Guvernul a aprobat un proiect de lege cu privire la obligaţia funcţionarilor de a raporta acte de corupţie Centrului Naţional Anticorupţie. Informația prezentată de aceste persoane va fi evaluată timp de o lună, iar celui care a denunțat actul de corupție îi vor fi comunicate rezultatele. Ce impact poate avea acest proiect de lege în combaterea corupţiei?
Punctul de vedere al lui Sergiu Ostaf, directorul executiv al Centrului de Resurse pentru Drepturile Omului (CREDO).
Europa Liberă: În ce măsură şi în ce condiţie consideraţi că acest proiect de lege, odată trecut de Parlament, poate impulsiona lupta cu corupţia în Republica Moldova?
Serghei Ostaf: „Acest proiect de lege este unul care, în primul rând, instituie această obligaţiune pentru oricare funcţionar public, dar nu doar funcţionar public, şi discutăm despre aceasta, să raporteze, să denunţe oricare caz de corupţie. Pe de altă parte, oferă o protecţie acestor persoane în momentul în care există anumite consecinţe negative vis-a-vis de situaţia şi de persoana care denunţă aceste cazuri de corupţie, deci, aşa-numita procedură de protecţie a avertizorilor de integritate.
Scopul acestei legi este destul de clar şi este destul de clar care sunt sarcinile acestei legi. Acest proiect de lege vine să completeze celelalte măsuri de combatere a corupţiei în sectorul public. Din acest punct de vedere, în opinia mea, obiectivele legii sunt destul de clare şi vor avea un efect complementar pentru a combate corupţia în sectorul public, în special. Sper foarte mult că acest proiect de lege va completa şi celelalte măsuri, cum ar fi obligaţiunea funcţionarilor publici de a informa şi raporta despre averile, despre conflictele de interese. La fel, acest proiect de lege, cred, completează foarte bine şi celelalte măsuri în ceea ce priveşte cultivarea comportamentului integru şi utilizarea mecanismelor de testare a integrităţii funcţionarilor publici.
De fapt, ultimul proiect de lege a fost invalidat ceva timp în urmă de Curtea Constituţională, dar înţeleg că săptămâna viitoare guvernul va veni pentru a perfecţiona acest mecanism şi a răspunde deciziei Curţii Constituţionale. În opinia mea, acest instrument nou, în momentul în care este văzut ca un instrument complementar, va avea un efect de sporire...”
Europa Liberă: Domnule Ostaf, dar să vedem cum exact va funcţiona acest instrument. Să admitem că un funcţionar oarecare semnalează actul de corupţie real al unui coleg. Dacă dosarul este muşamalizat, ce schimbă efortul acestui funcţionar?
Serghei Ostaf: „În momentul în care funcţionarul descoperă sau intră în posesia unor informaţii, spre exemplu, este vorba despre o licitaţie publică şi funcţionarul află despre faptul că un coleg al său de la serviciu acţionează aşa încât favorizează o anumită firmă, atunci trebuie cazul acesta să fie denunţat la CNA şi CNA urmează să investigheze acest caz. Problema este, în cazul acesta, că legea prevede că obligaţiunea de denunţare nu se referă şi la situaţia când există o relaţie de rudenie, o situaţie atunci când un o potenţială rudă este implicată în cazul de corupţie.”
Europa Liberă: Deci, nu-ţi poţi denunţa ruda?
Serghei Ostaf: „Da.”
Europa Liberă: Nu vedeţi un conflict de interese aici?
Serghei Ostaf: „Într-adevăr. În cazul acesta legea trebuie să fie aplicată pentru oricare situaţie, inclusiv atunci când există şi o rudă. Pentru că altfel se creează un regim favorabil pentru relaţiile incorecte şi un conflict de interese, cu o rudă. Legea, în cazul acesta, ar trebui să fie aplicată pentru oricare situaţie, inclusiv dacă este o rudă, oricum trebuie să denunţe cazul respectiv. În cazul dat, legea, în opinia mea, trebuie să fie modificată şi înlăturată această excepţie, deşi este un punct slab, practic ea are un efect contraproductiv pentru scopurile legii.”
Europa Liberă: Acest proiect la care ne referim mai prevede şi pedepsirea pentru tăinuirea cazurilor de corupţie. Şi mă întreb cum anume ar putea fi pedepsit funcţionarul care a tăinuit un act de corupţie comis de un alt demnitar? El poate să spună, de exemplu, că nu a ştiut nimic.
Serghei Ostaf: „Proiectul de lege prevede răspunderea disciplinară şi răspunderea contravenţională pentru situaţia când nu a raportat un caz de corupţie. În opinia mea, în momentul în care funcţionarul nu a denunţat un caz de corupţie, răspunderea disciplinară este una prea slabă. În cazul acesta, trebuie să fie răspundere nu doar disciplinară şi contravenţională, trebuie să fie una mai aspră.
