Linkuri accesibilitate

La sfîrșit de săptămână cu Valentina Ursu și invitații ei.

Despre soarta Republicii Moldova istoricii şi analiştii politici spun că întotdeauna a fost dificilă, prea multe forţe ostile au luptat şi mai continuă să compromită viitorul acestui stat. Anume aceste forţe se fac vinovate și de faptul că la 25 de ani de independenţă acesta nu a ajuns să fie prosper şi democratic. Ar mai putea reuşi să surprindă prin reforme şi alte schimbări? Căutăm răspuns la acest sfârşit de săptămână.

Despre Republica Moldova în anii de independenţă s-a spus că e situată în spaţiul vitregit dintre Est şi Vest, teritoriu aflat în calea tuturor relelor. Şi tot în acest sfert de secol cetăţenii vorbesc despre cât de mult s-a adâncit prăpastia dintre săraci şi bogaţi. Oamenii cu care am discutat la Edineţ vorbesc despre inegalitatea din farfurie, dar şi despre cea din societate.

La Edineț

La Edineț

„Dacă ar avea bani, lumea ar trăi mai bine, dar aşa se sfădesc. De la ce se ia buclucul în casă? Că nu-i şi nu-i.”

Europa Liberă: Câţi ani aţi avut în ’91, când s-a proclamat independenţa?

„În ’91 aveam 47 de ani.”

Europa Liberă: Şi v-aţi gândit că după 25 de ani se va ajunge în situaţia aceasta?

„Nu. Atunci era Soiuzul, era bine, te duceai în Rusia, făceai bani. Lumea era îndestulată. Dar acum ce e? Europa. Ce ne dă Europa? Dacă nu ştii limba, nu ştii nimica, nu te poţi duce în Europa. Şi noi aici lucrăm cu vai de chip.”

Europa Liberă: Cine poartă vină că în aceşti 25 de ani Moldova a ajuns pe muchia prăpastiei?

„Peştele de unde se împuţeşte? De la cap. Dacă pravitelistva ar fi mai bună...”

Europa Liberă: Cum ar trebui să fie o guvernare bună?

„Ar trebui să ridice pensiile, să aibă lumea zarplată.”

Europa Liberă: De unde bani?

„De unde s-o dus, pe care i-au luat, miliarde. Să am eu două mii pensia şi femeia două mii pensia de o dragoste aş trăi, aş avea o plăcere. Dar acum ce e?”

Europa Liberă: Toată lumea e supărată, necăjită.

„E supărată, necăjită. Producţia aceasta... Patru lei curechiul, dar firul e numai un leu, dar munca şi udatul? E greutate mare. Din 2009 ne-au dus de râpă. S-au început săpile a distruge coada, dar acum s-a rupt şi sapa, şi coada şi lumea nu are nimic.”

Europa Liberă: În aceşti ani dumneavoastră i-aţi ales pe cei care au guvernat.

„Eu nu aleg.”

Europa Liberă: Votul e preţios. O dată la patru ani dumneavoastră sunteţi stăpânul.

„Nu are afacere. Poţi să pui voturile, poţi să nu pui voturile. Ei au luat şi au ascuns tot şi aista e bun. Dar trebuie poporul să aleagă.”

Europa Liberă: Iată acum va alege poporul preşedintele.

„Nu mă duc la alegeri. Ori cu o căldare în fântână, ori fără o căldare de apă e tot aceeaşi.”

Europa Liberă: Şi în următorii 25 de ani cum vă doriţi să ajungă Republica Moldova?

„Eu am 70, peste 25 nu ştiu cum va fi, că eu am să putrezesc.”

Europa Liberă: Pentru copiii dumneavoastră ce viitor le doriţi?

„Numai Dumnezeu ştie.”

Europa Liberă: Vă mândriţi că sunteţi cetăţean al Republicii Moldova?

„D’apoi cum? Am fost cu Rusia, m-am mândrit, cu Ucraina. Dar cu Europa dacă eu nu am fost...”

Europa Liberă: Credeţi în viitorul acestui stat?

„Eu nu-l voi vedea. Nu ştiu copiii mei, dacă l-or vedea sau nepoţii.”

„Noi suntem vânduţi.”

„Se vor duce în Europa şi vor fi argaţi acolo.”

„Noi suntem de-amu pe jumătate vânduţi şi va veni unul bogat. Cui? La bogatâri, care au miliarde. Dar noi ce avem? Aştept pensia de 700 de lei. Aceasta e pensie? Numai lumea la noi e sovestnaia, moldovenii noştri: „Lasă că va fi mâine. Lasă că va fi poimâine...”. De ce la Lukaşenko tot e poreadok, că e om stroga na stroga. Dar aici ce e?”

Europa Liberă: De ce moldovenii nu-s luptători şi învingători?

