Aşa numitele „schimburi de idei” care au loc periodic în Comisiile Parlamentului European sînt, întotdeauna, „schimburi”. Nu neapărat „de idei”. Totul depinde de invitat. Dacă persoana adusă în faţa parlamentarilor e deţinătoarea unei înalte funcţii oficiale, într-o şi mai înaltă organizaţie internaţională, traficul de platitudini şi discursuri ermetice e garantat.
Rînd pe rînd, auguşti funcţionari ONU sau ai Comisiei Europene citesc egal, cu o regularitate de robot amabil, Rapoarte în care e vorba mereu de „măsuri pro-active”, „orientări multi-direcţionale” şi, mai ales, „implementarea sustenabilă a proiectelor compatibile cu sectoarele sociale marginalizate”. Evident, Rapoartele sînt interşanjabile. Strategiile tocmai nimerite pentru bio-agricultura din Thailanda se potrivesc de minune cu „input-ul” care ar putea „iniţializa” regenerarea mediului forestier în Scoţia.
Prezentarea acestor documente are efecte imediate, aşa cum instrumentele de tortură bine puse la punct suprimă orice rezistenţă, de la primul contact. În afara, parlamentarilor care vin din structuri birocratice internaţionale şi a cîtorva parlamentari capabili să-şi suspende auzul, toată lumea intră în letargie. După 30-40 de minute, cînd Raportorul tace în mod evident, asistenţa înţelege că prezentarea a luat sfîrşit şi aplaudă recunoscător.
Nu toate „schimburile de idei” se desfăşoară în această atmosferă de teroare molcomă şi nu toţi invitaţii reuşesc să-şi anihileze cu atîta precizie audienţa. Discuţiile, pe tema securităţii energetice europene, au fost animate. Reprezentantul Comisiei Europene avea, cu adevărat, ceva de spus. Însă această observaţie nu poate ştirbi în nici un fel meritul biro-personajelor care pot şlefui pînă la pasivitatea deplină o audienţă la început interesată.
Rînd pe rînd, auguşti funcţionari ONU sau ai Comisiei Europene citesc egal, cu o regularitate de robot amabil, Rapoarte în care e vorba mereu de „măsuri pro-active”, „orientări multi-direcţionale” şi, mai ales, „implementarea sustenabilă a proiectelor compatibile cu sectoarele sociale marginalizate”. Evident, Rapoartele sînt interşanjabile. Strategiile tocmai nimerite pentru bio-agricultura din Thailanda se potrivesc de minune cu „input-ul” care ar putea „iniţializa” regenerarea mediului forestier în Scoţia.
Prezentarea acestor documente are efecte imediate, aşa cum instrumentele de tortură bine puse la punct suprimă orice rezistenţă, de la primul contact. În afara, parlamentarilor care vin din structuri birocratice internaţionale şi a cîtorva parlamentari capabili să-şi suspende auzul, toată lumea intră în letargie. După 30-40 de minute, cînd Raportorul tace în mod evident, asistenţa înţelege că prezentarea a luat sfîrşit şi aplaudă recunoscător.
Nu toate „schimburile de idei” se desfăşoară în această atmosferă de teroare molcomă şi nu toţi invitaţii reuşesc să-şi anihileze cu atîta precizie audienţa. Discuţiile, pe tema securităţii energetice europene, au fost animate. Reprezentantul Comisiei Europene avea, cu adevărat, ceva de spus. Însă această observaţie nu poate ştirbi în nici un fel meritul biro-personajelor care pot şlefui pînă la pasivitatea deplină o audienţă la început interesată.