O fiesta de tip chavist se deruleaza in aceste momente in Grecia. Cum scria cineva, este o suprema ironie istorica a vedea cum tara care i-a dat pe Socrate si pe Sofocle traieste azi transa tiersmondista. Este o reintoarcere a lui Andreas Papandreou cu a sa demagogie anti-occidentala, insa una cu mult mai intensa decat ceea ce-a experimentat liderul PASOK. Grecia a ales intre Uniunea European si Lumea a Treia. S-a aruncat in prapastia celui mai nefast populism. In Europa de azi, Tsipras este noul Juan Domingo Peron.
Iresponsabiltatea pare sa dea masura comportamentului celor care, in Grecia, sustin pozitia lui Alexis Tsipras si a Syrizei. Altfel spus, après nous, le déluge! Instinctul mortii exista atat in plan individual, cit si in acela colectiv. Intregi comunitati se pot dedica in chip maniacal auto-distrugerii. Sigur, avem de-a face cu parodia autenticului instinct thanatic. Nu e vorba aici de scheme doctrinare abstracte, de viziuni teoretice sofisticate, de programe coerente de salvare a ceea ce poate fi salvat in economia Greciei, ci de o desfatare narcisista fara margini, o orgie a pseudo-demnitatii patriotarde, prin ignorarea adevaratelor provocari si a inevitabilelor constrangeri. Nu e aici (doar) anarhie, ci de-a dreptul anomie. Tsipras, Varoufakis si ceilalti corifei neo-stangisti de la Atena s-au jucat cu focul. O fac in continuare, se viseaza detasamentul de soc al noului “front anti-imperialist”.
Triumful plebiscitar al lui Tsipras, un politician care intruchipeaza ceea ce numesc cinismul ludic, este unul la antipodul tuturor valorilor care stau la baza Europei unite. Grecia a intrat voluntar, voios, exuberant si nesilita de nimeni, in sfera de influenta putinista. Nonagenarul miitant comunist Manolis Glezos, erou al rezistentei antifasciste si sovietofil de-o viata, are toate motivele sa fie fericit…
Update: Este greu sa nu vezi in sustinerea “Ohi”-ului un nou act din neterminatul Razboi Civil grec. Tsipras si partizanii sai se imagineaza drept noii andartes, fantasmeaza despre kapetani si se cred eroii unui conflict intre David-ul elen si Goliat-ul multinationalelor, al Troicii malefice, al politicilor plutocratice menite sa tortureze masele proletariatului global. In toamna anului 1944, la Moscova, Stalin si Churchill au pus pe hartie ceea ce a intrat in istorie drept acordul procentelor. Grecia a intrat in sfera de influenta occidentala (90 %), Romania in aceea sovietica (tot 90 %). Peste ani, unul din liderii stangii elene, lamuritul Leonidas Kyrkos, a spus ca infrangerea comunistilor greci, condusi de sinistrul stalinist Nikos Zahariadis, a fost o sansa pentru Grecia. Cum imi scria un prieten, cunoscut intelectual grec: “He was the most outspoken of Greek left-wing leaders (in his last years, mostly) regarding the true nature of the KKE (PC din Grecia). And he was the only one of them, to my knowledge, to make the public declaration ‘thank God we lost the Civil War”. Fiul sau, Miltiades Kyrkos, este azi europarlamentar din partea formatiunii de centru-stanga “Potami”. Se situeaza la polul opus in raport cu isteria national-comunista a unui Tsipras. Statuia lui Harry Truman este frecvent atacata la Atena. Mult timp am crezut ca la Bucuresti ar fi fost onorata. Ma incapatanez sa raman convins ca asa stau lucrurile.
Recomandare:
***text preluat de pe CONTRIBUTORS.ro
