Linkuri accesibilitate

Dumitru Postovan: „Toată vremea s-a dorit lucrul acesta – printr-un caz concret să convingem lumea că este dreptate”


În dialog cu primul Procuror General al R. Moldova, despre cazurile Filat și Shor, miliardul furat și independența justiției.

Dumitru Postovan, primul Procuror General al R. Moldova, care a deţinut această funcţie în perioada 1990-1998, se arată dezamăgit de modul de aplicare a reformelor în sectorul justiției. El e de părere că problema cea mai mare în sistemul de justiţie este că şi acesta e împărţit pe criterii politice.

Europa Liberă: Avem două dosare de răsunet, cel al fostului premier Vlad Filat și cel al controversatului om de afaceri, primarul de Orhei, Ilan Shor. Dumneavoastră vă este clar ce se întâmplă cu aceste două dosare?

Dumitru Postovan: „Trebuie să fie mai multe dosare, nu numai două. Și bine că s-au pornit totuși, că sunt. Eu cred că sub presiune, și din interior, și din afară, vor apărea și celelalte, la care societatea se așteaptă. Bine măcar că s-au pornit. Așa de târziu, trebuia mai înainte. E de mirare. Aceasta de fapt e o expresie la ceea ce s-a întâmplat, începând cu 2001, și apoi din 2009. Cei din 2009 nu au făcut decât să preia unele scheme, unele operațiuni. Și iată la ce am ajuns. Trebuie să ne uităm la aspectele penale sau legale și după aceea trebuie de văzut ce e politic. Dacă chestiunile acestea se fac în mod selectiv, atunci sigur că este și aspectul politic. Nu ar trebui să fie justiție selectivă. Ar trebui să meargă totul laolaltă. Dar dacă o parte da, dar o parte nu, atunci este și factorul politic: cineva se răfuiește cu ajutorul acelorași organe, cu concurenții lor economici, politici, de finanțe și de altă natură.”

Europa Liberă: Dar s-a vorbit ani la rând că politicienii nu ar trebui să transforme problemele din justiție în subiect de competiție sau răfuială politică.

Dumitru Postovan: „Ar trebui. Dar ei demult fac lucrul acesta, dirijează, încă de pe timpurile când eu activam, când împărțeau ministerele ș.a.m.d., toți își doreau mai ales organele de forță să fie la îndemâna lor. Toți ca unul considerau: cu ajutorul instrumentelor acestea ei pot, în primul rând, să se mențină la putere și în al doilea să își elimine concurenții. Aceasta este o boală față de care de la început era o rezistență anumită, dar în cele din urmă s-a cedat.”

Europa Liberă: Ce vă este clar și ce vă este mai puțin clar în aceste două cazuri?

Dumitru Postovan: „În primul rând, nu mi-e chiar clar că aceste 250 de milioane de dolari pe care, chipurile, le-ar fi luat Filat pot fi calificate ca mită. Acolo, probabil, e vorba de altceva.”

Europa Liberă: De ce anume?

Dumitru Postovan: „Acolo sunt oameni mai mulți probabil, dacă e vorba de altceva.”

Europa Liberă: Dar de ce de altceva ar fi vorba?

Dumitru Postovan: „Cred că cercul de oameni implicați e mai mare, în altă formulă au fost chestiunile acestea realizate. Probabil că a fost o înțelegere: tu acolo, eu – dincolo. De aceea ședințele sunt închise, ca să nu se vorbească prea mult ș.a.m.d. Aici, din punct de vedere al calificării, eu zic că nu pot fi, înțelegeți, cam ce trebuia să facă prim-ministrul Filat pentru Shor, ca el să îi dea în calitate de mită 250 de milioane? Înseamnă că el trebuia să creeze așa condiții, ca acela, cel puțin, un miliard să câștige. Altfel care e sensul mitei? Iată aceasta nu e chiar clar.”

Europa Liberă: Dar în cazul reținerii domnului Shor ce vă este clar și ce nu vă este clar?