„Nu-i putere.”

„Că nu-s uniţi. Demult trebuiau cu săpile să-i mâie de acolo. Nu aşa, dar să iasă pe ferestre. Se strâng la ora unu noaptea să facă legile lor. Alungaţi trebuie şi făcut alegeri, de pus dintre cei din popor, oameni săraci, care ştiu a conduce, ţărani care ştiu proizvodtsva. Dar aici ce e? Tâlhari au venit peste tot, fură cu sacii, au furat toată banca.”

„Încredere, numai dacă a da Dumnezeu şi a veni Usatîi, Năstase şi Dodon. Aceştia vor face poreadkă. Dacă nu vor face poreadkă nu va rămânea Moldova cu nimeni.”

Europa Liberă: De la Edineţ multă lume e plecată în străinătate?

„Au fost în Edineţ şase mii, dar acum nici două mii de populaţie nu-i.”

Europa Liberă: V-aţi gândit vreodată să plecaţi din Moldova?

„Eu nu. Eu mă duceam în Rusia, dar lucram jumătate de an ori un an de zile, veneam cu 25-30 de mii de ruble. Era amintrilea. Casă mi-am făcut.”

„De la bun început Moldova nu şi-a ales o cale. Eu socot că toată prostia se începe de la Kremlin. Cleptocraţia din Kremlin nu dă voie la foştii sateliţi – Moldova, Ucraina. De ce s-a început războiul în Ucraina? Din cauza Maidanului? Nu. Din cauză că ucrainenii sunt zeci de ani de când ei lucrează în Spania, în Portugalia, în Germania, văd o viaţă decentă şi vor şi ei să trăiască aşa. Acum Putin, dacă îi ţine pe ai lui în lagăr de concentrare, vrea de acum şi internetul să le interzică şi el nu le dă voi nici la aceştia, foştii sateliţi. Fiindcă omul, dacă e civilizat şi el îşi dă seama, atunci el vrea să iasă din robie. Toată piedica care e în Republica Moldova, care e în Ucraina, care a fost în România, acesta e comunismul, acesta e cel cu mâna întinsă din 1917.”

Europa Liberă: Are viitor statul acesta în următorii 25 de ani?

„Nu.”

Europa Liberă: Ce ar putea să se întâmple?

„Statul acesta are viitor numai dacă vine Laura Codruța Kövesi din România, directoarea DNA. Aici, în Moldova, nici nu e nevoie de a mai face o oarecare investigaţie. Aici vii şi iei tot Parlamentul şi îl duci la Pruncul. Iată acesta numai e viitorul. Plahotniuc, Dodon, toţi politicienii, absolut toţi sunt nişte hoţi, sunt nişte cleptocraţi care îşi fac interesele lor. El nu înţelege că orice conducător trebuie să fie ca un tată într-o familie. Dacă tata e rău şi beţiv, hoţ, aşa sunt şi copiii. Eu nu văd stat, eu văd o parodie la stat.”

Europa Liberă: Cine a făcut din stat parodie?

„Poporul. Fiindcă aleşii poporului nu din popor vin? Eu am patru cetăţenii ca să pot călători unde vreau – sunt portughez, român, rus şi cetăţean al Republicii Moldova. De atâta, puţin mă interesează care au nevoie numaidecât de un Lukaşenko, de un Putin, adică au nevoie de un cioban. Eu, personal, nu am nevoie de cioban, eu mă pot conduce singur pe mine. Dacă nu-mi place în ţara aceasta, mă duc în România. Dacă nu-mi place în România, mă duc în Rusia. Dacă nu-mi place în nicio parte, mă duc în Portugalia sau mă duc în Statele Unite ale Americii.”

„Eu nu sunt cetăţean la patru ţări. Cum poţi să slujeşti, mata, la patru împăraţi? Eu cresc chipăruşi, cresc varză, am seră, mă ţin cu aceasta. Şi nu vreau altă cetăţenie. Eu Moldova vreau să fie.”

Europa Liberă: Moldova are viitor?

„Are viitor.”

Europa Liberă: Cine face viitorul?

„Nu de aceştia cu patru cetăţenii.”

„Ea v-a arătat realitatea care e în Moldova. Ea lucrează şi aici, lucrează şi acolo, se zbate. Eu am şi eu seră, am şi eu 12 hectare de pământ. Eu tot nu stau degeaba.”

Europa Liberă: În 25 de ani de independenţă a Moldovei ce a fost bine şi ce a fost rău?

„Parcă nu am văzut nimic bine. Am lucrat la stat şi am lucrat degeaba. Guvernanţii ar trăi cu aşa pensie? Să trăiască ei, să trăiască părinţii lor, mamele, copiii lor aşa cum trăim noi cu 800 de lei pe lună.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră i-aţi ales pe ei ca să guverneze.

