Papa (sau Califul) ridică ochii la cer.
La celălalt capăt al (ne)răbdării, Dumnezeu îşi lasă ochii în pămînt în căutarea visului rătăcit, cercetîndu-i pe dreptcredincioşi în timp ce aceştia i se roagă fără a bănui nimic, dimineaţa şi seara (de cinci ori pe zi), sau oricînd mulţumesc Domnului pentru lucruri pe care tot ei le-au făcut, dar şi pe cei care-l hulesc sau îi iau numele în deşert. Nici urmă de vis. Atunci trimite pe lume legiuni de îngeri şi, pe urmele acestora, poliţia sa secretă, dracii. Aşa se face că la căpătîiul fiecărui credincios se întîlnesc îngerul cu necuratul. Şi ce dacă?!
Învăţat de Dumnezeu, Papa (sau Califul) îşi instruieşte iscoadele cum să se uite la om, drept în ochi, străpungîndu-l cu privirea, pentru a observa în vreunul visul fugar. Sunt arestaţi toţi suspecţii, cei cu cearcăne de insomnii cît nişte cearceafuri duble întinse la uscat şi cei umflaţi de somn delaolaltă, încercîndu-se prin torturi şi spovedanii să li se smulgă mărturia dorită. Sub fierul înroşit sau gîrbaciul de piele aceştia sunt gata să spună orice, doar să li se sugereze ce anume se aşteaptă de la ei. Fiindcă e cu neputinţă să fii adus în faţa Papei (sau a Califului) doar pentru a-i povesti ce-ai visat astă noapte?!
Din senin, porneşte un fel de concurs al martorilor mincinoşi; sătul în egală măsură de răcnetele fără sine ale apostaţilor şi de extazul noilor mucenici întru revelaţie, Papa (sau Califul) încearcă să schimbe regula jocului, canalizîndu-le mărturiile în direcţia dorită. Astfel selectează, din mii şi mii de povestaşi, cei mai buni 12, fără ca vreunul din ei să bănuiască de existenţa celorlalţi 11, pe care-i trimite în lumea largă blagoslovindu-le apostolatul. Mizează pe faptul că adevăratul visător nu va întîrzia să-i demaşte, apărîndu-şi nepreţuita-i comoară ascunsă, doar că omul nostru nu înţelege nimic din blagoveşteniile de duzină ale tuturor acestor propovăduitori ambulanţi însoţiţi de nişte scribi ca vai de dînşii care fac procesul verbal al fiecărei şedinţe în plen. Cînd se întîmplă să se încrucişeze drumurile a doi sau mai mulţi asemenea „apostoli”, inşii se iau de bărbi, se murdăresc reciproc cum le vine mai bine la gură, cetele lor se încaieră, se ciomăgesc, mai mare ruşinea!
Lumea se adună ca la urs, de urmat însă nu-i urmează decît vreo doi-trei amărîţi alde dînşii. Credinţa strămoşească e ameninţată din toate părţile, sîngele şi cerneala curg gîrlă (şi nici nu se ştie cine-i afluentul cui). Atunci însuşi Dumnezeu intervine, pe post de Deus ex machina, pentru a face puţină ordine. Numeşte din oficiu 4 cărturari să sintetizeze mulţimea de „evanghelii” apocrife, aducîndu-le la un numitor comun. Aceştia se aştern pe treabă, fiecare în chilia sa, uitaţi de lume şi de Dumnezeu, în cele din urmă ivind 4 cărţi total autonome, în care asemănările doar accentuează deosebirile dintre texte, de neconciliat. Scîrbit de atîta gîlceavă, Dumnezeu le binecuvîntează pe toate patru.
„Ce citeşti?...”, îl ia în derîdere femeia pe omul nostru care rămîne tot mai des cu privirile-n gol. Cuvintele ei îi provoacă o mare nelinişte, dar şi o mare plăcere. Pe ascuns, începe să înveţe carte — visul, îşi aminteşte bine, i s-a arătat în scris —, evident de pe una din cele 4 evanghelii recunoscute. La început buchiseşte fără a înţelege nimic, pînă într-o zi literele se ciocnesc între ele într-un fel cunoscut şi devin silabe, silabele se leagă în cuvinte, cuvintele în propoziţii, propoziţiile în fraze. Textul străin i se arată în toată splendoarea. „Nu-i adevărat! strigă omul în inima sa. Se făcea că...”
