După mai multe amânări, învestirea guvernului Leancă se va face chiar în ultima zi a termenului rezervat acestei proceduri: mâine, 12 februarie. Nu se știe cine va vota guvernul. Iurie Leancă s-a întâlnit cu liberalii și azi, miercuri, avea programat un dialog și cu PCRM. Premierului desemnat i-a revenit o misiune dificilă, chiar ingrată, el fiind propus de o alianță minoritară, PLDM și PD, și din această postură a trebuit să-i convingă pe cei rămași pe dinafară să-i ofere voturi. O postură fără prea mult sprijin și șanse de reușită, mai ales că, așa cum s-a văzut, în cele două luni de negocieri, Iurie Leancă a lipsit din „vâltoarea” evenimentelor, a fost ținut la distanță. E ciudat că politicianul moldovean cu cea mai mare popularitate în țară (după cum o atestă toate sondajele de opinie) și cu imaginea cea mai bună în Occident a fost marginalizat de liderii de partid, care acum îl obligă să urmeze schema stabilită de ei.
PD și PLDM au produs o construcție politică foarte șubredă, absconsă și periculoasă. Care a fost rațiunea constituirii unei coaliții minoritare, când se știa că ea nu are sprijin parlamentar pentru a învesti guvernul? A miza pe voturile comuniștilor, pe o abordare în sfârșit „constructivă” din partea lui Voronin a fost un eșec, o proiecție complet greșită. Comuniștii au declarat că nu-l susțin pe Leancă, iar pentru a-și revedea această opțiune au înaintat pretenții mult mai mari decât au sperat cei care s-au gândit să-i folosească. Dacă lor, comuniștilor, li se acordă atâta atenție (nemeritată), evident că poftele acestora vor crește! Și nu e decât începutul…
Iurie Leancă a fost într-o situație destul de incomodă și în dialogul său cu Partidul Liberal, partid exclus de către PLDM și PD din noua alianță, pentru că ar fi avut pretenții exagerate la fotolii și la putere. Leancă trebuia să-i convingă pe liberali să voteze guvernul cu speranța că aceștia vor fi cooptați ulterior în coaliție, creându-se o majoritate stabilă, așa cum și-o dorește opinia publică din Moldova și cum ne-o recomandă partenerii occidentali. Însă invitarea liberalilor la guvernare, redesenarea unei noi coaliții majoritare nu depinde de premierul desemnat, decizia e în mâna șefilor de partid.
În acest moment, rolul Partidului Liberal devine esențial. Liberalii pot vota Guvernul Leancă, stricând astfel schemele nedeclarate prin care se urmărește de fapt o altă configurație politică, și pot demonstra printr-o contribuție reală că integrarea europeană nu este un slogan gol în programul lor electoral. Este adevărat că liberalii au motive să se simtă nedreptățiți de ceilalți parteneri, dar ei pot întoarce această situație în favoarea lor.
Votând guvernului Leancă, liberalii capătă un ascendent moral asupra celor două partide – PLDM și PD – care i-au ținut pe tușă; formațiunea lui Mihai Ghimpu va putea insista în continuare pe decriminalizarea justiției, pe aducerea unei misiuni europene pentru reformarea procuraturii. Cu votul lor, liberalii îl vor îndatora în mod direct pe Iurie Leancă, cel care din funcția sa de premier va trebui să se asigure și mai departe de susținerea PL, adică să rămână consecvent agendei pro-europene. În sfârșit, votul pentru un guvern pro-european va salva sensul opțiunii populare din 30 noiembrie și va aduce un plus de simpatie pentru PL în perspectiva confruntărilor electorale ce urmează.
Iată acum și reversul situației. Dacă liberalii nu vor vota Guvernul Leancă, vor oferi un pretext lejer celor care nu-i vor în alianță, care ar dori să le ignore revendicările. Iar acest fapt va deschide calea colaborării cu Voronin, va îngropa reforma în justiție și celelalte reforme cu care Moldova s-a obligat în fața Uniunii Europene prin Acordul de Asociere. Există o mare probabilitate ca în situația în care guvernul să nu fie votat joi, Iurie Leancă să nu mai fie desemnat a doua oară prim-ministru. Se va spune că actualul premier nu e capabil să adune voturi și, în consecință, să fie preferată o persoană mai docilă pe care să o agreeze și PCRM. Iar de aici până la formalizarea unei alianțe cu comuniștii nu va fi decât un pas, invocându-se nevoia evitării alegerilor anticipate.
Poate fi contracarat acest joc perfid și manipulator? Dacă vrem să păstrăm cursul pro-european, alternativa la un Guvern Leancă, guvern care în pofida tuturor obstacolelor să mențină Moldova pe drumul corect, este – așa cum afirmă și alți comentatori – o puternică presiune populară asupra clasei politice, chiar o revoluție. Dar cine să o facă? Cine e în stare să adune azi, la Chișinău, o sută de mii de oameni în numele ideii europene?
Nemulțumirea față de partidele din fosta alianță de guvernământ este atât de mare, încât o revoltă populară care să conducă la alegeri parlamentare anticipate va instala în Moldova mai degrabă un regim pro-rusesc fățiș, cu socialiștii lui Dodon la timonă, nu o „guvernare anticorupție”. Am văzut cât de puțin a lipsit la alegerile din 30 noiembrie ca să avem tocmai un asemenea deznodământ. Iar în lunile ce au urmat scrutinului, partidele pro-europene au făcut totul ca șansele unui regim pro-Putin în Moldova să sporească.
Joi, 12 februarie, votarea Guvernului Leancă ar putea fi un semn că politicienii noștri, care și-au dezamăgit crunt electoratul, încearcă să-și strunească egoismul și să salveze destinul european al Moldovei.