„Parlamentarii aceştia care sunt mâncăcioşi, nu le ajung bani, că au miliarde şi milioane şi nu le ajunge să se mai gândească la cei care trăiesc cu 800 de lei pe lună, care plătesc gaz, lumină, apă din aceşti bani şi să le mai ajungă şi de mâncare. Dar poate le mai trebuie şi o pereche de ciupici şi nu au cu ce. Lumea moare, că nu au pe ce îşi cumpăra medicamente, nu are cu ce să se lecuiască.”

Europa Liberă: Credeţi în viitorul Republicii Moldova?

„Nu cred.”

Europa Liberă: Şi atunci ce se întâmplă cu ţara?

„Cred că se va duce de râpă şi cei care nu vor putea, vor muri, ceilalţi vor zbura prin alte părţi şi ţara se va duce de râpă.”

„Totul e rău. E greu, doamnă, de trăit. Schimbaţi guvernul acesta.”

Europa Liberă: Dumneavoastră trebuie să-l schimbaţi, că sunteţi alegător.

„Noi îi schimbăm, dar ei se pun unul pe altul, se trag, aşa cum te-ai duce la pescuit, pui undiţa şi în loc de peşte se anină rac. Ei aşa trag, ca racul. În 25 de ani nimic nu avem bun.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră aţi ales de fiecare dată.

„Noi am ales. La dubă trebuie toţi duşi.”

„Parcă îi alegem de buni, dar ei toţi sunt răi.”

Europa Liberă: De ce se schimbă din buni în răi, când ajung la putere?

„Acum banul e la putere. Pentru bani se ucid.”

Europa Liberă: Dar la viitorul Moldovei cine se mai gândeşte, cine îl face?

Nacialnicii, oamenii nu-l fac.”

Europa Liberă: Dar oamenii simpli sunt oamenii care îi aleg pe cei din vârful puterii.

„Îi aleg, dar dacă ei fac interesul lor... Fac interesul oamenilor?”

Europa Liberă: De ce s-a adâncit această prăpastie între cei de jos şi cei de sus?

„Fiindcă au furat miliardele. S-au furat mulţi bani ca să fie la dânşii bine, dar la noi... Nu suntem în stare noi să-i oprim.”

„Noi îi alegem ca să fie bine, dar ei nu fac. Ei numai pentru dânşii se stăruie, dar pentru norod nu. Lumea tare îndură, tare e greu. Pensia e mititică, tineretul nu are unde lucra, trebuie să se ducă în ţări străine să lucreze. Un copil să-i duci dorul, să nu fie în ţară la dânsul...”

Europa Liberă: Ai dumneavoastră au plecat peste hotare?

„Da. Am doi copii.”

Europa Liberă: Şi unde sunt plecaţi?

„La Moscova.”

„Eu mai nu am fost pe acasă.”

Europa Liberă: Unde aţi fost mai mult? La muncă în străinătate?

„În Rusia am fost mai mult. Şi acasă văd că nu e cu ce. Acolo chiar şi puţin dacă primeşti tot ai cu ce trăi, dar aici nu. Aici dacă ieşi pe piaţă, într-o zi poţi să vinzi şi să ai de pâine, dar altă zi poţi să te duci târâind terfele acasă, să nu mai iei nimic. Ei acolo au bani, de toate celea, dar aici norodul şede fără bani, fără nimic.”

Europa Liberă: Vor mai veni alegeri. Veţi vota altfel?

„Cred că vom alege unul care e sătul şi va da şi la ceilalţi. Acel sătul pe cel flămând nu-l crede.”

Europa Liberă: Vă este frică de ceva? Care vă sunt temerile cele mai mari? De ce vă este teamă?

„Mă tem de foamete, de război şi de Dumnezeu.”

Europa Liberă: Peste 25 de ani cum ar trebui să arate Republica Moldova?

„Te-i mira dacă voi fi peste 25 de ani.”

Europa Liberă: Dar statul acesta va fi peste 25 de ani?

„Mai bine aşa să rămânem, cum am fost. Măcar aşa, săraci, dar curaţi. Colţişorul acesta e ca un colţ de rai. În felul lor toţi cred în Dumnezeu, mulţi credincioşi sunt. Eu unde mă duc, tot acasă vin. Am avut posibilitatea să trăiesc, fiindcă am lucrat mulţi ani, în Rusia. Am fost şi în Europa, dar tot acasă, acasă vin.”

*

Deşi nu există o statistică exactă oficială, datele mai multor studii operează cu un număr de aproape un milion de cetăţeni ce constituie diaspora. Printre aceştia şi Vitalie Vovc, antreprenor, care atunci când nu organizează şi optimizează fluxuri pentru mari grupuri industriale, este activ pe blog şi în viaţa socială a celor două state – Franţa şi Republica Moldova. Iată ce crede el despre moldovenii care au plecat şi mai continuă să plece în străinătate.

