Linkuri accesibilitate

Liliana Palihovici: Legea spune foarte clar care sunt autorităţile centrale şi teritoriale competente în domeniu, care este procedura de atribuire copilului a statutului de copil adoptabil şi condiţiile în care orice cetăţean poate să adopte un copil.


Legea cu privire la statutul juridic al adopţiei a fost votată de Parlament după ce fusese blocată în decembrie 2008 şi după un moratoriu aplicat asupra adopţiilor de către cetăţenii străini la începutul anului 2009. Redeschidem astfel poarta pentru adopţiile internaţionale. E de bine? E de rău? Vom discuta în această dimineaţă cu doamna deputată Liliana Palihovici, preşedinta Comisiei parlamentare pentru Protecţie Socială, Sănătate şi Familie.

Europa Liberă: Legea cu privire la statutul juridic al adopţiei a fost votată de Parlament în prima lectură după ce fusese blocată în decembrie 2008 şi după un moratoriu aplicat asupra adopţiilor de către cetăţenii străini la începutul anului 2009. Cât de justificat a fost atunci, la 2008, refuzul fostului preşedinte Voronin de a promulga respectiva lege?

Liliana Palihovici: „Vreau să vin cu o concretizare, nu este vorba de votare în prima lectură, ci este vorba de votare în lectură finală. Parlamentul a votat în două lecturi legea în 2008. În lectura a doua a fost votată în decembrie 2008, însă nu a fost promulgată şi dau dreptate ex-preşedintelui atunci când a refuzat promulgarea, deoarece acea variantă a legii avea foarte multe lacune.”

Europa Liberă: Prin ce se deosebeşte varianta de lege adoptată acum de cea de la 2008?

Liliana Palihovici: „În primul rând prin faptul că vine cu noţiuni clare ce este adopţia. Dă o definiţie foarte clară statutului adopţiei în Republica Moldova, spune foarte clar care sunt autorităţile centrale şi teritoriale competente în domeniul adopţiei, stabileşte foarte clar care este procedura de atribuire copilului a statutului de copil adoptabil, precum şi condiţiile în care orice cetăţean poate să adopte un copil. La fel vine şi cu concretizări la capitolul cum se face adopţia internaţională, care sunt acele instituţii responsabile de adopţiile internaţionale.”

Europa Liberă: În general, foarte scurt, această lege, nouă sau îmbunătăţită, este o ştire bună pentru copiii care ar trebui să aibă o familie şi pentru familiile de bună credinţă care doresc să adopte copii?


Liliana Palihovici: „Sigură că da. Este bună şi prin faptul că această lege prevede că timp de şase luni copilului să i se atribuie statutul de copil adoptabil după ce au fost realizate toate acţiunile de reintegrare a copilului în familia biologică. După cum ştiţi, astăzi avem foarte mulţi copii în instituţii care nu pot fi adoptaţi. Din 11 mii de copii, dacă avem până la o mie de copii care au statut de copil adoptabil. Restul copiilor sunt într-o stare neclară. Poate ar dori cineva să-i adopte dar nu au fost verificate dosarele copiilor, nu au fost realizate toate acţiunile de verificare a părinţilor, de identificare a altor rude în vederea integrării copilului. Acest lucru duce la creşterea numărului copiilor în instituţii, la creşterea numărului copiilor rămşi fără familie.”

Europa Liberă: Dna Palihovici, poartă cineva vreo responsabilitate pentru faptul că aceşti copii au fost lăsaţi baltă?

