Linkuri accesibilitate

România: referendum LGBT pentru o clasă politică învechită și decalată


După anunțarea rezultatului referendumului la București...

Referendumul pentru modificarea Constituției și redefinirea familiei s-a încheiat cu un eșec usturător pentru cei care l-au susținut: în principal PSD-ul și Biserica ortodoxă română (BOR).

Biroul Electoral Central (BEC) a anunţat prezenţa la vot la închiderea urnelor, după două zile de scrutin, în cadrul referendumului pentru familie, ca fiind de 20,41%. Ca urmare, referendumul nu a atins pragul pentru validare, conform legii, de 30% dintre cei aflaţi pe listele electorale permanente. Potrivit datelor BEC, din 18.278.496 alegători înscrişi pe listele permanente, s-au prezentat la referendumul din acest weekend 3.731.704, reprezentând 20,41%. Departe de cele 30% necesare, după ce pragul fusese coborât de la 50%, iar referendumul întins pe două zile.

Un eșec neanunțat, dar explicabil

Mult anunțatul și îndelung pregătitul referendum pentru modificarea Constituției și redefinirea familiei s-a încheiat așadar cu un eșec usturător pentru cei care l-au susținut: PSD, Biserica ortodoxă română (BOR), cultele neoprotestante, lideri politici precum Ludovic Orban și Traian Băsescu, intelectuali reprezentanți ai dreptei creștine precum Adrian Papahagi sau artiști cum e cineastul Cristi Puiu, care s-a raliat în ultimul moment.

Liberalul Ludovic Orban, de pildă, a dat o mare lovitură credibilității PNL-ului, nu doar anunțând sâmbătă că votează DA, dar deplângând la anunțul eșecului implicarea „total neoportună şi nesinceră a PSD şi a lui Liviu Dragnea" în referendumul anti-LGBT.

Am asistat în cursul acestui referendum la un boicot fără precedent, în urma unei mobilizări de asemenea fără precedent a societății civile.

La Bruxelles, primul care a reacționat a fost chiar președintele Grupului Socialist (S&D) din Parlamentul European (din care face parte PSD), Udo Bullmann, care nu se putuse exprima în timpul campaniei:

„Românii au respins pasul înapoi in privința drepturilor persoanelor LGBTI: Acest rezultat arată că majoritatea românilor nu au niciun interes in a-și vedea țara discriminând cuplurile de același sex. Ne bucurăm că această idee intolerantă asupra conceptului de familie nu a primit susținerea cetățenilor României. Ceea ce ar trebui sa conteze într-o familie este pe cine iubești, nu sexul persoanei de lângă tine.”

Precedentele dezastre ale lui Chirac și Miloșevici

Asemenea fiasco electoral și asemenea inițiativă nefericită nu s-au mai pomenit de la alegerile parlamentare franceze din 1997 și de la alegerile iugoslave din 2000.

În Franța, în 1997, președintele de atunci, Jacques Chirac, în criză de popularitate și rău sfătuit, a dizolvat Parlamentul, crezând în sondajele care îi spuneau că partidul lui de dreapta avea să capete o majoritate parlamentară și mai largă. Alegerile au fost câștigate detașat de stânga, Chirac trebuind după aceea să conducă împreună cu un guvern ostil, de stânga, în ceea ce francezii numesc o coabitare. A fost prima oară în mai bine de un secol că un președinte francez a pierdut alegerile anticipate pe care tot el le-a convocat, deși nu-l obliga nimic.

La fel, Miloșevici în 2000 a convocat, deși nimic nu-l obliga, alegerile anticipate ce aveau să-i aducă prăbușirea prin votul tinerilor influențați de sârbii din diaspora (cf. mai jos). Ironia e că Miloșevici nici nu avea nevoie de acele alegeri parlamentare anticipate, puterea lui fiind în acel moment încă bine instalată.

PSD la fel de decalat ca și socialiștii lui Miloșevici

Întrebarea cum de s-a întâmplat ca referendumul să eșueze, cu o structură cvazi-feudală atât de solidă cum părea cea a PSD-ului românesc, cu baronii săi locali atât de puternici, supuși și bine împlântați în teritoriu, conține deja un prim element al răspunsului: baronii i-au întors spatele lui Dragnea și Bucureștiului, întrucât nici un folos imediat nu putea ieși din acest referendum, în care Biserica ortodoxă, BOR, (precum și cultele protestante) s-a implicat politic atât de mult încât îi va fi greu de acum înainte să își recapete credibilitatea ca instituție. Baronii din provincie nu au participat așadar la un proces costisitor și îndoielnic din care nu aveau nimic de câștigat.

Păstrând proporțiile, putem spune că la fel de deconectat de realitate ca și PSD-ul astăzi fusese și Miloșevici în acel moment crucial al anului 2000. Faptul că Miloșevici s-a menținut la putere de-a lungul deceniului 1990 s-a datorat exclusiv mobilizării patriotice și implicării unei părți a populației în crime și în isterie naționalistă. Curând după încheierea păcii, la alegerile anticipate inutile convocate tot de el, Miloșevici a fost răsturnat prin votul și apoi manifestații pașnice ale tinerilor și populației urbane și a claselor de mijloc. Asta pentru că trecuseră deja câteva decenii de când Tito le permisese iugoslavilor să călătorească și să lucreze în Occident, iar ei văzuseră acolo cu totul altceva decât ce le spunea propaganda de acasă.

Miloșevici nu înțelesese că propaganda dură, simplistă, nu mai funcționa asupra acelei majorități a populației compusă din familii care aveau cel puțin un membru ce lucra sau lucrase în străinătate si asupra cărora nu mai aveau efect mesajele primare sau amenințătoare. Miloșevici era rupt de lume.

La fel, PSD-ul lui Dragnea și rețelele lui de potentați rupți de realitate nu au luat în calcul faptul că o bună parte a familiilor din România, atât de la orașe cât și de la țară, au rude care lucrează în străinătate și care trimit bani acasă și care văd o cu totul altă realitate decât cea transmisă de Antene. Strategii lui Dragnea nu au luat în calcul că acum nu există numai televizorul și că la țară funcționează Internetul, ba chiar familii de țărani comunică prin Skype cu feciorul din Spania sau fata din Italia. Că aceia plecați în Occident la muncă nu poartă doar olițe prin ospicii și nu sunt doar prostituate, cum s-a sugerat disprețuitor.

La fel, diabolizarea diasporei, culminând cu represiunea din 10 august, a fost o manevră eronată cu efect bumerang. Ca într-un fel de orbire din trufie (din ceea ce grecii antici numeau hybris), Dragnea și ai lui și toți strategii referendumului au uitat așadar de milioanele de români din străinătate (doar în Italia și Spania aproximativ un milion în fiecare). Ce nu au calculat adversarii Europei a fost că familiile, fie și pioase, ale românilor rămași în țară au membri afară, care îi informează despre beneficiile Europei altfel decât o fac Antenele.

A fost apoi și o victorie a rețelelor sociale (pe care cei de la putere nu le stăpânesc, ei cunoscând doar cenzura), dar și a diasporei. Puterea nu a înțeles importanța rețelelor sociale care s-au mobilizat pentru boicot. S-a văzut astfel că potentații din PSD trăiesc izolați nu doar de populație, dar și de evoluția lumii și a tehnologiei. Incultura lor s-a arătat înspăimântătoare.

O clasă politică incultă, învechită

Nu o luăm doar pe Viorica Dăncilă, însă Dragnea însuși ignoră lucruri elementare. Mai toată lumea i-a văzut confuzia de la tribunal, când își credea telefonul controlat de la distanță

Apoi, Dragnea confundă instituțiile internaționale și europene. Anul trecut pe 7 aprilie, Dragnea anunța, mulțumit de sine că s-a întâlnit cu președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Zicea Dragnea atunci că a discutat cu acela „Problemele stringente cu care se confruntă Uniunea Europeană!”. Dragnea se întâlnise cu altcineva, Consiliul Europei n-are nici cea mai mică legătură cu UE și cu Bruxelles, sau cu Parlamentul European. Consiliul Europei este mastodontul acela bleg și inutil de la Strasbourg, cel cu drepturile omului, din care fac parte și Rusia și Ucraina și Azerbaijanul și Armenia etc… Bietul om, ce-o mai fi înghițit în sec când Dragnea i-a menționat fondurile europene sau „problemele stringente" ale zonei euro.

Înfrângere pentru BOR

A fost o mare înfrângere si pentru cultele neo-protestante, care s-au mobilizat masiv pentru DA, însă mai ales pentru BOR. Într-o țară în care sondajele dau mereu procentele de 90% de ortodocși și cca. 95% de oameni care cred în Dumnezeu, s-a văzut că mult trâmbițata putere și capacitate de mobilizare electorală atribuite bisericii aparțin trecutului.

Cum a spus-o un internaut: „Până la urmă nu sunt bani aruncați în vânt să faci un referendum ca să afli că Biserica Ortodoxă n-are putere reală.”

În sfârșit, ca o coda și un va urma, merită amintit că la audierea Vioricăi Dăncilă în plenul Parlamentului European, pe 3 octombrie, extrem de activa europarlamentară olandeză Sophia in 't Veld a cerut o anchetă pentru a vedea dacă nu cumva fonduri europene au fost folosite în campania oficială în favoarea referendumului privind familia din 6-7 octombrie, ceea ce ar constitui o fraudă cu fonduri europene.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG