Gheorghe Grigoraș: „Atâta timp cât satul e sărac, un stat nu poate fi bogat”

Joi, 27 august, autobuzul Europei Libere ajunge la Ciuciuleni, raionul Hâncesti, la ora 18:00 la stadionul din sat. Tema discutiei cu sătenii „Unde-i unul nu-i putere”. În ajun, o discuție cu primarul comunei, Gheorghe Grigoraș.

Europa Liberă: Domnule primar, ce e mai uşor: să schimbi situaţia în bine în stat sau în sat?

Gheorghe Grigoraș: „Atât timp cât nu o vom schimba în sat, nu e posibil să o schimbăm în stat. E clar că sunt multe care vin de la centru, de la conducerea guvernului, a republicii în întregime, cu toate organele, dar atâta timp cât satul e sărac, un stat nu poate fi bogat.”

Europa Liberă: Ciuciuleni e un sat care se schimbă în bine? Infrastructura reuşiți să o îmbunătăţiţi? Pentru că aceasta aşteaptă lumea – canalizare, apeduct, drumuri practicabile.

Gheorghe Grigoraș: „Corect. Recunosc faptul că o perioadă de timp au stagnat aceste proiecte de infrastructură. Acum în comunitate s-a schimbat aspectul drumurilor, chiar drumul de acces, care pentru noi era o problemă, cu risc de accidente la drum. Şi la capitolul aprovizionării localităţii cu apă, tindem mult să implementăm şi un proiect de canalizare, concomitent. Lasă mult de dorit proiectele de salubrizare. Am apelat tot timpul la proiecte regionale.

Consider că aceasta ar trebui să fie o strategie unică şi de strictă importanţă pentru republică. Cu eforturi comune un serviciu poate fi mai rentabil, deoarece contează numărul de abonaţi la orice reţea, fie de apeduct, de aprovizionare cu gaze, salubrizarea.

Trei ani ne-am chinuit să avem un proiect de salubrizare în cinci primării, opt localităţi din raza centru, de unde începe râul Cogâlnic. De aici depinde curăţenia râului până la Deltă. Nu am obţinut niciun sprijin de la Fondul Ecologic pentru implementarea proiectului dat. Acum avem

unele înţelegeri, am găsit şi alte modalităţi să împărţim o parte din proiectul dat, accesul de infrastructură, să colaborăm cu Agenţia de Dezvoltare Regională Centru, ceea ce ţine de echipament, cu Fondul Ecologic. Cred că în comun cu aceste două fonduri poate vom reuşi. Deoarece fără un mediu curat, nu se poate vorbi despre o viaţă îndelungată.”

Europa Liberă: E mai greu să ajungi să baţi la uşa guvernanţilor ca să obţii bani? Pentru că bugetul local e sărac. Contează şi culoarea politică pe care o are primarul?

Gheorghe Grigoraș: „Da. Cât n-ar fi de straniu, până în prezent depinde și de aceasta. Deoarece tangenţa la multe proiecte, baza de susţinere depinde şi de aceasta. Colaborăm cu toate partidele de la guvernare, am colaborat şi nu am avut probleme. Dar oricum accesul la diferite fonduri...

Cu atât mai mult că am preluat primăria cu datorii istorice din două mandate anterioare şi e clar că mi-ar fi fost foarte greu, dacă atunci nu aveam susţinere de la una dintre formaţiunile politice de la guvernare. Deseori la diferite întruniri, întocmind proiectele respective, nu au fost motive să nu fie acceptate.”

Europa Liberă: Dar cu banii din bugetul satului ce cheltuieli puteţi acoperi?

Gheorghe Grigoraș: „Doar pentru energia electrică, telefoanele şi mici proiecte de necesităţi locale. Atâta timp cât multe sunt la centru, nu putem vorbi că ne-am putea descurca cu cheltuielile din acumulările din impozite şi taxe.”

Europa Liberă: Bine, dar a intrat în vigoare Legea privind finanţele publice locale, aveţi autonomie financiară.

Gheorghe Grigoraș: „Deocamdată la nivel de vorbe. De fapt încă nu simţim nimic. Am elaborat bugete în două variante anul trecut, am avut probleme cu achitarea gazelor naturale pentru încălzirea grădiniţei şi primăriei, chiar şi la capitolul procurării de carburanţi.”

Europa Liberă: Acum guvernul, premierul am auzit îndemnând lumea să-şi strângă centura. Şi dumneavoastră aici, administraţia publică locală, trebuie să strângeţi cureaua. La ce renunţaţi?

Gheorghe Grigoraș: „Noi demult, chiar venind în funcţie, am început de la strângerea curelei, unde a fost posibil. Deocamdată cântărim unde este strictul necesar. Atâta timp cât taxele care se colectau plecau spre centru şi apoi erau redirecţionate, nu putem vorbi nimic, nu avem informaţia respectivă. Când se va trece de la vorbe la fapte, vom putea face şi calcule. Astăzi din vorbe nu putem face calcule.”