Dumitru Postovan: „Că l-au reținut e tot o problemă: de ce l-au reținut anume ieri? Fie că, de pildă, lumea a prins a se revolta când l-au văzut pe Filat de-acum că leșină, dar cel mai vinovat șede acasă, poate s-au temut de lucrul acesta. Sau din considerentele că Shor până acum trebuia, pur și simplu, un bun martor să fie, el a spus ce a avut de spus și de-acum el nu mai trebuie.”

Europa Liberă: Instanța a spus că Shor e arestat nu pentru ceea ce se întâmplă, s-a întâmplat cu domnul Filat, dar pe altă cauză.

Dumitru Postovan: „Da, chipurile, e altă cauză. Sigur că da. Toată vremea se spunea numai de 250 de milioane, dar unde e restul banilor? Poate aici e vorba de restul banilor. Nu știu. De atâta vă spun că nu cunosc. Ceea ce se spune la radio, la televizor aceea știu și eu. Ați văzut de-acum doi avocați ce au spus? Că mass-media a creat o atmosferă în jur și încurcă la justiție. Poate să fie și lucrul acesta. Fiindcă, dacă asculți în toată ziua una și aceeași, societatea se revoltă, nici vorbă.”

Europa Liberă: Dumneavoastră, ca fost procuror general al Republicii Moldova, credeți în finalitatea acestor cazuri?

Dumitru Postovan: „Eu cred că aceste două cazuri vor fi duse la capăt. Eu nu știu care va fi capătul acela. Ele vor avea o anumită finalitate pentru că de-acum ar fi prea din cale afară. De stopat nici vorbă. Ce ar putea să se întâmple? Să se taie, să se limiteze, să se facă niște hotare, fenomenul să nu se ducă mai departe în direcții nedorite. Aceasta poate să se întâmple.”

Europa Liberă: În care direcții nedorite?

Dumitru Postovan: „De pildă, dacă să presupunem că acolo sunt mai mulți figuranți, apoi ei nu ar dori să fie finalitate, dacă se ajunge undeva nedorit, ar putea să se termine. În primul rând, trebuie de văzut în ce condiții s-a pornit dosarul acesta cu premierul Filat, în ce condiții el a fost reținut, arestat pe urmă și apoi e ușor de văzut cu ce se poate termina. Că el, dacă se pornea anume prin prisma Codului Penal, unde urmărirea penală nu trebuie să fie selectivă, unde procurorii sunt independenți, unde judecătorii sunt independenți, atunci eu pot să vă spun și despre finalitate, un fel de previzibilitate. Dar dacă el s-a pornit în alte condiții decât cele de care vă vorbesc, atunci și despre finalitate e greu de vorbit.”

Europa Liberă: Justiția moldovenească poate îndrepta răul care dăinuie în societate?

Dumitru Postovan: „Acolo sunt oameni foarte buni, eu îi cunosc pe o parte. Cazul acesta, dacă i s-ar da voie să se ducă, ar fi un exemplu și pentru ofițerii de urmărire penală, pentru Centrul de Combatere a Corupției, pentru procurori, pentru judecători, pentru toţi că încet s-a pornit carul din loc şi justiţia e independentă, şi îşi face profesional treaba. Toată vremea s-a dorit lucrul acesta – printr-un caz concret să convingem lumea că este dreptate, se face după lege şi toţi sunt independenţi, profesionişti, nu sunt corupţi ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Ce se întâmplă astăzi în justiţia Republicii Moldova? Pe cât de independentă rămâne a fi ea?

Dumitru Postovan: „Nu e independentă. Cine a spus că e independentă?”

Europa Liberă: De ce nu a ajuns să fie justiţia independentă, după 25 de ani de la proclamarea independenţei Republicii Moldova? Pentru că se zice că statul ar avea un singur traseu – prin justiţie către Europa.

