sâmbătă, decembrie 20, 2014 Ora Locală 04:11

Blog

„Pompierii lui Bradbury”

 

Scrisesem acum două luni despre surpriza Academiei Suedeze – desemnarea pakistanezei de numai 17 ani Malaga Yousafzai drept laureată a Premiului Nobel pentru Pace 2014 –; acum o lună reveneam la capturarea a 267 de şcolăriţe, pe 14 aprilie 2014, la Chibok, în estul Nigeriei, de către gruparea islamică Boko Haram (la această oră mai rămân captive 219 liceene!); ceea ce s-a întâmplat zilele trecute însă într-o şcoală din Peshawar depăşeşte orice limită imaginabilă a ororii: un comando islamist a asasinat cu sânge rece 132 de elevi şi 9 profesori, „răzbunându-se” astfel pe proaspăt în-Nobel-ata Malaga Yousafzai, care a reuşit să scape cu viaţă, acum un an, după ce a fost împuşcată în cap fiindcă pledase public pentru dreptul fetelor la învăţătură. Din relatările supravieţuitorilor, reţin această imagine de coşmar – un profesor a fost ars de viu, iar elevii obligaţi să privească „torţa umană”, sub ameninţarea armelor. Ceea ce m-a dus cu gândul la o carte-cult, Fahrenheit 451, de Ray Bradbury.

Nu cred că talibanii l-au citit pe Ray Bradbury; dacă totuşi şi-ar fi dat osteneala, cred că s-ar fi recunoscut în vajnicii pompieri chemaţi să dea foc la cărţi – uneori, împreună cu deţinătorii acestora! –, scoase fără excepţie în afara legii. Nu voi repovesti acum întreg romanul, este mult prea cunoscut, dar ţin să citez un fragment din „confesiune” bătrânului profesor Faber:

„(…) Eu am văzut cu mult înainte încotro se îndreaptă lucrurile şi n-am scos o vorbă. Sunt unul dintre inocenţii care ar fi putut să vorbească şi să protesteze, atunci când nimeni nu-şi pleca urechea la glasul celor «vinovaţi»; însă eu n-am vorbit şi astfel am devenit eu însumi un vinovat. Iar când, în cele din urmă, au pus pe roate sistemul lor de ardere a cărţilor cu ajutorul pompierilor, eu am bombănit de câteva ori, dar m-am lăsat păgubaş, deoarece pe vremea aceea nu mai bombănea şi nu mai protesta nimeni. Iar acum e prea târziu!

(…) Cărţile nu erau decât un fel de receptacul în care oamenii înmagazinau o mulţime de cunoştinţe pe care se temeau c-ar putea să le uite. Nu e nimic magic în cărţi; magic e doar ceea ce spun cărţile şi însuşi faptul că în ele peticele universului sunt însăilate într-un veşmânt pe măsura noastră. (…) Trei lucruri lipsesc din viaţa noastră. Întâi: ştii dumneata de ce e atât de importantă o asemenea carte? Pentru că astfel de cărţi au ceea ce se cheamă calitate. Şi ce înseamnă oare cuvântul calitate? Pentru mine înseamnă substanţă. Cartea asta are pori, are trăsături proprii, o porţi pune la microscop şi-ai să vezi atunci cum viaţa ei curge, într-o nesfârşită varietate. Cu cât sunt mai mulţi porii unei cărţi, cu atât mai multe detalii de viaţă veridic înregistrate poţi desprinde de pe un centimetru pătrat de hârtie, cu atât mai bună e literatura respectivă. Cel puţin asta e definiţia pe care o dau eu literaturii: a zugrăvi amănunţit. În amănunte inedite. Scriitorii buni ating adesea viaţa. Cei mediocri îşi plimbă peste ea o mână grăbită. Iar cei proşti o siluiesc şi-o lasă apoi, sfâşiată, pradă muştelor. Ai înţeles acum de ce sunt privite cărţile cu ură şi cu teamă? Ele dezvăluie porii de pe faţa vieţii…” (Fahrenheit 451, Art, 2013, p. 93, 94-95)

…Aceste note nu pot reda viaţa unor victime ale ignoranţei crase, şi nici alina suferinţele apropiaţilor. Dar dacă, exact ca-n romanul lui Bradbury, un singur „pompier” (avem şi noi destui dint-aceştia, unii în stare latentă, alţii jucându-se cu focul ziua în amiaza mare!) se pătrunde de adevărul celor spuse de „fricosul” profesor şi trece de partea cărturarilor (altminteri, prigoniţi în toate epocile – inclusiv de Vatican!), înseamnă că sfârşitul istoriei se amână cu cel puţin o pagină – cinste cui va scrie-o.

