Veaceslav Negruță: „Prima Casă poate pică foarte bine pentru o perioadă electorală. Dar, pe de altă parte, astfel de proiecte implică și multe riscuri și dedesubturi pe care un cetățean, eventual, beneficiar al acestui program, nu le sesizează la prima vedere. Aceste riscuri trebuie foarte atent studiate și tălmăcite viitorilor eventuali beneficiari din acest program.
Or noi vedem câteva elemente care, la nivel macroeconomic, se bat cap în cap și necesită a fi explicat. Primul moment este cine cu adevărat sunt beneficiarii acestui program „Prima Casă”. Și, dând într-o parte aspectele electorale și grija declarată față de cetățenii care și-ar dori o locuință, de fapt, se rezolvă o problemă a unor investitori în construcții, în locuințe pe care dânșii, după ce au investit, nu le pot vinde.
Asta este principala concluzie dacă ne uităm la acest program. Și aceasta, de fapt, reiese și din alt considerent. Dacă pornim de la Legea cu privire la datoria sectorului public și garanția sectorului de stat, această lege spune foarte clar: garanțiile de stat pot fi emise unu, pentru garantarea împrumuturilor interne sau externe, destinate proiectelor investiționale care reprezintă o importanță majoră pentru economia națională. Noi nu avem o decizie de guvern care să spună care sunt acele domenii de importanță majoră pentru economia națională. Acesta e un moment. Al doilea, a fost o încercare din partea guvernului de a identifica ca domenii prioritare în Republica Moldova, atunci când s-a aprobat Legea cu privire la cetățenie contra investiții. Și atunci s-a vorbit despre domeniul imobiliar, unu, și, doi, domeniul titlurilor de valoare de stat.
Să nu uităm că e vorba de aceleași trei bănci care, în ultimii trei ani, sunt în supravegherea Băncii Naționale ...
Să admitem că domeniul imobiliar este acel domeniu de importanță majoră pentru economia națională și, respectiv, autoritățile vin cu acest proiect „Prima Casă”. Categoric nu e vorba de cetățeni și grija de necesitatea cetățeanului de a avea un apartament. E vorba, de fapt, de un domeniu pe care autoritățile, direct sau indirect, îl declară ca fiind de importanță majoră pentru economia națională – domeniul imobiliar, construcția de bunuri imobiliare.”
Europa Liberă: Dar putem deduce că, implicit, prin acest program s-ar putea întâmpla ca problemele pe care le au acum constructorii care au construit și nu pot vinde vor trece pe umerii celor care se vor aventura în program?
Veaceslav Negruță: „Categoric, acea problemă pe care o au investitorii sau cei care activează în domeniul construcțiilor se pune pe umerii, pe de o parte, a celor care intră în programul „Prima Casă”, dar, categoric, și aici cu siguranță, problema se transpune pe seama statului, pe seama contribuabililor care plătesc impozite și taxe prin oferirea acestei garanții de către stat.
Repet încă o dată, cazurile în care sunt emise aceste garanții de stat sunt indicate în Legea cu privire la datoria sectorului public și garanțiile de stat și recreditarea de stat.”
Europa Liberă: Sugerați dumneavoastră că aceste garanții sunt ilegale?
Veaceslav Negruță: „Eu vreau să spun că aceste garanții emise nu au acoperirea legală suficientă pentru a fi eliberate aceste garanții în cadrul programului „Prima Casă”.”
Europa Liberă: Vorbim, totuși, de o ingeniozitate legală sau vorbim de o abatere de la lege?
Veaceslav Negruță: „O abatere de la legea actuală. Dar nu exclud ca anumite modificări în lege să intervină pe parcurs ca toată ilegalitatea admisă la moment să fie legalizată ulterior, așa cum s-a mai întâmplat și în alte cazuri în Republica Moldova, cu cadrul legal.”
Europa Liberă: Concluzia, domnule Negruță, sună cam în felul următor: îi ademenim pe tineri să vină în program, iar dacă ei intră în incapacitate de achitare, preia statul povara pe umerii lui.
Veaceslav Negruță: „Este adevărat. Și aici, ce este important de spus, este că această garanție din partea guvernului nu este oferită direct beneficiarului de bun imobil. De fapt, este o garanție oferită băncilor comerciale.”
Europa Liberă: Deci, profită și băncile?