Dumitru Postovan: „Sunt mai mulţi factori de rând cu cei economici, politici, de rând cu cultura noastră. Noi ce am făcut în aceşti 25 de ani? Tot timpul am adoptat nişte legi neacoperite financiar. Există o maximă: nu adopta o lege, dacă nu ai oameni pregătiţi care o vor implementa. Noi în permanenţă la rugămintea, la recomandările, la presiunile cuiva am adoptat, fiindcă am vrut să fim în rând cu lumea şi mai puţin ne-am bătut capul ca oamenii care vor implementa noi reguli, noi instrumente să fie pregătiţi. Şi chestiunile acestea încetişor au dat de ştire. Până în 2001, eu am fost nu numai procuror general, dar am fost şi membru al Consiliului Superior al Magistraturii, eu vreau să spun: Consiliul Superior al Magistraturii într-adevăr era atunci independent, noi decideam acolo ce, cum ş.a.m.d. La şedinţele noastre venea şi preşedintele Parlamentului, venea şi primul ministru, ne-am întâlnit şi cu preşedintele ţării nu o dată şi discutam problemele de la egal la egal, ca ramuri ale puterii în stat. Pe urmă, din 2001, când nu era numit nu un judecător, dar un şofer fără preşedintele ţării, când un procuror nu a fost numit până nu a fost dus la Vladimir Nicolaevici Voronin, am ajuns ca organele acestea colegiale parcă, le-am făcut iar de formă. Sunt dirijate şi Consiliul Superior al Magistraturii, şi cel al Procurorilor. Aceste două organe eu consider că nu sunt independente.”

Europa Liberă: Dar ce a făcut în acest timp corpul judecătoresc, oamenii legii? Cu ce s-au ocupat, de ce au acceptat această stare de lucruri?

Dumitru Postovan: „Aduceţi-vă aminte, cu venirea comuniştilor, şi procurorii, şi judecătorii erau eliberaţi din funcţie argumentat sau neargumentat. Şi oamenii au început să se teamă, au început a îndeplini indicaţiile. Până în 2009 aceasta de acum era regulă. După ce în 2009 comuniştii s-au dus, spuneau: „Înainte ştiam, ni se spunea că trebuie de făcut aşa şi noi făceam aşa. Acum aşteptăm indicaţii, indicaţiile nu vin şi nu ştim cum să lucrăm”. Iată cam aşa era, parcă un fel de glumă, un fel de anecdotă, dar aşa era.”

Europa Liberă: Dar de ce se mai adoptă legi, dacă ele nu sunt respectate chiar de către cei care sunt chemaţi să le respecte, în primul rând, de cei din vârful instituţiilor de stat? Şi aici mă refer inclusiv la cei care reprezintă organele de ordine.

Dumitru Postovan: „Eu nu vreau să dau vina numai pe cei care sună, care dirijează, care presează ş.a.m.d. În primul rând, e vina judecătorului şi procurorului în toată perioada. Dacă procurorul sau judecătorul a vrut să fie independent, el a fost. Dar acum dacă nu se doreşte... Dar în ultimul timp ei chiar sunt numiţi mai ales la posturile cheie şi li se pun condiţii: „Tu să fii acolo, dar iată ce trebuie să faci’.”

Europa Liberă: Şi de ce acceptă?

Dumitru Postovan: „Sigur că nu ar trebui să accepte. Lor ar trebui să le fie ruşine, dar în situaţia în care el în altă parte nu are de lucru şi în situaţia când aceasta lui îi aduce dividende... Eu mă crucesc, când văd că ba unui procuror, ba unui judecător le arată casele. Omul lui Dumnezeu, am lucrat şi eu în perioada aceasta, dar iată trăiesc în apartament, nu că automobil, eu nici bicicletă nu am! Statul mi-a dat ceea ce mi s-a cuvenit la momentul acela, ţara e săracă, nu poţi pretinde la mai mult, am pensie, nu e rea. Când vorbim despre reformă, trebuie să vorbim nu atât de actele legislative, că ele şi aşa nu sunt atât de rele, dar e vorba de curăţirea rândurilor de oameni. De aşa reformare este acum nevoie.”