Vitalie Vovc: „Un stat din care toată lumea vrea să fugă şi, într-un fel, a şi fugit deja nu poate fi considerat ca o reuşită, ca stat. Noi am pierdut aproximativ o treime din populaţia activă, în mod special. Pentru Republica Moldova este un dezastru.”

Europa Liberă: De ce este dezastru şi de ce încearcă tot mai mulţi cetăţeni să dramatizeze această stare de lucruri?

Vitalie Vovc: „O ţară poate să se dezvolte şi poate să aibă viitor atunci când are resurse pe termen lung, atunci când se investeşte masiv în copii, atunci când există mulţi copii, atunci când există un sistem educaţional performant. Ştiţi visul acela, putem să-i zicem şi vis american, când orice copil care s-a născut poate visa să devină preşedinte. E o viziune prea idealistă, dar, în fond, un stat în care această propoziţie este cât de cât valabilă are viitor. La noi, în Republica Moldova, ea nu mai este valabilă.”

Europa Liberă: Şi ce îi lipseşte acestui stat ca să aibă şi viitor?

Vitalie Vovc

Vitalie Vovc

Vitalie Vovc: „Infrastructura socială. Nu mă refer doar la educaţie, eu mă refer şi la un sistem de învăţământ calitativ, şi la un sentiment de securitate, atunci când te afli în comunitate, ceea ce la noi lipseşte cu desăvârşire. Mă refer şi la acea bunăstare materială despre care toată lumea vorbeşte. Dar aici ar trebui să fim mult mai precauţi, atunci când vorbim de bunăstare materială, fiindcă eu nu cred că problema majoră în Republica Moldova este bunăstarea materială. Problema este preţul cu care accezi la această bunăstare materială. Şi atunci când acest preţ este conceput ca prea mare sau incompatibil cu o viaţă liniştită, cu o viaţă paşnică, fără un stres excesiv, atunci lumea caută alte medii, unde aceeaşi bunăstare materială se poate atinge cu un preţ mai mic.”

Europa Liberă: Mulţi dintre băştinaşi cred că, dacă voi, cei care reprezentaţi un milion de cetăţeni aflaţi în străinătate, aţi fi rămas aici, în Republica Moldova, poate că situaţia ar fi fost mult mai bună. Aşa cred foarte mulţi dintre cei cu care discut la sfârşit de săptămână, când mă aflu în Moldova profundă, ei vă învinuiesc că aţi lăsat de izbelişte această palmă de pământ şi de aceasta şi fărădelegi, sărăcie, corupţie se înregistrează.

Vitalie Vovc: „Nu pot fi de acord, că aceasta ar însemna să-mi asum responsabilitatea pentru catastrofa în care se află Republica Moldova, să mi-o asum eu personal. Eu nu sunt convins că, dacă aş fi rămas în ţară aş fi putut contribui prin ceva sau cumva pentru ca lucrurile să decurgă altfel, din simplul motiv că provin dintr-o familie modestă, simplă, tata a fost inginer la uzină, mama este medic. Deci, fără pile, eu oricum nu aş fi putut să ajung în sferele acelea înalte unde se decid multe lucruri. Plus la aceasta, în momentul în care am plecat, eram la pământ din toate punctele de vedere. Am plecat, urmând o oportunitate care se deschidea atunci în faţa mea. Ceea ce aş putea să vă spun este că eu, ca cetăţean, întotdeauna mi-am îndeplinit datoria faţă de acest stat, eu am participat la toate scrutinele, am votat, ceea ce trebuie să facă fiecare cetăţean. Atunci când cineva spune: „Dacă ar fi rămas toţi cei care au emigrat”, prima întrebare pe care eu i-aş putea-o adresa în retur, aş zice: „Domnule, matale ai votat la ultimul scrutin? Şi dacă ai votat, pentru cine ai votat?’.”

Europa Liberă: Despre voi, care vă aflaţi în străinătate, se zice că aţi reprezenta clasa de mijloc, pe care ar fi avut-o Republica Moldova, dacă aţi fi rămas aici. Pentru că v-aţi descurcat de minune acolo, peste hotare, ştiţi să respectaţi legea, ştiţi să cereţi respectarea drepturilor omului.

