La ultima reuniune la vârf, în septembrie anul trecut, liderii țărilor alianței, îngrijorați de atitudinea Rusiei, intervenția în Ucraina și ocuparea Crimeei, își luaseră angajamentul să pună capăt reducerii cheltuielilor militare, ba chiar să le sporească, astfel încât să ajungă, în decursul a un deceniu, la pragul considerat minim de NATO de 2% din Produsul Intern Brut (PIB).
In realitate, cum arată acest ultim raport (care, lucru remarcabil, este total public), cheltuielile militare ale țărilor NATO n-au încetat să scadă, ba chiar curba cheltuielilor militare va continua să coboare de-a lungul anului.
Făcând o medie a cheltuielilor militare ale celor 28 de membri ai Alianței, se estimează că acestea vor scădea cu 1,5% în acest an, după ce scăzuseră deja cu 3,9 % în 2014. Cheltuielile militare ale celor 28 de țări din NATO vor fi astfel anul acesta de 893 de miliarde de dolari.
Asta se întâmplă în vreme ce Rusia nu încetează să sporească cheltuielile militare, iar asta a fost tendința Rusiei lui Putin de-a lungul ultimului deceniu.
Secretarial general al NATO Jens Stoltenberg a anunțat că 18 aliați (din 28) sunt pe cale de a-și spori lent cheltuielile militare, dar că media și totalul arată o tendință generală de reducere a cheltuielilor.
Stoltenberg va evoca acest lucru la reuniunea miniștrilor apărării din țările NATO care se va ține săptămâna aceasta la Bruxelles, simultan cu summitul Uniunii Europene. Șeful Pentagonului, Ash Carter, va lua parte la reuniunea miniștrilor apărării, care se anunță deja a avea ca temă cheltuielile militare.
Polonia e singura țară care își va atinge anul acesta ținta de 2% cheltuieli militare din PIB. Polonia se va adăuga astfel celor patru țări care au făcut-o încă de anul trecut: Statele Unite, Marea Britanie, Estonia și Grecia.
Statele Unite își critică des aliații europeni pentru faptul că nu cheltuiesc sufficient pe apărare.
E drept, țările din coada listei nu numai că sunt departe de a se apropia de cei 2% ceruți, dar sunt chiar sub 1%. Ultimele se situează Belgia și Luxembourgul, precedate de Ungaria și Spania.
In schimb, unele țări cum sunt cele baltice, își sporesc prin forța lucrurilor, temându-se de Rusia, cheltuielile militare, iar Estonia, cum arată raportul, a atins deja în 2014 nivelul cerut de NATO.
Cu 1,4%, România se apropie de media din NATO, mai mult decât toți vecinii. Grecia are, comparativ, cel mai mare buget militar european, 2,4%, lăsând deoparte Statele Unite, care fluctuează an după an în jur de 4%.
Tendința, în cadrul NATO, este așadar aceea că, în afară de America, țările care își sporesc cheltuielile militare în direcția nivelului minim cerut sunt (lăsând deoparte Statele Unite, fără de care NATO nu ar exista), practic cu toatele țări est-europene, aici intrând și Grecia, țară în care bugetul militar nu a fost afectat de criză.
Insistența Washingtonului asupra celor două procente din PIB irită însă. Unele capitale au lăsat deja de înțeles că găsesc cel puțin nediplomatic felul în care Washingtonul le muștruluiește permanent, cerând cheltuieli militare sporite. Germania, de pildă, care cheltuiește 1,2 procente pe armată (mai puțin, comparativ, decât România), contestă realitatea practică, sau eficacitatea rigidă a celor două procente din PIB cerute.
Ceea ce raportul nu spune, însă, este că, dacă e adevărat că în mare cheltuielile nu trebuiesc reduse, sau că trebuie sporite achizițiile de material, un efect negativ cel puțin la fel de grav asupra capacității de apărare îl poate avea reducerea efectivelor umane, a personalului activ.
Washingtonul e astfel îngrijorat de evoluțiile din Marea Britanie. Sigur, Londra atinge cei 2% de cheltuieli militare cerute, însă guvernul Cameron și-a anunțat încă înainte de ultimele alegeri intenția de a reduce efectivele militare la 50.000 de oameni.
NATO tocmai și-a făcut public raportul despre cheltuielile militare ale statelor membre și, cu puține excepții, tabloul nu apare deloc îmbucurător.
