Serviciul rus al Europei Libere, Radio Svoboda, a intermediat zilele trecute o conversație între laureata Premiului Nobel pentru Literatură de anul acesta, scriitoarea belorusă Svetlana Aleksievici și Nadia Savcenko, pilotul ucrainean care se află în detenție în Rusia din vara lui 2014 sub acuzația de implicare în uciderea a doi jurnaliști ruși.
Într-o scrisoare transmisă din închisoare unui corespondent al Radio Svoboda, Nadia Savcenko i-a mulțumit scriitoarei beloruse Svetlana Aleksievici pentru că s-a pronunțat de multe ori pentru eliberarea sa.
„Nu o cunosc și din păcate nu i-am citit cărțile, dar mi le-am comandat deja în închisoare”, se spune în scrisoarea Nadei Savcenko despre proaspăta laureată a Premiului Nobel pentru Literatură. „Am auzit mai demult titlul «Războiul nu are față de femeie» și am zâmbit sarcastic, pentru că sunt dintre femeile care au văzut fața războiului … Dar am înțeles că părerile mele și ale autoarei vor coincide în multe privințe, că această carte nu este un tratat șovin despre faptul că locul femeii este la bucătărie, ci mai curând dimpotrivă – este o odă femeii”, mai spune Savcenko în scrisoarea trimisă la Radio Svoboda; și adaugă: „Dacă puteți, transmiteți-i neapărat Svetlanei Aleksievici cuvintele mele și gratitudinea mea pentru atitudinea față de mine și față de Ucraina”.
Într-un interviu care a urmat, scriitoarea spune că nu doar ea, ci mii de oameni, inclusiv beloruși și ruși, ar vrea să o poată ajuta pe Savcenko, dar sunt cu toții neputincioși.
„Așa sunt sistemele autoritare, fac oameni neputincioși”, a spus scriitoarea.
Jurnalistul Serghei Șarâi a întrebat-o dacă procesul Nadiei Savcenko în Rusia i se pare o formalitate, cu final cunoscut. Svetlana Aleksievici crede că nu. „Este o chestiune deschisă”, spune ea. „Fără îndoială, este un proces politic: o judecă nu pe Nadia, ci judecă Ucraina pentru dorința ei de a fi independentă, de a-și începe propria viață. De aceea, este absolut neclar ce întorsături politice mai pot urma, pe cine și ce pot schimba. Și în Republica Belarus, și în Rusia viața decurge ca în feudalism, depinde de mofturile conducătorilor”, spune Aleksievici.
Iarna trecută, scriitoarea s-a implicat într-o campanie pentru eliberarea Nadiei Savcenko. Premiului Nobel pentru Literatură a venit mai târziu. Includerea în această categorie selectă de oameni iluștri a făcut-o faimoasă în lumea întreagă. În interviul cu Radio Svoboda, a fost întrebată cum are de gând să folosească această tribună nouă.
Svetlana Aleksievici a spus că va continua să scrie ca până acum, încercând să facă așa încât din scrierile ei să se poată desprinde un mesaj de dragoste, nu de ură.
„Dar în cazul Nadiei, ce am putea face?”, se întreabă scriitoarea. „Am semnat scrisori în apărarea ei, am primit o invitație din partea președintelui Ucrainei Poroșenko să călătoresc la Kiev. Desigur, voi merge de îndată ce voi avea posibilitatea. Desigur, vom discuta despre Nadia, dar și așa sunt gata să vorbesc despre ea la tot colțul. E limpede în ce fel de situație ne aflăm: poți fi de trei ori Laureat al Premiului Nobel, dar să nu poți învinge nici cea mai primitivă opinie bărbătească, nici cea mai primitivă opinie politică… În ultimele săptămâni, am semnat multe asemenea scrisori și le semnez de fiecare dată cu un sentiment de disperare și neputință. Singura speranță este că […] în felul acesta rămânem noi înșiși și le menținem sentimentul de demnitate celor pentru care ne implicăm. Simt că nu sunt singuri. Și putem numai să mărim acest cerc și să spunem că nu suntem așa de puțini”.
Scriitoarea, care a intrat în polemici cu liderul propriei țări, Alyaksandr Lukașenka pe care l-a criticat pentru autoritarism, și-a exprimat însă îndoiala că literatura are vreo influență asupra politicului.
„Din păcate, acele vremuri au trecut. Dar, în același timp, cred că politicienii depind de noi toți. Cred că trebuie să ne opunem. Nu am în vedere că trebuie să urcăm pe baricade și să tragem. Dimpotrivă, nu sunt adepta revoluțiilor care nu au adus niciodată altceva decât sânge. Dar sunt adepta revoluțiilor care trebuie să se producă în capetele oamenilor. Pentru asta trebuie să luptăm”, mai spune Svetlana Aleksievici în interviul cu Radio Svoboda.