Îndată se apucă să-şi transcrie visul pe curat, dar ochii deprinşi cu textul canonic al uneia din cele patru evanghelii nu pot deosebi textul revelat de cel compus de-o străină mînă. Astfel, frazele se încalecă, visat cu nevisat, din împerecherea lor născîndu-se mici monştri hibrizi de care nu poate scăpa toată ziua. Ajunge a nu mai recunoaşte nici evanghelia, nici visul. În disperare de cauză, omul hotărăşte să renunţe la scris, ceea ce nu-i deloc uşor pentru cineva învăţat să guste plăcerea textului. Abia după ce uită literele şi pune pe foc toate cărţile (de fapt, una singură — cartea cărţilor), visul reapare, acum ca prin ceaţă.
Nemîntuit, Papa (sau Califul) moare cu zile în reşedinţa sa, otrăvit de pierderea a ceea ce, deşi predestinat lui şi doar lui, nu i-a aparţinut niciodată. A încercat tot ce i-a stat în puteri (şi vede Cel-de-Sus, puterea i-a fost nemărginită în hotarele sale): şi-a hipnotizat turma sau a împiedicat-o să doarmă, după cum au fost vremurile, dar aşa şi nu şi-a văzut visul cu ochii. La căpătîiul Papei (sau al Califului), 4 cărturari îi citesc, pe rînd, pasaje din cele 4 evanghelii canonice, fiecare dintr-a sa. „Nu cred!”, lasă cu limbă de moarte Papa (sau Califul).
Pe patul de suferinţă, omul nostru cheamă un duhovnic, să se spovedească. Vine una dintre iscoadele Papei (sau ale Califului), demult hirotonisită, cu tetraevangheliarul sub braţ, care-l ascultă pe muribund fără să creadă un cuvînt: pe cîţi alde dînsul schingiuise cu mîna lui să mărturisească, oameni luminaţi, cu ştiinţă de carte, poeţi, filosofi! Cum însă omul îi cere dezlegarea de păcate, acesta i-o dă — de ce nu i-ar da-o?! —, adăugînd aşa, să nu tacă din gură: „Să nu furi!”, şi pleacă-n grabă la căpătîiul altui muribund.
În partea asta de lume bîntuie ciuma bubonică — flagelul lui Dumnezeu. Nu de ciumă însă se stinge omul nostru — de absenţa lui Dumnezeu se stinge! Înainte de a închide ochii, visul i se arată o ultimă dată: schimbat la faţă, descărnat, aducînd mai mult a coşmar decît a revelaţie divină, cînd dă să-l mustre pe om, nu atît pentru cele făcute, cît pentru cele nefăcute, parcă i se bat toţi dracii la gură. Cu o ultimă sforţare, muribundul îl sugrumă, să nu se chinuie, apoi merge la Judecate de Apoi, cu sufletul împăcat. Merge cît merge, pînă ajunge la răspîntia dintre Rai şi Iad, despărţite de un Zid de-un stat de om, zis al Plîngerii. Ţipenie. Cu faţa la perete, Dumnezeu doarme dus.
Emilian Galaicu-Păun (Foto: Igor Schimbător)
09.08.2010
Greu de spus dacă făcea să parcurgi peste 10.000 km, din Irkutsk până-n Chişinău, pentru a-i cunoaşte la faţa locului pe poeţii de limbă rusă din R. Moldova (cel puţin unul dintre ei foarte bun, Oleg Pamfil); cu certitudine însă a meritat din plin să te salţi din fotoliu, într-o seară toridă de duminică, 8 august, pentru a o asculta pe Ecaterina Boiarskih – autoarea volumelor «Дагаз» (2005) şi «Женщина из Кимея» (2009); laureat al premiului «Дебют» – citind versuri, în clubul „Проходной двор” (str. Eminescu, 72). Mărturisesc, m-a scos din casă anunţul care preceda, pe post de buzdugan, această seară de poezie:
Воскресенье, 8 августа
ТРАНЗИТНАЯ МЕССА
Вечер поэзии Екатерины Боярских (Иркутск)
Екатерина Боярских – едва ли не самый сильный голос в новейшей русской поэзии. Голос, который не теряется в том мощном, прекрасном и ужасном поэтическом взрыве последних лет, который вполне машинально называют «новым серебряным веком», и который страшно далек от серебра, – какое там серебро! – разъяренная магма новых поэтических континентов, новой смысловой Ботсваны.