Europa Liberă: Anticorupţia a devenit vârful de lance pentru evoluţia societăţii?

Dumitru Postovan: „Câte planuri de acţiuni până acum s-au aprobat şi nu se implementează?! La un anumit nivel, corupţia a devenit un mod de viaţă nescris. Dar atâta timp cât se luptă numai undeva jos şi prinde de dragul cuiva şi sus e aşa cum este, e nevoie mare. Acum se trâmbiţează sus şi tare că am aprobat Legea cu privire la Procuratură. Sunt lucruri bune acolo, eu am fost membru al grupului de elaborare a conceptului, m-am sfădit cu membrii ceilalţi, acolo erau deputaţi din toate Parlamentele, le-am spus cum ar trebui şi mi s-a spus că eu, chipurile, sunt procuror sovietic, acum alţi procurori trebuie. Dar dacă citiţi legea aceasta atent, despre care s-a raportat peste tot că am aprobat-o, citiţi dispoziţiile tranzitorii şi finale ale acestei legi – conservă situaţia de azi, e gata. Trebuie curăţite organele de cadrele care au nimerit întâmplător sau cu alte scopuri, în primul rând, căpeteniile cu ajutorul cărora se duce o anumită politică şi să vedeţi că va fi treabă. Eu vorbesc cu mulţi colegi şi din judecători, şi din procurori care se plâng de ceea ce se întâmplă câteodată, zic: „Noi am venit în organele acestea oleacă romantici, cu gândul că vom face ceva. Nu ni se dă voie”. Trebuie dinăuntru să se dorească lucrul acesta, că mai bine decât dânsul ce se face acolo nimeni nu ştie, am în vedere dintre judecători şi procurori. Ce i-aş sfătui eu? Imediat adunări generale. Aceasta trebuie de făcut, dacă e vorba de reformarea în sectorul justiţiei. Aceasta s-a făcut prin adoptarea strategiei şi mai apoi a planului de acţiuni adoptat de Parlament pe sectorul acesta de reformare. Imediat să pună o hotărâre Parlamentului: „Cerem convocarea adunării generale a judecătorilor şi convocarea adunării generale a procurorilor”, unde să fie aleasă o nouă componenţă a Consiliul Superior al Magistraturii şi a procurorilor transparent, sub egida chiar cuiva sau cu prezenţa societăţii civile şi a parlamentarilor, să nimerească acolo oameni devotaţi într-adevăr profesiei. Ei să aleagă, care au dreptul apoi să selecteze şi funcţia procurorului general şi funcţia preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, şi a judecătorilor supremi, şi a celorlalţi judecători, şi a altor procurori. Şi să vedeţi că oamenii aceia vor alege alte candidaturi decât acelea care câteodată nimeresc naiba ştie cum.”

Europa Liberă: De ce vi se pare că se tergiversează numirea unui nou procuror general?

Dumitru Postovan: „În primul rând, noi am spus tare şi sus că următorul procuror general nu va fi numit de Parlament, dar de preşedintele ţării. Acum, când s-a întâmpla lucrul acesta, dacă preşedintele ţării nu poate să-l numească, de aceea că trebuie modificări în Constituţie? Când vor fi modificările acestea în Constituţie noi nu ştim, sau dacă vor fi vreodată. Şi dacă ar avea posibilitate în aşa situaţie preşedintele ţării ales la 30 octombrie sau poate şi actualul preşedinte să-l numească? Nu poate să-l numească, pentru că modificări în Constituţie trebuie. Şi acolo în dispoziţie scrie că, până se vor face modificările acestea în Constituţie, procurorul general va fi numit în condiţiile legislaţiei actuale. Care? Adică iar de preşedintele Parlamentului, cu venirea procurorului în Parlament ş.a.m.d.”

XS
SM
MD
LG