TaguriRadio Europa Liberă, Blog, Emilian Galaicu-Păun


Nicolai Costenco: Vulturul (!?)

 

      A   apărut recent la editura ARC, în seria „Personalităţi notorii”, volumul „Nicolai Costenco, cavaler al poeziei”, coordonator şi autor de studii istoricul literar şi profesorul universitar Vasile Malaneţchi.

     Este un remarcabil succes al realizatorului valoroasei investigaţii, dar şi a editurii Academiei de Ştiinţe, care readuc în actualitate marile figuri ale culturii şi spiritualităţii române din Basarabia zbuciumatului secol trecut.  

      Prin destinul dramatic al acestui emblematic exponent al literelor basarabene care a fost poetul, prozatorul, dar şi memorialistul Nicolai Costenco, cel care a făcut 15 ani de Siberie (rimând Siberia cu... Beria!), publicul cititor va putea să cunoască prin viaţa şi creaţia sa plină de ascensiuni fulminante, dar şi de căderi inevitabile adevăratul suflu al tristei epoci, care a fost cea de după ocuparea Basarabiei de tancurile Armatei Roşii în iunie 1940...

    În rândurile ce urmează ţin să mă opresc doar asupra unui singur moment care m-a intrigat la lectura studiilor, exegezelor, recenziilor, amintirilor sau simplelor consemnări ale numeroşilor autori care au fost incluşi în volum...

     E vorba de eseul cu titlul interogativ „O literatură fără jurnal?”, semnat de eminentul critic literar şi eseist de mare clasă Eugen Lungu.

     La fel ca cei mai mulţi dintre autorii incluşi în carte, E. Lungu este şi dânsul de părerea că cea mai rezistentă operă a scriitorului, ce a suportat ani lungi de puşcărie în gheţurile Siberiei, este proza memorialistică „POVESTEA VULTURULUI”, realizată în 1955 chiar acolo, dincolo de Cercul polar, imediat ce s-a simţit în afara pericolului de a fi iarăşi condamnat, după moartea tiranului Stalin şi anunţarea amnistiei...

   După o minuţioasă şi inspirată analiză şi interpretare făcută cu multă simţire a „POVEŞTII...”, în alineatele finale ale textului său, eseistul se pronunţă asupra frazei şi stilului cărţii.

   „Fraza e inegală, curgând când firesc şi fluent, copiind pitoreştile meandre ale Nistrului, când împotmolindu-se într-o magnificenţă bizară suferind de prea multă literaturizare ades gongorică cu stufozităţi neologice, prin care scriitura respiră greu...” Şi-şi ilustrează afirmaţia: „După certurile (şi nu numai! - nota mea) cu tânăra soţie vine rasputiniana pocăinţă, urmată de stridente îmbrăţişări ce schimbau lumea într-o fanfară violentă la extrem, să modeleze iarăşi la solo flautul unei senine împăcări” (p.11), „Centralul (închisoarea) Aleksandrovsk sta greoi ca blestemul împietrit  al victimelor  de privirile pietrificate de sfinx ale destinului vitreg” (p.61) etc., etc.

    Acum atenţie la cea ce urmează, pentru că e anume  remarca ce m-a provocat la redactarea acestei sumare note.

    „CHIAR TITLUL MI SE PARE UŞOR UMFLAT, POMPAT CU VANITĂŢI LITERARE”.

      Deşi pusă între paranteze, ca ceva fără prea mare importanţă în contextul eseului, observaţia, fără să fi  vrut eu anume, mi-a iscat, brusc, câteva întrebări.

     Ce a avut în vedere Eugen Lungu?

     La care titlu s-a referit?      

     De sigur, la „POVESTEA VULTURULUI”!

     Deci, acest titlu i s-a părut „UMFLAT, CU VELEITĂŢI LITERARE”?

     Şi, tot aşa, fără să fi căutat anume, Intenţionat, o  explicaţie a faptului de ce m-a surprins această opinie a colegului, mi-am zis: „Dar parcă am mai auzit - citit ceva de genul acesta, CU VULTURUL... Şi tot din acea epocă şi venind tot de la un autor din acele vremuri... Cine să fie şi de unde să vină?”