Europa Liberă: Se cer reforme şi în administraţia locală?

Gheorghe Grigoraș: „Da, întocmai. Trebuie să optimizăm cheltuielile, chiar şi unităţile de state, cu toate că ele nu sunt atât de multe. După cerinţele solicitate de la investitorii străini, de la centru, cred că este necesitatea de comasare. Deoarece acelaşi raion Basarabca are vreo 11 localităţi şi raionul Hânceşti, unul dintre cele mai mari – aceleaşi unităţi, aceleaşi fonduri. E clar că de aici vine, nu numai de la raion, vine şi la localitate. Sunt localităţi cu o mie de locuitori şi acolo tot este primar, secretar, asistent social, perceptor fiscal. În aşa caz, nu pot fi acumulările şi cheltuielile identice.”

Europa Liberă: Mediul rural este atractiv pentru investiţie? Aici, în Ciuciuleni, se fac investiţii de către investitori locali sau străini?

Gheorghe Grigoraș: „Suntem în căutarea unor investitori. Investitorii străini pleacă acolo unde este infrastructura respectivă.”

Europa Liberă: Aici, la Ciuciuleni, ce lipseşte?

Gheorghe Grigoraș: „La Ciuciuleni avem materie primă, dar nu avem proiecte, din partea investitorilor străini. Căutăm investitori la secţia de conservare care staţionează. Avem pământuri, am avut recolte bune, nu am avut piaţă de desfacere. Am avut şi prune la început de privatizare, acum suntem la struguri de masă, sortul „Moldova”, avem roadă bună şi este necesitatea de a avea agenţi economici care să se ocupe cu comercializare fie în statele CSI, fie în comunitatea europeană.”

Europa Liberă: Şi lumea e dezamăgită, aduce reproşuri celor din vârful puterii, se implică în a schimba şi aspectul localităţii?

Gheorghe Grigoraș: „Este o localitate mare, de aceea e firesc să fie şi pesimişti, şi optimişti, ar fi jumătate la jumătate. Mie îmi pare rău că embargoul impus de Rusia a adus la aceea că oamenii s-au descurajat în a prelucra viţa-de-vie. Pentru a distruge un butuc este de ajuns un an, ca să-l aduci iarăşi la roadă, trebuie trei ani. Noi suferim economic, dar cred că va veni timpul când acei care cândva profitau de strugurii noştri gustoşi şi ieftini se vor mustra singuri pe ei.”

Europa Liberă: Şi atunci lumea s-a împărţit între cei care vor ca Moldova să se apropie de Uniunea Europeană şi cei care vor ca Moldova să fie şi mai aproape de Federaţia Rusă?

Gheorghe Grigoraș: „Întrucât din localitatea noastră sunt mai mulţi la muncă în ţările în Europa, acum în jur de 70% ar vota pentru comunitatea europeană. Avem şi de acei care sunt nostalgici şi ar prefera fosta Uniune Sovietică.”

Europa Liberă: Şi vectorul politicii externe a divizat lumea şi în sat?

Gheorghe Grigoraș: „Da. Depinde de la persoană la persoană.”

Europa Liberă: În reuşita reformelor omul de la firul ierbii crede? Sunt capabili cei de la guvernare să aducă prosperitate şi bunăstare în casa fiecărui cetăţean, aşa, de fapt, cum au promis şi în campania electorală?

Gheorghe Grigoraș: „Mulţi au sperat la mai mult bine. O parte acum sunt disperaţi de tot ce se întâmplă. Încă nu e târziu ca guvernanţii de astăzi să-şi facă o concluzie şi nu e târziu să-şi repare greşelile.”

Europa Liberă: Cum să le repare? Și care sunt cele mai mari greşeli?

Gheorghe Grigoraș: „Cele mai mari greşeli au fost făcute în sistemul financiar – băncile devalizate şi unele proiecte care nu au izbândă.”

Europa Liberă: Despre dispariţia miliardului vorbeşte aproape fiecare.

Gheorghe Grigoraș: „Vorbim fiecare, realitatea puţini cunosc. Să sperăm că se va găsi vinovatul, ca lumea să vadă că totuşi în ţara aceasta poate fi pedepsit acel ce încalcă legea, ca să ne putem căuta de lucrurile necesare pentru gospodărie, pentru localitate şi pentru ţară în întregime.

Aş dori să-mi exprim părerea referitor la conducerea ţării, la atâta număr de populaţie nu e rentabil să avem atâta conducere. Noi cu legile

existente putem să trăim 50 de ani liber, dacă le vom respecta. Şi în cazul de faţă nu este necesitatea să avem 101 deputaţi ca să conducă un popor care nu are unde lucra şi nu se poate singur pe dânsul întreţine, nu să mai întreţină pe alţii, care nu produc nimic, numai consumă ce creştem noi la ţară...”