Это тектоническое преображение поэзии началась в Иркутске. В запретных зонах аномальной активности.
Publicul, mai puţin numeros, a coborât într-un subsol transformat în crâşmă de cartier, mai degrabă proletară decât chic, iar pe scena improvizată tehnicienii încercau să „dreseze” două microfoane care hârâiau ameninţător la mâna de oameni din sală. Într-un cuvânt, o atmosferă cât se poate de propice pentru poezie, exact ca la Eminescu („Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă…”). După o scurtă prezentare din partea casei, pe post de moderator fiind Oleg Pamfil, pe scenă a urcat Ecaterina şi… a scurtcircuitat microfonul! „Asta da, tensiune!”, mi-a trecut prin cap, timp în care tehnicianul repara defecţiunea.
A urmat jumătate de oră de poezie, magmatică, pe cât de „impură” stilistic, pe atât de clocotitoare în fondul ei interior. Încă suficient de tributare tradiţiei (Ecaterina face o poezie silabo-tonică, bazată pe ritm/rimă, de la care însă se abate cu nonşalanţă ori de câte ori stihia inspiraţiei o poartă peste zona interzisă), versurile ei au sunat proaspăt, pe-alocuri jucăuş ca o numărătoare pentru copii, pe-alocuri având inflexiuni de bocet, fără nimic strident sau artificii de stil. O spontaneitate bine temperată, în spatele căreia bănuiesc că stă o cultură poetică temeinică (din păcate autoare s-a mulţumit doar să citească, fără să şi discute pe marginea celor citite), conferea poeziei sale acea lejeritate proprie creaţiilor inspirate, imposibil de mimat. Autentică până-n vârful unghiilor, a reacţionat absolut admirabil la aplauze bunăoară („Не пугайте меня пожалуйста!”), având în tot ce face conştiinţa propriei valori, una neafişată. „Ecce poeta!”, am zis ascultând-o, iar acum repet – pentru ascultătorii/cititorii Europei Libere ataşând acest formidabil poem (романс на обратной стороне фотки) –, cu bucuria descoperirii: „Ecce poeta!”.
* * * * * * *
Екатерина Боярских
(романс на обратной стороне фотки)
В коммунальной тоске, в парандже, в саранче.
Надышали тепло, обветшали плевать.
Этот город, как старая кожа, ничей,
и ему безразлично, кого согревать.
Здесь когда-то был дом, а теперь полынья,
нелюдимое место, боится живых.
Здесь когда-то был дом. Здесь когда-то был я.
А теперь я стою, и смотрю, и привык.
В этом городе нет ничего, кроме крыш,
одержимых победным паденьем дождя.
А внизу только плесень и чуткая тишь,
да какая-то точка уходит в себя.
Разреши мне узнать, что там колет глаза,
это вышла во двор покормить голубей
невидимка-старушка, седая коса,
так мала, что живет на ладони твоей.
Вот горячка ее занесла в хоровод,
вот нога не стерпела земли круговой,
и ночная рубашка о семь рукавов
так легко потащила ее за собой...
Разреши мне забыть, как она босиком,
как она, оперившаяся в лоскутки,
задыхаясь, взлетит в свой немыслимый дом
на двенадцатой линии мертвой руки.
А внизу только плесень и холод с Невы.
Ни щелчка, ни насмешки в усталых вещах.
Все восходит. Щенята, скелеты и львы
забираются в небо, не в силах пищать.
Исчезают. Не воздуху помнить следы.
Ни двора ни тряпья. Ни копья ни щита.
Но как только лицо потеряло черты,
их стократ воскресила моя нищета,
очертя твою голову.
Тысячу лет
над потерянным городом мне кочевать,
но зато я увижу, как тронутся с мест,
в ледовитой воде поплывут острова.
Разреши мне сказать, что большая рука
ищет память в земле, не жалея костей.
Если кровь наша камень, а плоть облака,
значит, мы не ошиблись в своей высоте.
03.08.2010
Nu ştiu câte frunze de dud trebuie să mănânce un vierme de mătase pentru a face un mic cocoloş, şi nici de câte asemenea cocoloaşe ar fi nevoie pentru o cămaşă, să zicem; îmi amintesc însă de bibliotecile pe care le-am înghiţit pentru a scrie un singur poem, “VAcA~ “, ca să rămân, în cele din urmă, tot un... nesătul. În ciuda atâtor sfaturi „generoase” ale unor scriitori cu acte în regulă („Nu citi ca să nu fii influenţat!”), am considerat mereu că abia un foarte bun cititor, unul împlinit, are CE spune şi mai cu seamă ştie CUM s-o facă, odată luând pana/mouse-ul în mână.
Oricât de înzestrat ai fi, şi chiar dacă ai în spate cea mai teribilă experienţă de viaţă, fără ştiinţa de carte – aici în sensul lui Mallarmé: „…et j’ai lu tous les livres” – rişti să devii (ceea ce eşti, continui în gând) cel mult un artizan al scrisului, dacă nu chiar un împiedicat la limbă: mai mult decât oricare alt domeniu al creaţiei, literatura este contextuală.
Sigur, nici lecturile nu-s de-o mamă (dreaptă sau vitregă, în funcţie de calitatea acestora); iar dintre toate, cărţile de făcut scriitori mi se par de departe cele mai promiţătoare, chit că nu-s şi cele mai întrebate. (De bună seamă, n-ai să citeşti pe noapte Ulise, şi nici Jocul cu mărgele de sticlă – pentru aceasta sunt mii de opuri de adormit intelectul, de la scrierile lui San-Antonio la cele ale lui Coelho...) Fără a-şi ignora cu totul cititorul – ba chiar făcându-i complice cu ochiul acelui „hypocrite lecteur, – mon semblable, – mon frère!” (de la Charles Baudelaire citire) –, acestea au şi o miză pur formală, aceea de a deschide noi orizonturi în ale scrisului; altfel spus, din mijloc (de transport: călătorie de plăcerea în lumea cunoştinţelor/ sentimentelor/ ideilor etc.), literatura devine sieşi scop (vorba lui A. E. Baconsky, din Corabia lui Sebastian: „căci singurul ţărm către care plutim e chiar corabia noastră”). „Un joc secund, mai pur”, în termenii lui Ion Barbu.
Or, această rupere de nivel se operează în limbaj: este ca şi cum ai înlocui la un moment dat – şi încă din mers! – roţile dinţate ale unui motor cu aburi printr-un cu totul alt mecanism, de gradul doi să zicem, unul cu ardere internă. Deloc surprinzător, multe din aceste cărţi au „blocat” cutare sau cutare literatură, încă nepregătită să integreze noutatea în sistemul său de valori. Ba chiar în unele cazuri, se va ajunge în instanţă, de-ar fi să pomenesc doar de Madame Bovary a lui Gustave Flaubert. Cum e şi firesc, de cele mai multe ori poeţii sunt cei care au împins cel mai departe căutările formale, volume precum Florile răului, de Charles Baudelaire, sau Iluminări, de Arthur Rimbaud, sau Tărâmul pustiu de T.S. Eliot – ca să citez doar trei nume – marcând adevărate borne kilometrice.
„Meseria nu se învaţă – se fură”, zice o vorbă. În ce priveşte meseria scrisului, ea se fură cu ochii aruncaţi în cărţile altora, şi încă în cărţile de referinţă. Care ar fi acestea, nu este greu să le aflăm – sunt chiar operele ce au operat, la vremea lor, nişte schimbări de paradigmă, înlocuind scrisul de plăcere cu scriitura. Iată un posibil top-ten al acestora, într-o ordine aleatorie:
Madame Bovary, de Gustave Flaubert;
Demoni, de Fiodor Dostoievski;
Ulise, de James Joyce;
În căutarea timpului pierdut, de Marcel Proust;
Anna Karenina sau Sonata Kreutzer, de Lev Tolstoi;
Jocul cu mărgele de sticlă, de Hermann Hesse;
Muntele vrăjit, de Thomas Mann;
Călătorie la capătul nopţii, de Louis-Ferdinand Céline;
Zgomotul şi furia, de William Faulkner;
Cevengur, de Andrei Platonov.
(Alte câteva titluri, inconturnabile, le-am trecut la Cărţi de promovat adolescenţa – cum ar fi cele ale lui Kafka, Camus, Bulgakov, Garcia Marquez ş.a. Nu mă grăbesc să închid paranteza înainte de a recomanda câteva jurnale de scriitor, de la cel al lui André Gide, Franz Kafka, Julien Green, la – preferatul meu – Witold Gombrovicz). Iar ca să-ţi iei masterul în ale scrisului cu Magna cum laude, citeşte-l din doască-n doască pe Jorge Luis Borges.