   Deschizând Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia,  1812-2010, citesc la pagina 308: ”DEBUT EDITORIAL CU VOLUMUL „BLESTEM”(1937), URMAT DE MOARTEA VULTURULUI (1938)”...

    Despre cine este vorba?

    Despre Bogdan Istru, bineînţeles!

    Marele amic şi coleg de generaţie, dar care a avut un cu totul alt destin decât cel al lui Nicolai Costenco.

   Bogdan Istru a prosperat sub noul regim, ajungând şi dânsul, alături de Em. Bucov şi A. Lupan un clasic, fondator al literaturii sovietice moldoveneşti... (Dumnezeu s-o... iepure!)

  Să fie oare un titlu UMFLAT, cum i s-a părut lui Eugen Lungu?

 Sau o polemică a lui Costenco, peste ani, nu doar cu... Istru cel fericit, ci cu o întreagă EPOCĂ???

                         19 decembrie 2014  

                V. Beşleagă


Un raport pentru mai buna Dumneavoastră dezinformare (II)

 

Conținutul Raportului, mai precis al Rezumatului, care a fost pus la dispoziția presei și a publicului larg, e o lectură tulburătoare. Cazuri de presiune fizică și violență, tehnici de amenințare și erori de identificare soldate cu suferințe pentru persoane diferite de suspecții căutați sînt prezentate în detaliu și transmit o impresie deplorabilă.

Însă Raportul nu conține, cum ar fi de așteptat, adevărul indubitabil. Asta, pentru că Raportul nu face decît să readucă între aceleași coperți date și documente demult cunoscute. Nici un martor, nici un oficial CIA, nici o presupusă victimă și nici un oficial în funcție nu au fost chemați pentru a depune mărturie. Raportul e construit din date extrase din dosare pre-existente care nu sînt supuse examenului critic, confirmării și expertizei. Autorii nu pot explica de ce anume nu au procedat la examinarea critică a datelor și la audierea personajelor cheie, așa cum se întîmplă ori de căte ori o Comisie Parlamentară redactează un Raport. Autorii susțin că nu au organizat audieri pentru că pe rol se afla o altă anchetă condusă de Ministerul Justiției. Așa e dar ancheta Ministerului s-a înceheiat în 2012 și autorii Raportului au avut la dispoziție doi ani pentru audieri.

Concluziile Raportului sînt, dealtfel, mai mult decît discutabile. Ele reflectă mai degrabă opiniile și dorințele autorilor și nu rezistă probelor de bun simț. Astfel, Raportul conchide că acțiunile CIA și, în special, mijloacele de forță folosite nu s-au soldat cu rezultate. Concluzia e, pur și simplu, enunțată, fără alte comentarii. E ușor de contraargumentat că absența unor noi atacuri și capturarea a numeroși lideri de organizații teroriste sînt chiar rezultatele pe care Raportul nu le vede.

Un articol semnat în replică de trei foști Directori și trei foști Directori Adjuncți CIA, unii Democrați, numiți de Administrația Președintelui Obama, furnizează, caz cu caz, numele și importanța teroriștilor capturați ca urmare a interogatoriilor conduse de CIA. În același articol, foștii conducători CIA aduc aminte autorilor Raportului, care susțin că interogatoriile au încălcat legea, un alt fapt incontestabil: Procurorul General al Statelor Unite, un Democrat numit de Președintele Obama, a anchetat cu, începere din 2009, la cererea Democraților, activitatea CIA și a conchis că nu au fost comise delicte.

Problema pe care o ridică Raportul e, mai degrabă, gradul lamentabil de subiectivism ostil de care politicienii se folosesc atunci cînd trebuie să ancheteze și să stabilească adevărul. Opiniile și ideologia iau locul faptelor, iar această substituire e preluată, apoi, la fel de necritic, de organizații media care prezintă aceste deformări drept adevăr. Situația e gravă. Monopolul opiniei ideologice e pe punctul de a înlocui analize rezonabil-obiective. Democrații americani ilustrează copios ascendentul pe care ideologia de stînga și curentul anti-amerian îl exercită fără scrupule.