Pe de altă parte, răspunderea în momentul în care nu ai raportat despre cazul dat, dar ai cunoscut această situaţie și poate interveni o situaţie în care o altă persoană a aflat despre faptul că nu ai raportat, şi atunci există obligaţiunea celeilalte persoane de a denunţat acest caz. Şi în momentul în care nu ai denunţat, intervine răspunderea penală. În cazul acesta, probabil, se creează o disproporţie între obligaţiunea de a raporta şi răspunderea disciplinară. Şi în momentul în care nu ai raportat, intervine răspunderea penală.
În sensul dat, există o problemă în coerenţa legii şi aceasta trebuie să fie perfectată. Acest comportament corupţional merită nu doar răspundere disciplinară şi contravenţională, dar şi răspundere penală. Eu cred că proiectul de lege, în cazul acesta, oferă un instrument de responsabilizare a comportamentului funcţionarului public, însă necesită o corelaţie mai bună între răspunderea contravenţională şi cea penală în diferite situaţii.”
Europa Liberă: Deci documentul, din câte înţeleg, nu este perfect în opinia dumneavoastră?
Serghei Ostaf: „Da, sigur. În special în ceea ce priveşte neobligaţiunea raportării cazurilor de corupţie în situația în care o rudă este implicată. Cazul acesta trebuie să fie perfecţionat şi îmbunătăţit. Mai există o problemă în ceea ce priveşte cazurile de corupţie cu implicarea, spre exemplu, a Serviciului de Securitate şi Informaţii, aici nu este foarte clar cum se va produce raportarea unui angajat al SIS către CNA. Pentru că SIS are un statut mai deosebit în această ţară şi nu este foarte clar dacă trebuie să raporteze. Pentru că există alte legi, în care SIS are o structură internă de investigaţie a cazurilor de corupţie şi nu raportează CNA, în baza altor legi, cum ar fi testarea integrităţii. Deci, există o necorespundere în cazul acesta.
O altă situaţie interesantă este în ceea ce priveşte obligaţiunea de raportare a lucrătorilor din aşa-numitele profesii libere – avocaţii, notarii. Dar există obligaţiunea de raportare şi a celor care lucrează în partidele politice, conducătorii partidelor politice. Nu este foarte clar dacă această obligaţiune poate fi instrumentată şi în raport cu aceste categorii de persoane. De exemplu, în unele ţări, cum ar fi Franţa, această obligaţiune nu se aplică în sectorul privat, pentru că profesiile libere constituie o activitate în sectorul privat, acolo există dreptul persoanei de a denunţa şi o protecţie respectivă. Or, în proiectul de lege această obligaţiune se referă şi la aceste profesii libere. S-ar putea să existe și o problemă şi în ce priveşte activitatea profesiilor libere şi constrângerea nejustificată în raport cu aceste persoane.”
Europa Liberă: Deci, funcţionarul care denunţă actul de corupţie al altui funcţionar în ceea ce priveşte protecţia nu are siguranţă o sută de procente, aşa am înţeles?
Serghei Ostaf: „Măsurile de protecţie a comportamentului de avertizare a integrităţii există. Proiectul de lege prevede şapte măsuri destul de clare. Însă aceste măsuri de protecţie nu sunt suficiente. De exemplu, în SUA sau ţările occidentale măsurile de protecţie acoperă şi crearea unei identităţi confidenţiale persoanei, chiar şi modificarea identităţii pentru a asigura un grad mai mare de protecţie a persoanei. Or, în măsurile care sunt propuse acum în proiectul de lege această măsură nu este prevăzută.
O altă situaţie, proiectul de lege prevede acordarea unor compensaţii, inclusiv materiale, în momentul în care informaţia devine publică despre avertizorul de integritate, adică comportamentul de denunţare. Însă acesta este mai degrabă un drept decât o obligaţiune pozitivă a statului de a compensa consecinţele negative urmare a denunţării acestui caz.
Probabil că ar exista o procedură foarte lungă judiciară şi o perioadă de timp lungă pentru a demonstra în instanţa de judecată de către persoana care a suferit în urma denunţării a faptului că a suferit, ceea ce din nou coboară nivelul de protecţie pentru comportamentul de avertizare a integrităţii. Şi în această privinţă există o problemă în acest proiect de lege. Deşi, cum am spus, scopul este clar şi este unul pozitiv.”
Europa Liberă: Domnule Ostaf, proiectul de lege a trecut de guvern, va ajunge şi în Parlament, ceea ce înseamnă că vom reveni la discuţie. Vă mulțumim mult.
