Linkuri accesibilitate

„Păcat că în față e doar o prăbușire în trecut”


La Moscova, în zilele puciului din august 1991

La Moscova, în zilele puciului din august 1991

În 2016 se împlinesc 25 de ani de la câteva evenimente care nu pot exista în istoria rusească separat, ci doar ca elemente ale probabil celui mai important proces politic al istoriei mondiale a sfârșitului secolului XX. Lichidare de jure a statului URSS ca urmare a dispariției postului de președinte al Uniunii Sovietice care era ocupat de Mihail Gorbaciov; puchiul din luna august al adversarilor acestuia; avântul politic al președintelui Federaţiei Ruse, Boris Elțin, pe fundalul înăbușirii puchiului – toate aceste lucruri s-au întâmplat în 1991.

În plan uman, scrie corespondenta Radio Svoboda, Evghenia Nazareț, puciul din 1991 a fost marcat de moartea a trei tineri – Dmitri Komari, Ilia Kricevski și Vladimir Usov – în noaptea spre 21 august, când câteva mii de apărători ai Casei Albe, sediul Parlamentului, au oprit o coloană de tehnică blindată. Oamenii din stradă erau convinși că militarii au primit ordin de la puciști să ia cu asalt clădirea Parlamentului unde în acel moment se afla și președintele Federaţiei Ruse, Boris Elțin. Tancurile au fost blocate de baricade din troleibuze și au fost incendiate cu sticle cu lichid inflamabil, s-a tras în mulțime, iar cei trei tineri au murit. A doua zi, pe 22 august, puciștii au fost arestat și au început investigațiile.

În timpul investigațiilor oficiale, Ghennadi Veretilnîi a fost martor al morții lui Dmitri Komari, și a fost și el rănit. După 25 de ani de la acele evenimente Ghennadi Veretilnîi locuiește la Kiev și continuă să adune informații cu privire la puciul din 1991. Toate informațiile pe care a reușit să le afle el le publică pe internet, pe site-ul Fondului Komari, pe care Ghennadi Veretilnîi l-a creat împreună cu mama tânărului mort sub ochii lui, Liubovi Ahtiamovna, pentru a ajuta copiii bolnavi. Dar aceasta neagă că ar avea vreo atribuție la Fond, și a declarat într-un interviu pentru Radio Svoboda că îl susține pe Putin, susține anexarea Crimeei și prezența rusească în Siria.

Ghennadi Veretilnîi: „Întreaga responsabilitate revine lui Mihail Gorbaciov. Pentru că el este omul care a destrămat Uniunea Sovietică. Puciul a fost creat de el. Faptul că Gorbaciov a fost plecat în acel moment și ca și cum nu ar fi avut nicio treabă cu asta făcea parte din scenariu. Iar apoi, conform acelui scenariu, trebuiau să fie introduse trupe în Moscova și instalată o guvernare prezidențială dură. Ce ar fi putut urma? Un război civil. Pentru că poporul reușise să guste din libertatea pe care i-o dăduse statul.

Sunt sigur că a existat un ordin de luare cu asalt a Parlamentului. Comandantul trupelor aeropurtate, Graciov, a îndeplinit acel ordin. Un număr mare de elicoptere cu parașutiști pur și simplu nu au fost lăsate să intre în Moscova de niște simpli dispeceri de zbor. În presă s-a mai scris că și trupele cu destinație specială „Alfa” a primit ordin de a merge la asalt. Dar militarii nu l-au îndeplinit pentru că au înțeles că ar fi putut fi scoși țapi ispășitori. Ordinul era de a ajunge cu orice preț prin mulțime la Casa Albă. Militarii spuneau apoi că de trecut ar fi trecut, dar – câți morți ar fi fost, cu ce preț? Ar fi fost măcel. La acel moment clădirea era deja înconjurată de 8-10 mii de persoane – oameni pe care Elțin i-a rugat să iasă în stradă și să înconjoare clădirea cu un scut viu. Așa că cei din trupele Alfa au refuzat.

A fost trimisă și o coloană de tehnică militară, în frunte cu căpitanul Surovikin. Acesta i-a călcat pe băieți, era gata să treacă mai departe prin mulțime, cu orice preț, și să tragă din tancuri în Casa Albă. În țevile puștilor erau obuze – am văzut personal cum băieții care au ieșit dintr-o blindată care fusese incendiată și apoi stinsă au scos un obuz și au spus că acesta era dea în țeavă și că ordinul era de a trage. Suvovikin a înțeles că nu va putea trece pentru că a văzut că nu a speriat oamenii prin faptul că îi strivea și trăgea în ei, ci din contra, i-a enervat și aceștia au început să incendieze blindatele. Și asaltul a eșuat.

RFE/RL: Istoria puciului din 1991, așa cum îl vedeți acum, este o istorie a intrigilor politice, acțiuni criminale și provocări. Acei oameni care erau atunci pe străzile din centrul Moscovei și datorită cărora asaltul a eșuat înțelegeau aceste lucruri atunci?

Ghennadi Veretilnîi: „Desigur că adevărul s-a aflat mai târziu. Era secret. Mai multe materiale și mărturii au început să apară practic după 20 de ani, abia atunci a început să iasă la suprafață adevărul. În primele zile erau considerați eroi! Și la mine vedeau, cât am stat rănit. Cu toții eram eroi. Iar apoi s-a instalat liniștea totală. Niciun cuvânt de adevăr nu a fost după asta. Nu am putut publica niciun cuvânt, deși am încercat să fac asta la Moscova. Au fost create multe fonduri caritabile pe seama celor decedați și răniți. Se adunau bani. Am încercat să aflu cum stau lucrurile, împreună cu deputatul Victor Kuzin, pentru ca mama unuia dintre decedați, Liubovi Komari, să primească măcar ceva compensații. Pentru că aceste fonduri erau create folosindu-se de numele noastre. Dar noi, cei răniți, în general am fost excluși din listele celor care au primit compensații. Singurul lucru pe care am reușit să-l obțin este că de nenumărate ori am fost amenințat la telefon. Mulți îmi spuneau – unde te bagi?! Acolo bandiții își spălau banii, prin acele fonduri.

RFE/RL: Pe site-ul fondului pe care l-ați creat, vă limitați la a publica exclusiv la adevărul despre anii 1990? Sau sunteți gata să lucrați și cu informația despre care a fost de fapt rolul Rusiei în evenimentele din estul Ucrainei și în Crimeea?

Ghennadi Veretilnîi: „În Crimeea a fost o lovitură de stat, este evident. În interesul cui a fost? Probabil în interesul unui grup de oligarhi. Pe de altă parte, două popoare frățești s-au certat pentru decenii înainte. Înțelegeți că acum dușmănia dintre Rusia și Ucraina va fi pentru decenii? Cred că e cel mai grav asta – faptul că s-a făcut o prăpastie între cele două popoare.”

RFE/RL: În Rusia 80 la sută dintre oameni, dacă e să credem sondajelor, consideră că Putin are dreptate în ceea ce privește Ucraina. Că are dreptate pentru că se merge către renașterea Uniunii Sovietice și, în general, potrivit rușilor care au răspuns în sondaje, jumătate dintre ucraineni vor înapoi în Rusia, la Putin.

Ghennadi Veretilnîi: „Când Hitler a venit la putere își ieșeau din minți aproape 100 la sută – plângeau de fericire, îl ridicau în slăvi. El a scos țara dintr-o inflație sălbatică în doar câțiva ani, țara se dezvolta vertiginos. Era susținut când a început să alipească teritorii… Impresia mea e că același lucru se întâmplă și în Rusia.”

XS
SM
MD
LG