Dincolo de regulile democratice încălcate de politicieni și de media, mesajul trimis în public de acest Raport mai mult decît dubios și de răspîndirea lui frenetică în media e un apel la defetism. Odată cu 11 septembrie 2001, America a devenit o țintă și o țară îndreptățită să se apere. Cum? După ideologia stîngii, în nici un fel. Asta dacă exceptăm legenda după care CIA ar fi aflat tot și ar fi îndepărtat pericolul dacă ar fi binevoit să poarte conversații domoale și răbdătoare cu ucigașii jurați să lovească America.

TaguriRadio Europa Liberă, Traian Ungureanu, Blog, Raportul Senatului american, torturi CIA


A plecat Pavel Balmuș, marele erudit

 

Abia dacă a apucat să împlinească cei şaptezeci de ani pe care îi dăruieşte Sfânta Scriptură  fiecărui om (Viaţa omului – şaptezeci de ani, ce e pe deasupra, boală şi suferinţă).

Destulă suferinţă a avut de înfruntat Pavel şi până aici:a fost mereu asaltat de tot felul de  slăbiciuni, dar a luptat cu ele şi le-a învins.

Acum l-au dat gata ele pe dânsul. 

Dar a fost un adevărat erou.

A trăit o viaţă frumoasă, demnă, plină de bucurii intelectuale, în compania marilor spirite ale culturii româneşti, printre care cele mai familiare i-au fost  Haşdeii,miraculoasa dinastie a Hasdeilor. Domnia Sa a fondat celebrul Centru de Cercetări în Hașdeulogie din Chişinău, care a fost şi rămâne unicul de acest fel în tot spaţiul românesc marcând faptul că geniul Basarabiei a revenit, după ani mulţi şi grei, acasă, spre a le aminti alor noştri, dar şi lumii întregi că acest pământ a născut  asemenea titani ai cunoaşterii umane...

Pavel Balmuş a fost cel care a cunoscut ca puţini alţii marile avuţii ale scrisului nostru secular, atât de uitat şi ignorat în timp, a fost cel care a editat pe marii noştri cărturari, pornind de la Dosoftei şi până la enigmaticul autor al romanului anonim „Aglaia”,care a zăcut în hrubele  imperiului rusesc peste suta de ani...

Palmaresul cărţilor Domniei Sale este unul impresionant. Întreaga sa viaţă este un şir de cărţi de o inestimabilă valoare...

Tragicul sfârşit i-a venit tot aflându-se între şi în compania cărţilor: pe 11 decembrie a fost la Iaşi unde a lansat cele trei volume ale sale recent apărute, pe 12 decembrie porni să ducă unui coleg o carte ce îi fusese  transmisă de colegii de la Iaşi, dar nu apucă  să iasă din casă şi fu secerat de nemilosul destin...

Rămîne să ne aplecăm asupra acestor ultime studii ale sale.

Acum aş vrea să consemnez câteva reflecţii pornind de la acest trist eveniment...

Azi, la Biserica Tuturor Sfinţilor de la Cimitirul central am asistat la o slujbă divină întru pomenirea celui plecat dintre noi. Au venit să-l petreacă pe ultimul drum mulţi colegi şi prieteni. Am stat în tăcere alături de bunul nostru Pavel şi am comunicat cu sufletul lui blând şi curat. Dar cum se întâmplă, am mai schimbat şi câteva cuvinte între noi. Îl aveam de vecin pe veneratul savant Grigore Botezatu, unul dintre puţinii patriarhi ai branşei noastre. Cum eram într-un sfânt lăcaş, ne-am adus aminte de Biserica celor Trei Ierarhi de la Iaşi, în care odihnesc marile personalităţi ale neamului românesc: Vasile Lupu, Alexandru Ioan Cuza şi Dimitrie Cantemir...

La un moment dat Grigore Botezatu zice:

- Dar ştii că Pavel a murit la Iaşi?

- Nu ştiam, îi răspund. Dar în gândul meu m-am întrebat: dacă a murit la Iaşi, de ce nu văd pe niciun coleg de acolo să fi venit la înmormântare?

Când am ieşit din biserică şi am pornit spre locul lui de veci, o întreb pe Clara, consoarta lui Pavel, e adevărat că Pavel s-a săvârşit la Iaşi?

- Nu, zice doamna, acasă a fost...

Şi  acum am ajuns la momentul pe care am ţinut să-l relatez în finală.