Vitalie Vovc

Vitalie Vovc

Vitalie Vovc: „Da, ştim. Aici este şi un paradox de alt gen. Moldoveanul, atunci când este acasă, la el în Moldova, nu respectă nici legea, nici drepturile omului, nimic, adică moldoveanul se comportă ca oricare moldovean. Şi atunci când pleacă în străinătate, devine brusc respectuos şi de lege, şi harnic, şi adept al valorilor general-umane. E ceva, cred, mai complicat decât o simplă constatare că au plecat acei care respectă legea sau acei care constituie clasa de mijloc. Foarte multă lume care pleacă din Republica Moldova, pleacă dintr-o situaţie de disperare, când nu mai au nicio alegere.”

Europa Liberă: După 16 ani de aflare a ta în inima Europei, cum caracterizezi clasa politică? Ce reproşuri ai la adresa guvernanţilor Republicii Moldova?

Vitalie Vovc: „Nouă ne-a lipsit foarte mult un lucru de la bun început, din ’90-’91, ne-a lipsit foarte mult legea lustraţiei. Noi ne-am pomenit cu o fostă nomenclatură partinică, care s-a regăsit brusc în funcţie, atunci şi care au făcut pui, ei s-au plodit, s-au înmulţit şi ca orişice elită din orice ţară, ei s-au înrădăcinat în sistemul acesta şi acum se autoreproduc. Şi aceasta durează de foarte mulţi ani deja, profitând şi de toate diversele canale media de care aflăm acum care canal media şi cui aparţine cu exactitate şi deviind discuţiile din societate spre probleme limitrofe, noi înde noi, aceştia mici, ne batem pe probleme care, în fond, nu sunt esenţiale, iar ei îşi fac mendrele cum doresc.”

Europa Liberă: Alegătorul din Republica Moldova cum scoate la iveală alţi politicieni, cum îi promovează, de unde îi ia?

Vitalie Vovc: „Problema e că noi ne creăm nişte idoli, idolatrizăm nişte persoane, nişte mişcări politice, ne băgăm tot sufletul în persoanele respective ca, după aceea, când descoperim că nu au fost la înălţimea promisiunilor lor şi la înălţimea aşteptărilor noastre, să ne decepţionăm totalmente şi să zicem: „Iată şi acesta ne-a trădat. Iată şi acesta este un trădător. Toţi sunt de o teapă. Eu mai mult nu vin la vot”. Aceasta e esenţa democraţiei, dacă unul te-a înşelat, nu-l mai votezi. Alta e că problema e mult mai profundă, fiindcă politicienii noştri s-au învăţat a crea aşteptările. Deci, noi nu suntem capabili să ne formulăm aşteptări. Fiecare vine cu promisiunile lui, fiecare elaborează un discurs anume şi după aceea noi alegem din chestia aceasta. E oarecum ridicol să o spun şi simplist, dar, de fapt, cam la aceasta reiese, se scoală omul de dimineaţă, moş Gheorghe sau moş Ion, zice: „Ce vreau eu astăzi? Ia să pornesc televizorul”. Şi la televizor îi spune: „Moş Gheorghe, ar fi bine astăzi să vrei să nu se fure miliardul din Banca Naţională”. - „Da, măi, uite ce bine e, să nu se fure miliardul. Iată eu aceasta vreau”. Sau vine altul şi zice: „Moş Gheorghe, ar fi bine astăzi să vrei să fie ca în URSS, ca în Uniunea Sovietică. Ţii minte, atunci era cârnaţul trei copeici”. - „O, da, ce bine. Iată eu vreau să fie ca în URSS. Eu vreau în uniunea nu ştiu care”. Noi nu suntem capabili astăzi să ne formulăm aşteptările noastre, noi nu ştim, de fapt, ce dorim. Putem face un test şi în direct acum, să vă zică de ce pleacă lumea în străinătate.”

Europa Liberă: Lumea a zis pentru că acolo legea se respectă, pentru că acolo are încredere în ziua de mâine, pentru că acolo îşi poate duce copiii la şcoală şi pot face carte bună, pentru că acolo e lume civilizată.

Vitalie Vovc: „E un răspuns care, de fapt, este peste aşteptările mele, fiindcă majoritatea persoanelor spun: „Pentru că aici nu se câştigă bine”. Dar dumneavoastră aţi spus un set de deziderate. De ce nu punem noi ca fiecare cetăţean să zică: „Acestea sunt dezideratele mele pentru Republica Moldova.”

Europa Liberă: De unde porneşte răul cel mare că Republica Moldova nu-şi poate consolida statalitatea, independenţa?

Vitalie Vovc: „Faptul că noi nu ne-am rupt încă din spaţiul mediatic cultural, social rusesc. Nu ştiu cine zicea din marii clasici ruşi, zicea: „Dacă aş adormi pentru un secol şi m-ar trezi cineva brusc, şi m-ar întreba ce se întâmplă în Rusia, aş zice doar atât: se fură”. Noi trăim în acest spaţiu în care se fură, aşa sunt construite relaţiile sociale. Noi astăzi continuăm să privim filme ruseşti, noi astăzi continuăm să ascultăm muzică rusească.”

