Un articol din „Adevărul” ne anunţă că cea mai importantă asistenţă românească pentru Republica Moldova, în valoare de 100 de milioane de euro, promisă de preşedintele Traian Băsescu în ianuarie 2010, „întârzie să se materializeze”. Autorul, Ion Preaşcă, face trimitere la un studiu realizat de către Centrul Român de Politici Europene în care se arată că „cele două ministere ale dezvoltării de la Bucureşti, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi Chişinău Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor, s-au dovedit incapabile să coopereze şi să lanseze măcar o metodologie de selectare a proiectelor, iar valorificarea asistenţei de 100 de milioane de euro a întârziat din motive politice şi procedurale”. Există diverse idei privind modul cum ar trebuie să fie cheltuiţi aceşti bani: finanţarea gazoductului Iaşi-Ungheni, dotarea cu echipament IT a şcolilor din Republica Moldova, construirea unor poduri peste Prut, dar toate arată mai degrabă derută şi incoerenţă. Proiectul nu funcţionează aşa cum a fost gândit, constată autorii studiului citaţi de publicaţie.
Constantin Tănase continuă să comenteze în „Timpul” disensiunile din AIE legate de candidatura Veronicăi Bacalu la preşedinţie. Editorialistul atrage atenţia că în presă au apărut mai multe speculaţii vizavi de această candidatură, cum ar fi cea că un bunic de-al ei ar fi fost ucis de un jandarm român, că ea ar fi terminat o şcoală rusă la Chişinău, că a învăţat la Moscova, că vara lucra ca ghid la „Inturist”… Poţi crea un chip suficient de odios pentru o parte din moldoveni cu asemenea informaţii, observă Constantin Tănase, dar părerea lui este că, la modul onest şi corect, nu poţi judeca despre un om în baza unor speculaţii. Ca să-ţi faci o impresie, trebuie să-l vezi pe om, să-l asculţi, să ştii ce şi cum gândeşte. Exact aceasta a cerut Mihai Ghimpu, observă din nou Tănase. De ce i se sare atunci în cap cu atâta înverşunare? se întreabă jurnalistul.
Tatiana Eţco publică în „Ziarul de Gardă” un articol despre o tânără de 25 de ani, cu studii medii incomplete, provenită dintr-o familie vulnerabilă ce a fost condamnată la 20 ani de închisoare pentru o crimă inexistentă şi după 6 ani de detenţie, fiind graţiată, nu a fost încă eliberată de vină. „Cazul Z, după cum a fost numit de instituţiile internaţionale, a demonstrat că în R. Moldova o persoană nevinovată poate fi condamnată cu uşurinţă, în schimb eliberarea poate avea loc în condiţii aproape imposibile”. Jurnalista îl citează pe Claude Cahn, consilier pentru Drepturile Omului în cadrul Oficiului coordonatorului rezident al ONU în Moldova, care observă că acest caz „punctează direcţia reformei justiţiei în R. Moldova. „Z” a fost condamnată în cadrul procedurii împovărate de opinii, în mod evident degradant pentru femei, stigmatizării, de regulă, de societate. Femeia a avut parte de o atitudine umilitoare în detenţie, fiind urmărită penal, fiind judecată. Ea a primit o sentinţă extrem de dură. Aceasta e mai degrabă o practică problematică, decât o legislaţie problematică”, a declarat Claude Cahn pentru „ZdG”.
În „Ziarul de Gardă”, Victor Moşneag scrie că „Dorin Popovici, fost judecător la Judecătoria sectorului Buiucani, demis de Consiliul Superior al Magistraturii pe 23 martie 2010 pentru că a examinat cauze legate de evenimentele din 7 aprilie 2009 în incinta comisariatelor, cu încălcarea principiului publicităţii şi solemnităţii proceselor de judecată, îl acuză pe Alexandru Tănase, fostul ministru al Justiţiei, că a insistat pentru demiterea sa „din motive personale” şi susţine că CSM a luat decizia de a-l demite „sub presiunea interesată a ministrului Justiţiei şi a propagandei din mass-media”. Ex-judecătorul cere în judecată anularea Hotărârii CSM prin care a fost demis din funcţie sau înlocuirea ei cu o pedeapsă mai blândă, dar şi 100 mii de lei în calitate de prejudiciu moral”, mai scrie jurnalistul.
