„Dacă vii cu bombardierul, vei fi doborât! Așa trebuia să i se răspundă impertinentului Dimitri Rogozin care a anunțat că, data viitoare, va veni în România la bordul unui TU–160”, scrie Sever Voinescu in Evenimentul zilei. El adaugă că „Rogozin este un Jirinovski de generație mai nouă. E un provocator ultranaționalist căruia îi place cafteala între marile puteri”. „Rusia vrea să ne fie frică de ea”, mai spune Sever Voinescu și adaugă: „dacă ne e, au câștigat deja”. Comentatorul a fost la un moment dat seful delegatiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentara a NATO si povesteste despre Rogozin, in calitate de ambasador al Rusiei la NATO, la vremea respectivă: „Dimitri Rogozin avea o plăcere deosebită să jignească deopotrivă obrazul și inteligența interlocutorilor occidentali, iar aceștia, „diplomați” fiind, întorceau râzând și celălalt obraz. Ca să vă faceți o idee mai clară, Rogozin era, din punct de vedere stilistic, cam cum e Ponta la intern”, mai spune Sever Voinescu, in Evenimentul zilei.
Alte amanunte despre Dimitri Rogozin sunt de gasit si in analiza lui Cristian Campeanu, din România libera. De pilda, ca partidul lui a fost infiintat de generalul Alexandr Lebed, conducătorul Armatei a 14-a, staționată în Transnistria, cel care „se visa cu tancurile la București”. Despre „comedia avionului” lui Rogozin, care n-a fost primit in spatiul aerian al României si al Ucrainei, Campeanu spune ca nu e numai parada. „Moldova și Transnistria joacă un rol mai important decât se înțelege acum în Occident [...] Și de aceea a dorit Rogozin să sărbătorească „Ziua Victoriei” la Tiraspol”. Comentatorul României libere il citeaza pe Dan Dungaciu, director al Institutului de Studii Politice și Relații Internaționale al Academiei Române, potrivit caruia „Rogozin înseamnă mult zgomot pentru nimic”. In opinia sa, „reacția promptă și îngrijorată a autorităților române la postările lui Dimitri Rogozin a fost surprinzătoare”. Adica - se subintelege - disproportionata, pentru ca, il citam tot pe Dungaciu, „personaje precum Jirinovski sau Rogozin sunt oglinda deformată prin care chipul unui Vladimir Putin (poate) să capete contur de personaj agreabil, vestic și frecventabil”. Cum s-ar spune: „Ce noroc avem că la Kremlin este, totuși, un om cu care se poate discuta”.
Tot in România libera, Laurentiu Mihu comenteaza etichetarea profesorului universitar Mircea Mihaies de catre premierul Victor Ponta drept „fascist batran”. A facut-o in chip de „argument” la refuzul de a contrasemna un decret prezidential de decorare, care privea echipa fostului presedinte al Institutului Cultural Român, Horia-Roman Patapievici. Editorialistul României libere crede ca, la Ponta, avem de a face cu o reactie de panica. Față de promisiunile facute de guvernul pe care-l conduce, realitatea din România este atât de dramatică, încât e plauzibil să se fi instalat în echipa sa de campanie „o atmosferă de isterie”, se spune in articol. „Faptul că Ponta a început să vadă fascişti şi neo-nazişti în intelectuali care şi-au probat în cel mai înalt grad spiritul liber, deschis şi democratic ne arată tocmai că omul e dispus să mute atenţia publicului spre cele mai tenebroase unghere ale manipulării politice”, am citat din articolul semnat in România libera de Laurentiu Mihu.