Europa Liberă: Dar se zice: cultura nu e ca politica Rusiei.

Vitalie Vovc

Vitalie Vovc

Vitalie Vovc: „Cultura nu înseamnă doar cultură elitistă, nu înseamnă doar piese de teatru, cărţi scrise bune, balet, operă etc., etc. Cultura porneşte şi de la aceeaşi noţiune de subcultură, de la cântecele care se ascultă în stradă, acelaşi chanson care răsună la noi din toate colţurile şi din toate maşinile. Este şi acesta un element din cultură sau din subcultură. De aceea, eu sunt fost foarte bucuros, într-un fel, nu pot să zic că ador această cultură, dar sunt fost foarte bucuros atunci când la noi apare subcultură de alt fel, cum ar fi Carla's Dreams sau Kapushon, rapperii noştri locali, cărora intelectualitatea le sare în cap şi zice: „Ce, acesta e nivel, aceasta e limbă română?”. Da, fraţilor, dar avem şi noi nevoie de o subcultură diferită de cea rusească, fiindcă noi continuăm să ne alimentăm cu chanson, cu subcultură fabricată în altă parte şi care este şi acesta un element de propagandă.”

Europa Liberă: Dar această propagandă rusă chiar atât de mult schilodeşte mentalitatea omului?

Vitalie Vovc: „Da. Sunt ferm convins, fiindcă atunci când vin aici, discut cu persoane care sunt în opţiunile lor, să zicem aşa, în opţiunile lor sunt pro-europene, se declară pro-europeni, dar eu văd cum gândesc sau cum acţionează în alte momente ale vieţii. Şi acestea nu sunt modele comportamentale occidentale, sunt modele comportamentale luate din aceleaşi filme ruseşti, din acelaşi chanson rusesc, fiind cântecele de puşcăriaşi care răsună de peste tot. Deci, noi suntem în continuare nişte puşcăriaşi ai gulagului.”

Europa Liberă: Faptul că acest exod continuă lasă Moldova şi mai orfană?

Vitalie Vovc: „Bineînţeles. Noi cu viteza aceasta cam prin 2050 vom dispărea ca entitate.”

Europa Liberă: De 16 ani făcând această navetă Chişinău-Paris, Paris-Chişinău, ce mesaj ai transmite celor care au rămas aici, în Republica Moldova?

Vitalie Vovc: „Înainte de a cere o schimbare de la cineva fiecare ar trebui să se gândească ce face el pentru ca lucrurile să se întâmple altfel.”

Europa Liberă: Ideea enunţată de unii că Moldova nu ar avea viitor e una convingătoare sau, din contra, Moldova poate avea viitor dacă... Şi Vitalie Vovc va continua.

Vitalie Vovc: „Moldova ar avea viitor, dacă am opri hoţia. Noi, atunci când spunem că sistemul este corupt, nu ne dăm seama că facem parte din acelaşi sistem. Cred că există o singură condiţie – Republica Moldova ca stat independent poate avea viitor doar în componenţa Uniunii Europene. Atât.”

Europa Liberă: Vitalie Vovc se mândreşte că e cetăţean al Franţei sau că e cetăţean al Moldovei?

Vitalie Vovc: „Ce contează cetăţeanul cărei ţări sunt? Aceasta nu are nicio importanţă, la fel ca şi alte probleme identitare. Eu nu am probleme cu identitatea de niciun fel. Mă mândresc că sunt fiul părinţilor mei şi nepotul buneilor mei. Şi sper că, copiii mei se vor mândri că sunt copiii tatălui Vitalie Vovc.”

*

Svetlana Suveică, care mai mulţi ani a fost conferenţiar la Universitatea de Stat, este acum cercetător la Institutul de Studii Est şi Sud-est Europene din Germania. În calitate de istoric, ea spune că trecutul are şanse să devină o parte constructivă a prezentului, cu referite la cei 25 de ani de independenţă a Moldovei.

Svetlana Suveică: „Dacă ţinem cont de faptul că e un stat la început de drum, perioada de un sfert de secol este o perioadă crucială. Adică, aici se pun bazele acestei independenţe pe care noi cu toţii am trăit-o, copiii noştri au auzit de ea. Am început împreună cu statul acesta o cale nouă, dar nu toate speranţele au fost şi sunt realizabile.”

Europa Liberă: Mai mulţi trăitori ai Moldovei tind să creadă că aceşti 25 de ani au avut mai mult un gust amar al independenţei. Pentru că Moldova nu a reuşit să scape de sărăcie. Pentru că statalitatea a fost măcinată de corupţie, pentru că s-a pierdut încrederea în clasa politică. Pentru că lumea este mai mult disperată decât ar trăi bucuria zilei de azi şi mai ales a celei de mâine.

