„Este oare posibil să creadă cineva în minciuna planului de pace propus de Berlin şi Paris? Ucrainenii nu realizează oare că acceptând planul nu vor mai intra niciodată în UE?” - se întreabă în Adevărul, Iulia Badea-Gueritée. Ea crede că acordul care eventual ar urma să fie semnat la Minsk este „fals, ipocrit, pro-rus, contrar intereselor şi valorilor europene, contrar politicii europene de pace şi stabilitate, grotesc faţă de ucraineni”. Deplasarea cu scop diplomatic a liderilor francez și german la Moscova este, pentru semnatara acestui articol, dovada clară că Uniunea Eurpeană nu există ca entitate colectivă, că e vorba de inițiativa a doi lideri care au interese concrete sa păstreze o bună relație cu Vladimir Putin: Franța urmează să livreze anul viitor două superbe nave de război Rusiei, iar Germania este interesată în continuare de gazul rusesc, inclusiv pentru că, scrie Iulia Badea-Gueritée, „importanţi foşti politicieni au acum acţiuni în Gazprom”. În acest tablou, Kievul se regăsește „singur, abandonat, minţit, după ce a înfăptuit mica sa revoluţie sub steagul Europei”. Nu va fi ajutat cu arme și nu va mai primi credite de la Fondul Monetar Internațional „dacă nu acceptă acest jalnic şi cumplit plan de pace”. Concluzia articolului e fără speranță: laşitatea şi jocul dublu jucat de liderii europeni încearcă să convingă America de sinceritatea planului lor, care „îi oferă [...] pe tavă lui Vladimir Putin exact ceea ce voia, încă o bucată din Ucraina, sub mirajul autonomiei bla bla”. Toate acestea „ne vor duce direct într-un Al Treilea Război Mondial”.
Iulia Badea-Gueritée pune însă și o altă problemă: ce va face România dacă Ungaria trece de partea Rusiei? Cum va acționa, prinsă la mijloc, cu bazele americane pe care le are? Va răbda situația, la sfatul Germaniei? Se va vedea oare din nou ocupată? Chiar dacă scenariul pare apocalitic, autoarea cere să nu uite nimeni că așa păreau și scenariile făcute în vremea ascensiunii lui Hitler..
Un articol semnat de corespondentul Adevărul la Bruxelles, Cristian Unteanu, atrage atenția că există deja un element fără precedent: Rusia este pe cale să se folosească de faptul că Mediterana nu mai e un spațiu securizat, controlat de occidentali. Ultima etapă a jocului ar avea drept protagonist Ciprul, partea grecească, membră a Uniunii Europene. Pe 25 februarie urmează să fie semnat acolo un acord Cipru-Rusia, prin care Rusia primeşte dreptul de a folosi o bază militară aeriană „precum şi, dacă va fi necesar, alte locaţii, explicită fiind oferta pentru o bază navală”. Cristian Unteanu vede aici semnalul unei „schimbări fundamentale de orientare politică a Greciei, ţară membru UE, dar şi piesă esenţială a sud-estului Alianţei Atlanticului de nord”.
Armand Goșu vine cu temeri din aceeași categorie într-o analiză publicată de revista 22. El observă că Statele Unite par scoase din „ecuația reglementării crizei” din Ucraina. În ziua în care Angela Merkel și François Hollande se aflau la Kiev, în discuții cu președintele Petro Poroșenko, secretarul de stat american John Kerry era de asemenea în capitala Ucrainei, în dialog cu premierul Arseni Iațeniuk și și-ar fi întârziat discret ora plecării în așteptarea unei invitații de a lua parte la discuțiile Merkel-Hollande-Poroșenko. Invitația nu a venit. Explicațiilor pot fi mai multe, Armand Goșu pomenește câteva, fără să facă o alegere. Convingerea lui este însă că summit-ul de mâine de la Minsk nu va aduce niciun progres.
