Consiliul Coordonator al Audiovizualului a lăudat vineri televiziunea publică Moldova 1 pentru respectarea pluralismului în reflectarea campaniei electorale și a dat avertismente publice altor 10 televiziuni. În primul raport de monitorizare a campaniei în programele televizate, Consiliul a criticat cel mai tare televiziunile Prime, Canal 3 și Publika din trustul apropiat Partidului Democrat și prim-vicepreședintelui acestuia Vlad Plahotniuc. Relatează Liliana Barbăroșie.
Comentând datele rezultate din monitorizare, una din membrele CCA, Mariana Onceanu, era atât de nemulţumită de prestaţia celor trei încât spunea următorul lucru:
„Cred că este o situaţie alarmantă în cazul a câtorva posturi de televiziune, Prime TV, Canal 3, Publika TV – aceste posturi favorizează într-un mod inadmisibil un singur partid politic.”
E lesne de presupus ca membra consiliului avea in vedere Partidul Democrat, iar cele trei posturi TV fac parte dintr-un trust despre care se crede că ar fi tutelate daca nu chiar in proprietatea prim-vicepreşedintelui acestui partid, Vlad Plahotniuc.
De ce sancţiunile aplicate lor sunt la fel ca şi cele pentru alte posturi, care, deşi prinse şi ele pe picior greşit, fac propagandă politică într-o măsură mult mai mică conform analizei CCA?
Explicaţia regulatorului ar fi că aşa prevede Codul Audiovizual. Într-adevăr, potrivit acestui cod, CCA poate aplica pedepse radiodifuzorilor gradual, începând cu avertizarea publică şi încheind cu retragerea licenţei şi, teoretic, consiliul nu ar fi în drept să sară peste vreuna din cele patru trepte de pedepse graduale. Prin urmare, legal, CCA ar fi acoperit.
Numai că nu multi observatori ce intreaba de ce instituţia, care anunţase iniţial că va desfăşura patru monitorizări de acest fel pe perioada campaniei, ceea ce ar fi însemnat să reuşească chiar să închidă vreun radiodifuzor prins ca fentează în mod deschis legislaţia privind pluralismul, a izbutit la mai mult de jumătate din termen să finalizeze doar una singura şi este putin probabil sa excamineze in timp util celelalte pe care le-a promis.
Ludmila Andronic, preşedinta Consiliului de presă, o instituţie care urmăreşte respectarea eticii de către jurnalişti, crede că CCA-ul nu pare dispus să pună la respect televiziunile cu cele mai mari încălcări:
„Mie mi se pare că la un moment dat, din motivul că în fond fiecare partid are o anumită media pe care o controlează, s-a ajuns la o înţelegere că nu luptăm între noi şi ne promovăm prin canalele pe care le avem la dispoziţie.
Şi jurnaliştii au acceptat situaţia aceasta, au intrat şi ei în acest joc, personal, sau la nivel de politici editoriale, se autocenzurează. Pe de altă parte, există un CCA care parcă, formal, consemnează nişte încălcări, iar în umbra unei legislaţii care nu a fost gândită să cântărească vina fiecăruia, manipulează cu această legislaţie într-un mod foarte abil.
Spune că aceasta este legislaţia, acestea-s sancţiunile, trebuie să mergem gradual, deci parcă îşi face datoria, dar nu intervine în nici un fel în câmpul mediatic. Eu cred că asta se întâmplă. ”
Poate oare presă însăşi sa combata aceste hibe probate, facand uz de instituţiile sale, cum ar fi bunăoară acest consiliu? am întrebat-o pe Ludmila Andronic:
„Noi trebuie să primim sesizări ca să reacţionăm, iar ca să ne autosesizăm ar trebui să existe cazuri ieşite din comun. În general, însă, comportamentul media în campanie, din păcate, nu face parte din domeniul nostru statutar.”
Am căutat să obţinem un comentariu pe marginea criticilor CCA de la posturile vizate, dar toate au evitat să vorbească cu Europa Liberă.
Singurul lucru îmbucurător constatat de monitorizarea CCA ar fi că postul public de televiziune, care are o acoperire comparabilă cel puţin cu cea a celor trei radiodifuzori, a dat dovadă până acum de echilibru deplin în reflectarea campaniei, asta fiind şi prima dată când acest radiodifuzor ar fi fost atât de lăudat de o autoritate audiovizuală.
La fel, ProTv Chişinău şi RTR Moldova nu au dat motive de reprosuri. O idee prin care CCA pare să-şi explice abordarea pentru unii „calmă” faţă de aceste nereguli ar fi că televiziunile partizane şi-ar tăia singure craca de sub picioare şi vor ajunge la un moment dat fără încrederea auditoriului, deci fără audienţă şi publicitate.
Argumentul este combătut însă de cei care ştiu cum stau lucrurile pe piaţa de publicitate, construită astfel încât tot compania care stă în spatele acestor televiziuni ar deţine un monopol aproape deplin.