Svetlana Suveică: „Aceşti 25 de ani au fost o tranziţie ratată. La un moment dat ne pomenim că ar trebui să ne întoarcem înapoi, în timp nu e posibil, dar să privim înapoi şi să vedem că avem lucruri de recuperat, care nu s-au făcut în aceşti 25 de ani. Şi atunci tranziţia spre democraţia reală nu poate dura secole. Deceniile acestea s-au scurs, au fost lucruri şi bune, şi nu prea bune, avem rezultate, avem schimbări. Avem schimbări în domeniul politic, am avut un partid unic şi acum avem un sistem multipartid. Deci, avem de unde alege, avem un spectru larg de partide. Dar partidele acestea aşa le deosebeşte muritorul de rând, prin simboluri electorale, prin culori, deci, practic, programul unui partid nu se deosebeşte de altul, alegătorul este confuz. Şi am impresia că odată cu creşterea numărului de alegeri la care participi confuzia creşte şi ea direct proporţional.”

Europa Liberă: Cea mai mare confuzie o provoacă vectorul geopolitic?

Svetlana Suveică

Svetlana Suveică

Svetlana Suveică: „Apare, în special, în contextul electoral. În media este pe larg utilizată problema încotro mergem, cine suntem. Deci, acestea sunt întrebări „de serviciu” şi confuzia creşte în intensitate. Cum să aleg eu, dacă eu nu ştiu în care parte să o iau. Ar trebui să fie exact invers. Soluţii, evident, nu se pot oferi. Omul este cel care trebuie să aleagă, să aleagă elita politică căreia să-i încredinţeze managementul acestui stat.”

Europa Liberă: Şi dacă politicienii au compromis ceea în ce oamenii au crezut?

Svetlana Suveică: „Aici vedem efectul acestui proces. Tot mai multe persoane sunt indecise, nu vor să participe la alegeri. Nihilismul acesta civic, dacă l-am putea numi aşa, sau indiferenţa, este, o indiferenţă poate, pasivă, este şi o indiferenţă activă, este poziţia cetăţeanului faţă de ce se întâmplă în societate.”

Europa Liberă: În aceşti ani s-a încercat răsturnarea puterii prin revoluţie. Despre revoluţie se zice că o fac cei de jos şi profită cei de sus. Mai e posibil ca prin revoluţie lucrurile să se schimbe în bine în Republica Moldova?

Svetlana Suveică: „Au fost mai multe deturnări de situaţie. Unele au fost numite revoluţii, s-a dovedit că au fost lovituri de stat şi invers. Exact cu 25 de ani în urmă a fost puciul de la Moscova. După ce acest puci a fost conservat, au fost lichidate consecinţele imediate ale acestuia, a început valul de declarare a independenţei. Şi la 27 august 1991 şi Republica Moldova şi-a declarat independenţa. Generaţia din anii ’90 a participat la mişcarea de eliberare naţională, din ele au apărut elite, au fost şi elite pro-unire cu România, a fost şi opţiunea aceasta luată în calcul, imediat au apărut forţe anti-unire. Şi sigur că populaţia şi atunci era în derută, nu era o opţiune, unica opţiune şi toată lumea a fost pro, dar părea că atunci este momentul.”

Europa Liberă: Dar o întrebam pe Svetlana Suveică dacă o revoluţie astăzi ar putea să decidă soarta Moldovei?

Svetlana Suveică: „Eu nu ştiu dacă în Moldova s-ar putea organiza acum o revoluţie, dacă există o forţă politică care ar putea genera o schimbare radicală. Mă îndoiesc de acest lucru. Pe de altă parte, şi cetăţeanul este mai precaut, mai puţin încrezător. Chiar în elitele care par să dea o tentă radicală situaţiilor, spunem noi că a ajuns răbdarea până la capăt, în acelaşi timp, cetăţeanul de rând văzând că a investit efort spiritual, efort materiale în anumite situaţii, sperând că va avea de câştigat, vede că efortul acesta este în van. Şi atunci, cred, chiar şi având în faţă soluţii radicale nu ştiu dacă va fi o coagulare a maselor pentru o opţiune radicală. Mai degrabă aş crede că e o coeziune socială, nu neapărat bazată pe revoluţie radicală şi pe violenţă. Deci, trebuie găsiţi nişte factori care ar contribui la coeziunea socială, politică a populaţiei, pentru că indiferent de direcţia geopolitică, indiferent de ce se discută, omul se orientează după ce are el în faţă, după problemele de cotidian cu care se confruntă. Şi atunci, discuţia despre aceste probleme apare doar o dată la patru ani, parcă azi e bine, mâine va fi şi mai bine.”

