Europa Liberă: Vârfurile intelectuale, cei care sunt considerați lideri și sunt, pe bune, lideri de opinie, în ce măsură pot influența convingerile celor care se uită la televizor și volens-nolens sunt victimele propagandei, în special, în subiectul anexării Crimeii? În ce măsură, iată, [Andrei] Makarevich, [Vladimir] Pozner, ar putea determina publicul din Federația Rusă, cel puțin, să nu fie atât de exaltat, convins că Rusia are dreptate sută la sută?
Anatolie Golea: „Vedeți, acest lucru îl înțeleg și elitele propriu-zise, și îl înțeleg și elitele politice. Vedem că acest atac al Rusiei asupra Ucrainei a fost bine gândit și regizat inclusiv în acest sens: concerte de susținere, înainte de referendum, în timpul referendumului, în ziua referendumului, la Simferopol și în alte orașe.
Scrisoarea în susținerea acțiunilor lui Putin, inițiată de către Ministerul Culturii al Rusiei, scrisoare care, o săptămână în urmă, a început cu 90 și ceva de semnatari și acum a depășit 500. Chiar dacă mulți nu știu că se numără printre semnatari, aceasta denotă faptul că Ministerul Culturii înțelege și încearcă să consolideze în jurul poziției oficiale, să se asigure cu susținerea elitelor. Pe de altă parte, vedem că cei care sunt mai rebeli și care au fost întotdeauna sunt de altă parte a baricadei, înțeleg ceea ce se întâmplă și încearcă să explice și altora. L-am văzut pe Andrei Makarevich, idolul multora din anii '80, cu Mașina Vremeni…”
Europa Liberă: …sau [Iuri] Șevciuk care a fost mereu mîna spartă.
Anatolie Golea: „…sau Iuri Șevciuk cu DDT – care întotdeauna a fost în opoziție față de Putin – sau Boris Grebenșcikov cu Aquarium. Deci vedem că cei care au fost întotdeauna „mai” disidenți, care sunt rockeri, au alte opinii, și de data aceasta, nu sunt cu Putin, dar îi vedem și pe cei din cultura, ca să zic, tradițională a Rusiei. A semnat Oleg Tabakov, Nadejda Babkina, Lev Leșcenko. Cel mai mult m-a amuzat ansamblul Buranoskie Babushki, în susținerea lui Putin.”
Europa Liberă: Deci aceasta e tabăra celor 500?
Anatolie Golea: „Da. În tabăra celor 500.”
Europa Liberă: Din Buriatiya, da, parcă?
Anatolie Golea: „Da, Buranoskie Babushki, care au fost la Eurovision, anul trecut. Ar fi cultura tradițională, deci, cei care sunt cunoscuți în estrada din Federația Rusă și din cinematografie. Dar vedem că cineaști sunt și de cealaltă parte. Lia Akejhakova a fost cea mai activă, probabil, printre apărătorii punctului de vedere al Kievului și a condamnat vehement acțiunile Kremlinului.”
Europa Liberă: Firește, nu avea cum să fie alături de [Nikita] Mihalkov. Dar, până la urmă, ei sunt în stare să carieze unitatea aceasta de nezdruncinat care s-a creat în jurul lui Putin?
Anatolie Golea: „Nu cred că sunt în stare pentru că, la posturile de televiziune din Rusia – am vrut să zic „oficiale”, dar în Rusia practic nu au mai rămas neoficiale – există un singur punct de vedere și ei nu au acces la masele largi, ca să zic așa, ale populației care are acces numai la televiziune. Numai pe Internet, în Rusia, se poate găsi informație de alternativă.”
Europa Liberă: Dar și acolo a trecut deja tăvălugul, Дождь-ul s-a potolit.
Anatolie Golea: „Lenta.ru.”
Europa Liberă: Sau Lenta.ru.
Anatolie Golea: „Lenta.ru, unde a fost demis redactorul-șef și au plecat 32 de jurnaliști, îmi pare că, din redacție, în total peste 50 de colaboratori, mai mult de jumătate.”
Europa Liberă: Deci se întâmplă o defrișare masivă și încercările acestea timide de a se opune nu au șanse?
Anatolie Golea: „Cred că, în Rusia actuală, sunt nevoit să constat și să recunosc, nu au șansă. Pe de altă parte, nici nu există un Saharov care ar merge până în pânzele albe sau un Soljenițîn care ar încerca să demonstreze autorităților actuale că nu este chiar așa. Și aceasta este tragic pentru că, atunci când se destramă legăturile culturale dintre cele două mari popoare slavone, vor fi urmările foarte grave.
Conflictele se vor depăși, oricum se va ajunge la o pace. De dorit ca să nu fie vărsări de sânge, să nu fie un război fratricid pentru că oricum ucrainenii și rușii sunt frați, sunt slavoni, sunt popoare vecine, prietene. Și ceea ce se întâmplă acum este tragic anume prin faptul că va fi nevoie de zeci de ani, pentru a depăși această ruptură. Orice ar face liderii politici, oamenii de cultură, care înțeleg, încearcă să nu admită pentru că sarcina lor va fi, în primul rând, să se înțeleagă, să încerce să ungă acele răni adânci care sunt acum între ucraineni și ruși.”
Europa Liberă: [Stanislav] Belkovsky, care scrie pe Facebook că vrea cetățenie ucraineană, și, probabil, se va muta la Kiev, dacă va fi acceptat, este o mișcare simptomatică sau exotică?
Anatolie Golea: „Exotică. Pentru Rusia actuală este o mișcare exotică. Și, cu părere de rău, astfel de mișcări sunt tot mai puține și mai puține. Depinde ce se va face cu Ucraina de Est, cu regiunile Donețk, Lugansk, Harkov.”
Europa Liberă: Acum citesc cu mai mult interes decât prima dată Telluria lui [Vladimir] Sorokin – multă scriitorime a făcut prognoze apocaliptice – Sorokin descrie o Rusie fragmentată în care slavonii sunt atacați de lumea musulmană. Putin nu se teme de fragmentarea Rusiei, de declanșarea acestui mecanism care ar arunca în aer Rusia?
Anatolie Golea: „Cred că se teme și, probabil, are niște rețete. Eu nu știu care ar fi aceste rețete. Rusia, pe parcursul ultimilor zece ani, ceva mai mult, după venirea lui Putin la Kremlin, Rusia s-a ocupat insistent de consolidarea forțelor armate, a serviciilor de securitate, de tot ce ține de securitatea statului. Au mărit salariile, au produs armament. De fapt, a început o nouă goană a înarmărilor pe care o ținem minte din anii ʾ80 din Uniunea Sovietică.”
Europa Liberă: Deci remediul lui Putin acesta este?
Anatolie Golea: „Eu cred că acesta este remediul lui Putin, dar el nu este corect pentru că situația trebuie stabilizată la modul general, nu poți să ții în forță, prin teroare, prin spaimă, prin frică, până la infinit. Atunci când se deschide cutia Pandorei, ea se deschide pentru mai mulți. Și atunci când Valentina Matvienko, genială, președintele Consiliului Federației [al Adunării Federale] a Rusei, spune: „Dreptul națiunilor la autodeterminare nu a fost anulat de către nimeni”, trebuie să se țină cont, în acest caz, că dreptul națiunilor pentru autodeterminare nu poate fi, în acest caz, anihilat nici pentru Cecenia, Daghestan, Ingușetia, Tatarstan, Bașkortostan și așa mai departe. Este de ajuns doar o scânteie, cât de mică, și acolo se relansează pentru că nici [Ramzan] Kadîrov nu este veșnic și nici nu poate ținea toată Cecenia sub control.
Da, toată lumea înțelege că totuși Crimeea este un caz mai specific, că acest pământ nu a fost ucrainean, din punct de vedere istoric, a fost transmis în cadrul unei țări a Uniunii Sovietice, nimeni nu s-a opus, în ʾ91, unde au fost frontierele acolo au rămas. Probabil, acest lucru îl înțeleg și occidentalii care totuși au o reacție destul de moderată la ceea ce face Rusia. Acum depinde cum se va soluționa acest caz, până la capăt, și care va fi comportamentul de mai departe al Rusiei.
Evident, Occidentul va ține cont de aceste comportamente ale Rusiei vizavi de regiunile din Est, despre care am spus, Lugansk, Harkov și Donețk, în primul rând, dar și ceea ce se va întâmpla în sudul Ucrainei, pentru că ar exista unele minți fierbinți care ar cere să meargă Rusia mai departe, să ia regiunea Herson, Nikolaev și Odesa, ca să ajungă la Transnistria, să închidă ieșirea la Marea Neagră pentru Ucraina. Eu nu cred în acest scenariu, în secolul 21, pe de o parte.
Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că ordinea mondială, stabilită, după cel de-al Doilea Război Mondial, prin ceea ce s-a comis, în Crimeea, această ordine a fost deturnată. Ea nu mai există, nu mai există acele reguli, care de bine, de rău erau respectate. Și, în acest caz, ne putem aștepta la orice.
Pentru noi nu ar trebui să existe surprize, inclusiv în cazul Transnistriei, deși eu cred că și Rusia înțelege că, spre deosebire de Crimeea, Transnistria niciodată nu a fost pământ rusesc. Dacă și să vorbim, din punct de vedere istoric, atunci ar putea pretinde Ucraina, dar nu Rusia.”