În 1991 am mers cu un grup de chişinăueni la Iaşi ca să comemorăm 300 de ani de la moartea lui Miron Costin. (Sau, poate, cu... altă ocazie?) După partea aşa zisă oficială, gazdele ne-au invitat să vizităm celebra locaţie Bolta Rece. La întoarcere, mergând spre hotel prin străzi şi stradele, am fost conduşi de academicianul şi marele  lingvist Silviu Berejan, Dumnezeu să-l odihnească... Şi, cum era o seară frumoasă, cu lună, dar la Iaşi totul e frumos, în orice anotimp, parcă-l aud şi acum pe Silviu spunând cu multă emoţie în glas:

- Ce mult aş dori să mor aici, la Iaşi... Aici să mor, aici să fiu înmormântat...

A murit la Chişinău. La Chşinău a fost înhumat.

Dar de ce să fi avut acea dorinţă Silviu Berejan?

Aflat în vechea capitală a Moldovei am vizitat cimitirul Eternitatea unde am găsit atâtea nume cunoscute...

A plecat Pavel Balmuş dintre noi. Şi ne-a lăsat atâta durere, dar şi atâtea lucruri frumoase, care vor dăinui în inimile noastre  şi ale celor ce vor veni după noi...

Dumnezeu să-l odihnească în pace...     

16 decembrie  2014                        

P.S. Acum, după ce am terminat acest mic text, mi-a venit şi răspunsul: cred că mulţi dintre noi ar avea aceeaşi sfântă dorinţă de a-şi încheia periplul vieţii în dulcele târg al Ieşilor, dar... Dar destinul ne cheamă acasă, precum l-a chemat pe regretatul Pavel Balmuş, ca să împlinim o nedezminţită mărturie că şi aici vom odihni tot în humă românească...  


Провожая 2014 год. Пустота над Днестром

 

Уходит в историю 2014 год – самый драматичный в мировой политике с момента распада СССР. Но на бурлящем фоне украинского и ближневосточного кризиса серым унылым пятном выделяется приднестровское урегулирование. К сожалению, а может, к счастью, уходящий год оказался самым «пустым» за все годы переговорного процесса. Как и почему это произошло, попытается выяснить.

Начну с напоминания о том, что полуобморочное состояние формата 5+2 уходит неглубокими корнями в 2012 год. Тогда имели место два внешне не связанных процесса. С одной стороны, к лету 2012 года Москва, наконец, сумела разобраться в новой приднестровской власти (напомню, что на президентских выборах в декабре 2011 года Россия делала ставку на Анатолия Каминского и совсем не ожидала победы Евгения Шевчука) и своевременно упредила «вредные» тенденции в политике Тирасполя.

Первая половина 2012 года прошла под знаком короткого, но бурного политического романа между новым приднестровским президентом и премьером РМ Владом Филатом. Он встречался с Шевчуком чаще, чем Воронин встречался со Смирновым в апреле-августе 2001 года, во время предыдущего «медового месяца» Кишинева и Тирасполя. Параллельно приднестровские власти активно «окучивались» Украиной, которая едва не перехватила у России пальму первенства. Высокую активность проявляли западные дипломаты. Но к лету вольница закончилась: встречи Филата и Шевчука резко прекратились, Украина тоже поутихла. Москва вернула себе звание хозяина положения.

С другой стороны, осенью 2012 года обозначился новый поворот в политике официального Кишинева. Во время визита в Молдову тогдашний глава Европейской комиссии Жозе Мануэл Баррозу фактически заявил о том, что Брюссель устал от приднестровского конфликта, препятствующего европейской интеграции РМ. Все предыдущие годы европейцы твердили, что необходимо сначала урегулировать проблему и затем форсировать европейский курс. «Мы не хотим второго Кипра», - говорили дипломаты из ЕС в официальных и частных беседах. И вот ветер сменился.

Едва Баррозу уехал из Кишинева, похожую мысль высказал бывший советник и.о. президента Молдовы, румынский политолог Дан Дунгачу, подчеркнувший, что пора откладывать приднестровский вопрос в сторону, дабы он не мешал вести Молдову в Европу. Европейцы и румыны дали понять, что в дилемме «европейская интеграция» или «реинтеграция» выбор сделан в пользу первого. В таких условиях, само собой, рассчитывать на полноценные переговоры нечего – а о чем говорить, если для Кишинева это перестало быть приоритетом? Разумеется, на официальном уровне никто не отказывается от Приднестровья, но нам ведь несложно отличить формальную риторику от реальной политики!