Veaceslav Negruță: „Exact. Într-un fel, o eventuală problemă care ar putea apărea la creditor, în persoana băncii comerciale, este 50 la sută acoperită de către stat prin emiterea acestei garanții. Să nu uităm că e vorba de aceleași trei bănci care, în ultimii trei ani, sunt în supravegherea Băncii Naționale. Pe de o parte, asta ar trebui să ne dea certitudinea că băncile sunt bine, pe de altă parte, problema de transparentizare a anumitor pachete de acțiuni la aceste bănci nu a fost rezolvată, poate cu excepția unui caz. Celelalte bănci, care nu sunt în supravegherea Băncii Naționale, deocamdată nu au acceptat sau poate nu au fost convinse să fie parte a acestei formule. Lasă semne de întrebare această situație. Băncile, oricum, își fac și ele evaluările proprii, își fac calculele necesare. Și cu excepția celor care sunt sub supraveghere specială, nu vedem prea mare deschidere.”
Europa Liberă: Și-au făcut evaluările și au văzut că nu-i avantajos sau…
Dar ciudată este implicarea ODIM-ului în toată formula aceasta de finanțare. Pentru că ODIM, ca structură, este o organizație ce ține de dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii...
Veaceslav Negruță: „Probabil că sunt mai multe aspecte care țin și de aspectele legale – de competiție, de formulă de ajutor de stat, aspecte care nu plac băncilor comerciale, fiindcă asta implică diferite raportări, diferite informații, documente, birocrație adițională care ia bani și timp în activitatea băncilor comerciale.”
Europa Liberă: Deci, un program cu multe semne de întrebare de la început.
Veaceslav Negruță: „Da, mai degrabă așa, la acest moment, la momentul de lansare. Să vedem dacă ele se rezolvă.”
Europa Liberă: Bun, cu asta ne-am clarificat. Acum, în acest moment, ca să înțeleagă eventualii oameni care se uită cu interes la acest program, dumneavoastră spuneți că este un program care nu are în orice situație sorți de izbândă sau în condițiile moldovenești și felul cum a fost el gândit e greșit?
Veaceslav Negruță: „Din punctul meu de vedere, programul, de fapt, are ca obiectiv altceva decât oficial este declarat. Și, din aceste considerente, sigur că oricare beneficiar eventual în acest program trebuie să ia în calcul că nu este el neapărat cel care este gândit să fie ajutat.
Sunt mai multe lucruri care reduc din flexibilitatea beneficiarului. În alte condiții, dacă ar lua un altfel de credit sau ar lua alte decizii vizavi de activitățile lui economice, poate, i-ar fi și financiar mult mai atractiv decât intrarea în acest program „Prima Casă”. Să nu uităm și un alt lucru. Ca și indicatori de referință și de eligibilitate sunt veniturile persoanei beneficiare, ale soțului, soției și ale rudelor de gradul întâi. Deci, asta presupune că intrarea în program se face având la bază veniturile și, eventual, a părinților. Acesta este un aspect, din nou, să zic așa, netradițional pentru astfel de activități de creditare în lumea financiară.
Doi, eligibili sunt categorii de cetățeni care ultimele 12 luni nu au avut în proprietate o locuință, ceea ce presupune că, de fapt, nu e vorba de prima casă, s-ar putea să fie cazuri când unii și-au vândut locuințele, iar peste 12 luni devin eligibili în acest program. Deci, noi vedem alte aspecte, un fel de încercare de a atrage cât mai multă lume în această inginerie financiară care are altă menire decât rezolvarea unei probleme a unor cetățeni tineri care, într-adevăr, au nevoie, poate, de o locuință.”
Europa Liberă: Și acum, pe final, domnule Negruță, am putea admite că, chiar dacă este așa cum spuneți dumneavoastră și programul este gândit ca să ajute constructorii, ca să ajute băncile, putem admite că va ajuta câteva zeci de familii sau câteva sute?
Veaceslav Negruță: „Categoric vor fi și cazuri care vor fi mediatizate în an electoral, vor fi prezentări a mai multor beneficiari ai acestui program, care, cu siguranță, în primul an, având rezolvată o problemă de locuință, vor fi poate și fericiți. Dar ciudată este implicarea ODIM-ului în toată formula aceasta de finanțare. Pentru că ODIM-ul, ca structură, este o organizație ce ține de dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii. Or noi vorbim de beneficiari de locuințe persoane fizice. Deci, care întreprinderi mici și mijlocii sunt obiectul activității ODIM-ului? Poate companiile de construcție? Și asta poate undeva demască unele intenții ascunse.”