Europa Liberă: De ce politicienii încearcă să tragă foloase manipulând mulţimea, populaţia?

Svetlana Suveică: „Este foarte regretabil faptul că anterior, cu 25 de ani în urmă, am avut monopolul statului şi asupra proprietăţii, chiar şi asupra gândirii, dacă putem spune aşa. Pentru că era de neconceput faptul ca cineva să iasă în stradă şi să-şi exprime dezacordul şi protestul faţă de ce se întâmpla în societate. Deci, eram o masă amorfă, eram o masă în care fierbea ceva, dar până la un anumit punct. Astăzi lucrurile sunt altele, dar noi vedem că apar alte tipuri de monopoluri – monopoluri economice. Investitorii străini nu vin pentru că dacă în instituţiile publice se dă şi se ia mită, aceasta înseamnă că acest monopol nu este bazat pe principiul pieţei libere, aceasta înseamnă că există anumiţi privilegiaţi, care au pârghiile în mână. Prin intermediul aceloraşi partide politice au găsit mecanismele de accedere la putere şi de a diviza bunurile statului, de a ţine monopol asupra acestor bunuri comune, care, vedem noi, nu mai sunt comune, de fapt. Şi atunci omul de rând, conflictele acestea dintre monopolurile economice le prieşte ca pe un spectacol, care se întâmplă undeva departe de el, pe când problemele lui rămân în continuare nesoluţionate, pune pe gânduri. Fiecare e în drept să-şi expună punctul de vedere şi vedem că tot mai mulţi oameni rămân stupefiaţi când în presă ies la iveală anumite lucruri despre care nici nu ne-am gândit că s-ar putea să se întâmple.”

Europa Liberă: Dar istoricii au o explicaţie de ce oamenii de afaceri râvnesc atât de mult să ajungă în politică?

Svetlana Suveică: „Elita politică din fostele republici unionale, cel puţin parte din ea, a avut acces şi la pârghiile economice, s-a contopit la un moment dat cu elita economică. În alte părţi avem grupuri separate, politicul cu economicul se dezvoltă în paralel, pe când la noi aceeaşi persoană are în subordine o anumită instituţie, are pârghii financiare de influenţă. Acelaşi simplu alegător care ia kilogramul de orez, poate unul îl ia şi votează pentru cine consideră el de cuviinţă, altul îl ia şi se gândeşte: „L-am luat, trebuie să votez’.”

Europa Liberă: Dar s-a mai gândit cineva că după 25 de ani de independenţă votul să aibă doar preţ financiar şi alegătorul să-l vândă cu atâta uşurinţă?

Svetlana Suveică: „Eu văd generaţia părinţilor mei, care erau de vârsta mea, atunci când au început transformările în ţara aceasta, o văd foarte decepţionată şi într-adevăr ar dori o soluţie radicală. Ei sunt pensionari, ei nu se mai văd pe baricade, ei spun: „Măcar voi să faceţi ceva”. Generaţia care s-a născut după independenţă au 25 de ani. Unii s-au dus după părinţii emigraţi, alţii îşi fac valizele şi îşi construiesc ei calea, sperând că vor obţine ceva în viaţă. Încet-încet nu numai că ideea statalităţii e pusă la îndoială, dar şi omul de rând începe să se îndoaie de faptul că statul acesta poate să-i ofere o garanţie, că este un stat de drept, că legislaţia funcţionează în acest stat, că instituţiile statului îi vor asigura securitatea şi bunăstarea respectivă. Şi atunci ne întrebăm ce ne-au dat aceşti 25 de ani de independenţă.”

Europa Liberă: Svetlana Suveică de ce a ales Germania şi nu a rămas în Moldova?

Svetlana Suveică: „Poate Germania m-a ales pe mine. Este vorba de o carieră profesională pe care eu o urmez şi care îmi place. Fiind cetăţean într-un oraş din Germania, eu particip la alegerile locale. Dintotdeauna de când vin şi plec mi-e frică de nihilismul care se dezvoltă în Republica Moldova, un negativism. În cercul de prieteni şi de colegi nu am oameni indiferenţi, dar oameni conştiincioşi pentru viitorul lor şi al familiilor lor.”

Europa Liberă: Ei pun altfel problema – nu au pentru cine îşi da votul.

Svetlana Suveică: „Exact. Deci, e un „Nu” care te sperie, pentru că, din păcate, un astfel de „Nu” poate avea consecinţe grave. În acelaşi timp motivaţia îmi este suficient de clară, după 25 de ani cât am votat nu mai pot să votez cel mai mic rău, deci nu este strategia pe care un om conştient o poate aplica la nesfârşit. Şi acesta este un adevăr care doare.”

Europa Liberă: La mulţi ani, Moldova!

Svetlana Suveică: „La mulţi ani!”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG