Acest statut itinerant a complicat mult timp aflarea unui răgaz pentru un interviu cu el la Europa Liberă, dar în cele din urmă am reușit.
Interlocutorul nostru are un apetit special pentru spectacolele-experiment, în care combină elementele dramaturgiei cu dansul, baletul, cu partituri muzicale complexe, cu efecte speciale care impresionează publicul.
Discutăm cu Mihai Țărnă despre activitatea sa de profesor în Franța și despre spectacolele montate de el la Chișinău și la Ivano-Frankivsk, Ucraina. Evocăm actualitatea lui William Shakespeare:
„Geniul pentru mine e cel care oprește clipa. Eu sunt uimit de libertatea lor, a marilor creatori din trecut, de a spune exact ceea ce gândesc și eu, dar atât de simplu și memorabil.”
Anul trecut Mihai Țărnă s-a remarcat cu două montări inedite pe scena „Teatrului fără nume”: „Macbeth” – o versiune hibrid: Shakespeare și Ionesco. Și, respectiv, „Restul e tăcere” – un spectacol nonverbal, inspirat din sonetele marelui Will, făcut în pandemie: „când eram plini de singurătate, de incertitudine, de frică”.
Nu e interesat dacă spectatorii reușesc sau ba să descifreze sensurile operei de artă. „Eu îmi fac plăcerea, spune Mihai Țărnă, să creez un produs după imaginația mea și cred că fiecare spectator devine co-autor al operei pe care o vizionează, întrucât receptarea e mereu foarte personală.”
Filmul „...ogma” – o altă realizare importantă a lui Mihai Țărnă, a fost inspirat de romanul „O sută de ani de singurătate” a lui Gabriel Garcia Márquez. Un fel de „Macondo” este localitatea în care se derulează acțiunea filmului: o comunitate proscrisă, confruntată cu pericolul de a pieri de foame. O poveste atemporală, trimițând la miturile biblice, evocând lupta dintre Bine și Rău, dintre Înger și Demon. „Oricât de paradoxal ar părea, spune regizorul, cu cât ne sporește confortul material, cu atât descreștem pe plan spiritual.”
- Te-ar putea interesa și: Cultura la frontieră | Cu Maria Șleahtițchi – scriitoarea care a transformat un muzeu într-un ferment al vieții literare
Discutăm despre „Furtuna” de Shakespeare, un spectacol de Mihai Țărnă reluat în această primăvară pe scena „Teatrului fără nume”, cu Vitalie Rusu în rolul lui Prospero, personajul principal. O piesă despre vanitatea umană și despre iertare.
Un punct important al emisiunii este arta pe timp de război. Mihai Țărnă urma să monteze, începând cu 1 martie 2022, la teatrul din Ivano-Frankivsk, „Livada de vișini” a lui Cehov, dar din cauza invaziei rusești în Ucraina, declanșată cu o săptămână mai devreme, pe 24 februarie, în loc de Cehov s-a optat pentru „Don Quijote” de Cervantes. Și face mărturisiri emoționante despre cum trăiesc și muncesc artiștii ucraineni în condiții de război.
„Don Quijote este Cristosul spaniol”, spune Mihai Țărnă, citându-l pe filozoful Miguel de Unamuno. Tot ce se întâmplă cu poporul ucrainean e un drum cristic. Astăzi sensul este de căutat mai ales în Est, unde sunt puse la încercare, de secole, marile valori.
„Un spectacol pentru mine nu poate fi rupt de actualitatea pe care o trăiesc. Dacă este străin de mine, e o aberație”, afirmă invitatul nostru.
Vă invităm să urmăriți acest dialog și să descoperiți creația lui Mihai Țărnă – un artist reflexiv, polivalent, deschis experimentului.