Liliana Palihovici: „În contextul legii actuale, cum a fost votată vineri, responsabilitatea revine autorităţii teritoriale în domeniul protecţiei copilului. Este vorba de Direcţia pentru Protecţia Copilului din fiecare raion. În cazul când a fost găsit copilul şi nu se cunosc părinţii, autoritatea este obligată timp de şase luni să facă tot posibilul ca să găsească părinţii. Dacă se declară prin instanţă de judecată că părinţii sunt dispăruţi, se pregăteşte dosarul copilului şi i se atribuie statutul de copil adoptabil. El intră în acel Registru Naţional pentru Adoptare. Acest lucru era şi până acum în atribuţiilor raionale, însă nu era stabilit prin lege în cât timp ei trebuie să facă acest lucru. Deseori se găseau scuzele de felul: noi am încercat, noi nu am găsit, etc. Acest lucru ducea la scăderea şanselor pentru copii de a găsi o familie în care să crească.”

Europa Liberă: Asupra adopţiilor internaţionale au existat dintotdeauna, de când există statul Republica Moldova, suspiciuni grele, uneori împinse până acuzaţii extrem de grave. Cum a fost în 2001, de exemplu, când statul a ajuns să acuze mai multe familii americane că ar fi adoptat copii moldoveni pentru prelevarea de organe… Acuzaţii total lipsite de temei, după cum se constatase ulterior… Dar în general, a fost vreodată confirmat vreun caz de abuz în acest sens? S-a constatat vreodată măcar că un copil moldovean a avut de suferit din partea părinţilor adoptivi de peste hotare?

Liliana Palihovici: „Personal nu cunosc niciun astfel de caz însă ştiu că sunt mai multe dosare care şi acum se examinează. Pentru a evita astfel de situaţii pe viitor, în noua lege avem foarte clar stipulat cum se fac adopţiile internaţionale în Republica Moldova. În varianta precedentă a legii era prevăzut că doar copii care suferă de maladii incurabile pot fi adoptaţi de către cetăţenii străini. Acum legea spune că copii care au fost doi ani la rând daţi spre adopţie naţională şi nu au fost adoptaţi, pot fi daţi în adopţie internaţională, dar în anumite condiţii. Se spune foarte clar că fraţii şi surorile nu pot fi separaţi, motiv de separare ar fi doar o boală incurabilă, lista acestor boli va fi stabilită de către Guvern şi reactualizată anual. La fel vor fi făcute verificări destul de minuţioase în cazul adopţiilor internaţionale.”

Europa Liberă: Cum este justificată prevederea în lege potrivit căreia copilului i se asigură dreptul de a-şi păstra numele şi prenumele? Au existat vreodată probleme în acest sens?


Liliana Palihovici: „În general, la adopţie se schimbă numele copilului şi sunt cazuri când şi prenumele. Aceasta se face pentru a asigura securitatea copilului şi secretul adopţiei. Atunci când am adoptat în Parlament legea au fost întrebări din partea deputaţilor, de ce şi prenumele? Acest lucru se face în cazuri excepţionale şi dacă copilul are vârsta de 10 ani, după 10 ani în mod obligatoriu cu consinţământul în scris se face acest lucru. De ce se modifică numele? Deoarece copilul preia numele noilor părinţi şi odată acceptată adopţia copilul devine la fel ca un copil din familie obişnuită şi nu mai există diferenţe între familia ordinară şi familia care l-a adoptat.”

Europa Liberă: Cum la modul practic poate fi supravegheată evoluţia unui copil după adopţie internaţională?

Liliana Palihovici
: „În primul rând un copil din Republica Moldova poate fi adoptat doar de cetăţeni din statele care au semnat Convenţia de la Haga, care prevede condiţiile de adopţie internaţională, s-au cetăţeni ai unui stat care are semnat un acord bilateral cu Republica Moldova. Această procedură este la fel ca şi etapele pentru adopţia naţională, cetăţeanul îşi trimite solicitarea direct sau printr-o instituţie acreditată direct în Republica Moldova pentru adopţie internaţională. Vreau să zic că şi aici am făcut o concretizare: pentru ca instituţia să fie acreditată în Republica Moldova mai întâi trebui să fie acreditată în ţara de origine. De exemplu, dacă este vorba de SUA sau Italia, această organizaţie trebuie să fie acreditată acolo”.
XS
SM
MD
LG