Вот с такими «успехами» переговорный процесс дошел до 2014 года. Кто бы мог подумать, что крымский блицкриг России и разразившийся кризис в Украине так радикально изменят фон вокруг приднестровского урегулирования. Официальный Киев, будучи гарантом и посредником согласно Московскому Меморандуму 1997 года, стал едва ли не более жестким, чем Молдова, оппонентом приднестровских властей. Дошло до абсурда: украинские власти запретили руководителям левобережной администрации проезд по своей территории, в результате чего Евгений Шевчук, Нина Штански и другие представители властей непризнанной ПМР летают через кишиневский аэропорт. (Какое безразличие должно быть у властей Молдовы к приднестровскому урегулированию, чтобы позволить «злобным сепаратистам» пользоваться единственными оставшимися для них воздушными воротами!).

Напомню также, что минувшим летом Украина начала копать ров вдоль всего 405-километрового участка границы с Приднестровьем. Украинские СМИ то и дело писали о появлении в Тирасполе офицеров российских спецслужб, готовых «открыть второй фронт» против Киева. В разгар войны в Донбассе появилась информация о том, что Украина хочет денонсировать договор с Россией, позволяющий переброску миротворцев в Приднестровье. Киеву также приписывалось желание выдавить российский контингент из Левобережья. Эта информация не подтвердилась, как не подтвердились и слухи о том, что некие силы в Приднестровье готовились устроить провокации на территории Одесской области.

Нездоровый фон, разумеется, не может способствовать переговорам. В ситуации, когда одна страна-гарант фактически находится в состоянии непрямого военного столкновения с другой страной-гарантом, когда обе стороны конфликта смотрят строго в противоположные стороны, а наблюдатели в лице ЕС и США давно перестали быть наблюдателями во внутренней политике Молдовы, говорить о полноценном диалоге не приходится. Даже переговоры ради переговоров неактуальны. И поскольку украинский кризис обещает быть затяжным, Приднестровье рискует остаться на периферии интересов больших игроков…

 

TaguriBlog


Un raport pentru mai buna Dumneavoastră dezinformare (I)

 

E imposibil de crezut că mai există cineva care n-a auzit: CIA a torturat de-a valma oameni nevinovați și suspecți nedovediți, în închisori secrete și încălcînd toate legile democrației americane. Știrea a făcut și continuă să facă ocolul lumii, purtată iar și iar de toate organizațiile media mari și mici, locale și globale. Această dezvăluire șocantă vine în întregime, clar și temeinic detaliată de un Raport al Senatului Statelor Unite. Nimic nu pare să pună la îndoială această descoperire. Senatul Statelor Unite e o instituție totalmente onorabilă și credibilă, iar mediile de informare n-au făcut decît să preia datele și concluziile unui Raport oficial girat de o instituție onorabilă.

Din păcate, garanțiile pe care stă adevărul livrat de Raport sînt false, iar sistemul global media a livrat știrea ascunzînd cu bună știință sau din nepricepere elemente de bază. Știrea din care o lume întreagă află că serviciile secrete americane și conducerea Statelor Unite din anii 2000-2008 s-au dedat la sălbăticii și și-au bătut joc de lege e un scandal, dar nu scandalul invocat de mediile de informare. Adevăratul scandal e capacitatea instituțiilor de vîrf ale democrației și a presei libere de a măslui informațiile pentru a face propagandă împotriva adversarilor politici și pentru a-și promova convingerile ideologice.

Mai întîi, faimosul Raport al Senatului nu e al Senatului. În 2009, Senatorii Democrați și Republicani din Comisia pentru Servicii Secrete a Senatului au aprobat redactarea unui Raport asupra acțiunilor anti-teroriste ale CIA. După cinci luni, Senatorii Republicani s-au retras, acuzîndu-i pe Democrați că încearcă să transforme Raportul într-un act de propagandă politică. În consecință, Raportul a fost redactat și publicat de grupul Senatorilor Democrați din Comisie și nu de Comisie.

