În vara anului 1992 am însoţit o echipă de documentarişti ai televiziunii germane care strîngea material pentru un film despre valul de cetăţeni est-europeni care - după prăbuşirea comunismului – se-ndrepta spre Germania, cerînd azil. Ne-am deplasat în oraşul Görlitz, iar de acolo în imediata apropiere a frontierei polono-germane. Pentru a intra pe teritoriul Germaniei, persoanele treceau rîul despărţitor. La un moment dat, am observat cîteva persoane care au trecut rîul. Echipa filma. Un bărbat ţinea un copil în braţe. În urma lui încă 2-3 persoane. În momentul cînd a păşit pe teritoriul german, ni s-a adresat în dialectul şvabilor bănăţeni, explicînd că este rom din comuna Biled, iar ceilalţi sînt rude. Cu toţii, ne-a spus bărbatul, solicită azil. Nu ştiu în ce localitate o fi ajuns grupul.
Se ştie, în schimb, că după dispariţia Germaniei răsăritene mulţi dintre romii din România ajunseseră la Rostock. În cartierul Lichtenhagen exista o tabără pusă la dispoziţia unor refugiaţi. Autorităţile locale est-germane, nefiind familiarizaţi cu prezenţa unor străini, au tărăgănat cazarea refugiaţilor. Din lipsa vreunei alternative, aceştia au fost nevoiţi să stea sub cerul liber, fără mîncare, fără apă, fără pături sau corturi şi fără toalete. Mass-media germană a relatat pe larg despre această situaţie, iar pentru formaţiunile extremiste de dreapta prezenţa străinilor a fost un prilej binevenit de a-şi manifesta deschis ostilitatea.
Astfel, pe data de 22 august 1992, grupuri de tineri radicalizaţi au atacat tabăra improvizată din Rostock-Lichtenhagen. Lozinca strigată de cîteva sute de extremişti dezlănţuiţi a fost „Ausländer, raus!” (Afară cu străinii!). Cetăţenii din blocurile învecinate asistau fără să intervină contra huliganilor. Ba mai mult, privitorii îi instigau şi îi aplaudau pe atacatori. Cei 30 de poliţişti, sosiţi la faţa locului, au fost de asemenea atacaţi. Relatările televiziunilor despre incidentele din 22 august au atras alte grupuri de neonazişti care s-au deplasat la Rostock. În următoarele două zile violenţele au continuat. S-a dat foc unui bloc în care erau cazaţi peste 100 de vietnamezi. Aceştia au reuşit să scape de flăcări, urcîndu-se pe acoperişul clădirii.
Poliţia nu a făcut faţă agresiunilor şi s-a retras, precum rezultă dintr-un documentar al televiziunii publice germane.
Pogromul de la Rostock-Lichtenhagen a fost, în anii 1990, numai unul din multe alte asemenea incidente în care refugiaţii au devenit ţinta grupurilor extremiste de dreapta. În 1993 s-a modificat articolul 16 din Constituţie, privitor la acordarea de azil politic, înăsprindu-se apoi şi legislaţia. Partidul xenofob, radical-populist, eurosceptic şi naţionalist-autoritar, Alternativa pentru Germania (AfD) a cerut acum din nou o revizuire a reglementărilor privind acordarea de azil şi expulzarea străinilor. Un slogan electoral provocator al partidului, răspîndit peste tot în Germania pe un afiş, pe care se poate vedea o femeie gravidă, sună aşa: „’Neue Deutsche?’ Machen wir selber.” („’Germani noi?’ Îi facem noi singuri.”).