Așadar, Raportul nu reprezintă punctul de vedere al Senatorilor americani ci numai opinia Senatorilor americani Democrați. Nu e clar de ce anume acest detaliu legat de nașterea și natura finală a Raportului e ignorat. Mediile de informare erau datoare să vorbească de Raportul Senatorilor democrați și nu de un Raport al Senatului. Ceea ce nu a făcut nici o organizație media de acoperire globală, de la BBC la CNN și de la Euronews la New York Times.

Așadar, Raportul aparține sută la sută politicienilor Democrați. Numai că e vorba de exact aceiași politicieni Democrați care au votat și aprobat în 2001 și în anii imediat următori măsurile legale și acțiunile anti-teroriste ale CIA pe care le denunță astăzi. Astfel, Președinta Comisiei pentru Serviciile Secrete, Senatoarea Democrată Dianne Feinstein, care a girat Raportul din 2015, era de acord cu regimul de lucru al CIA în 2002.

Dianne Feinstein, în 2002: „Nu am nici un dubiu că dacă n-ar fi fost atacul terorist de 11 septembrie, toate lucruile ar fi mers ca mai înainte. A trebuit să vină acel atac, pentru ca noi să trecem printr-un șoc, să înțelegem cît de mare e amenințarea și, de asemenea, că trebuie să facem lucruri pe care nu le-am mai făcut pentru a ne apăra”.

În 2002, Feinstein și numeroși alți politicieni Democrați de vîrf, erau convinși că programele de acțiune CIA erau legale și normale, în condițiile date. În 2015, aceleași voci se dezic de acțiunile CIA și susțin că au descoperit un sistem uriaș de încălcare a legii și democrației americane condus în secret de CIA.

TaguriRadio Europa Liberă, Traian Ungureanu, Blog, Statele Unite, Raportul Comisiei pentru Informații a Senatului


„Parlamentul” extra-parlamentarilor

Ieri, un partid extra-parlamentar a făcut un apel de coagulare a forțelor pro-europene extra-parlamentare de dreapta și centru-dreapta într-„un proiect politic național care să aibă drept obiectiv consolidarea tuturor forțelor democratice naționale de orientare proeuropeană.”

Astfel de apeluri au fost foarte multe de la Independență încoace, însă toate s-au sfîrșit cu eșec, pentru că așa precum partidele parlamentare sunt foarte diferite în convingeri și abordări - la fel sunt și partidele extra-parlamentare. Respectiv, apelurile de consolidare a acestora într-un bloc, care ar reprezenta o alternativă pentru următoarele alegeri parlamentare, sunt privite de ceilalți cu scepticism, iar soarta AMN-ului ne-a convins de faptul că ele nu reprezintă structuturi durabile.

Mai nou, vedem că fostul candidat independent, Oleg Brega, care în pofida faptului că a luat un scor electoral relativ bun, a ajuns și el extra-parlamentar, și se vede nevoit să vorbească despre politică chiar în stradă amenințînd clasa politică parlamentară cu proteste tot stradale.

Cred că este timpul ca acele partide politice și candidați independenți, care s-au lansat în politică și nu au trecut pragul electoral, să formeze un „parlament” al lor - o platformă politico-civică de la tribunele cărora să-și facă publice convingerile politice, să discute proiectele de legi care urmează să fie votate în Parlament și să propună proiecte de legi cu titlu de recomandare pentru deputații parlamentari.

Doar printr-un astfel de exercițiu politico-civic, partidele extra-parlamentare vor putea demonstra societății că reprezintă o forță politică de alternativă partidelor „cu șansă” aflate la guvernare. Doar așa s-ar putea de realizat o consolidare a forțelor extra-parlamentare - printr-un exercițiu „inofensiv” în care nici unul din partidele aflate acolo să nu se simtă asociate în vreun fel cu alte partide, dacă nu vor aceasta, și vor reprezenta doar un model de discuții civilizate pentru Parlamentul propriu-zis.

Anul acesta, partidele extra-parlamentare și candidații independenți extra-parlamentari au acumulat împreună 16.4% - ceea ce înseamnă că dacă un eventual „parlament” al partidelor extra-parlamentare va avea în componența sa de asemenea 101 „deputați”, atunci partidele care au acumulat cel puțin 0.16% vor putea delega liderul partidului în acel „parlament”. Dacă nu au acumulat acest minim, atunci nu vor putea face parte nici din „parlamentul” extra-parlamentarilor.

Tagurimoldova, Radio Europa Liberă, blog Ion Socolenco, Parlament, deputați, Oleg Brega

În exclusivitate