Sîmbătă seara, la Regensburg, în Germania, a avut loc premiera pentru public a operei „Dr. Jivago”, compusă de un tînăr compozitor rus, Anatol Lubcenko, și pusă în scenă de un regizor român binecunoscut, Silviu Purcărete. Regizorul a lipsit însă de la premiera dirijată chiar de compozitor, după ce acesta l-a acuzat de… „o montare anti-rusească”. Un subiect preluat imediat de presă culturală germană.
„Doctor Jivago”, celebrul roman al scriitorului Boris Pasternak, apărut întîia oară în Italia, în 1957, după ce manuscrisul fusese scos pe ascuns din Uniunea Sovietică, a cunoscut de-a lungul timpului mai multe întrupări succesive, începînd cu un film, aproape la fel de faimos, regizat de David Lean în 1965, două seriale de televiziune și un musical pe Broadway. Ultima întrupare o constituie opera cu același titlu, compusă de un tînăr talent al Rusiei epocii lui Putin, în vîrstă de numai 29 de ani, Anatol Lubcenko, dirijor și compozitor, în prezent director de exact un an de zile al Teatrului de Stat de Operă și Balet Primorsky de la Vladivostok.
Absolvent al Conservatorului de Stat „Rimsky-Korsakov” din St. Petersburg în 2003, favorit al dirijorului Teatrului Mariinski, Valeri Gergiev, și al soției sale, Larisa, recomandat de ei în străinătate, în Canada și în Austria, la Linz, extrem de prolific compozitor, Anatol Lubcenko pare să se fi specializat în lucrări patriotico-religioase, de comandă, ale autorităților ruse.
La activul său sînt enumerate o Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur (2003), un cvartet (al patrulea) pentru care a primit o bursă din partea guvernatorului St. Petersburgului (2004), o operă compusă „la inițiativa”, se spune, Larisei Gergiev, „Fiul omului”, în memoria celor uciși în atacul terorist de la Beslan (2006), recviemul „În memoria unei gărzi”, realizat în Fortăreața Brest, la comanda și cu sprijinul Ministerului Culturii al Federației Ruse (în 2010) și epopea „Rus ortodox” (cea de-a 7-a sa simfonie), a cărei premieră a avut loc în 2012 în Catedrala Smolnîi de la St. Petersburg, în cadrul aniversării a 1150 de ani de la constituirea statului rus.
Criticii sînt de acord că muzica sa urmează stilul, este impregnată și merge pe urmele creațiilor lui Mussorgsky, Șostakovici și Prokofiev, în special a acelora de comandă, ale ultimilor doi, din anii de teroare ai stalinismului. Muzica ultimei opere a lui Lubcenko, „Doctor Jivago”, nu pare – potrivit cronicarilor muzicali germani – să facă excepție, deși nu mai poate fi vorba de oprimare politică în spatele ei.
„O partitură monumentală, de trei ore și jumătate”, ce „a sunat straniu în urechile germane”, ba chiar „pompos”, se nota astăzi într-un comentariu al postului de radio Bayern Klassik. Textul libretului vorbește la un moment dat de o Rusie ce și-a pierdut acoperișul, iar ideea – spun criticii – a fost preluată și prelucrată de echipa lui Silviu Purcărete, avîndu-l ca scenograf pe Helmut Stürmer și ca autoare a costumelor, pe Dorina Grămoșteanu. Cele nouă scene ale operei se desfășoară astfel pe o proprietate gri, abandonată, lipsită de acoperiș… Cunoscut pentru montările sale originale, incitante, uneori chiar provocatoare, Silviu Purcărete arată pe scenă ruși îmbătîndu-se cu vodcă, într-o stare de alienare plăcută evidentă, între altele, purtînd măști de animale.
Neînțelegerea dintre compozitor și regizor, și scandalul care i-a urmat la Regensburg, au izbucnit între repetiția generală pentru presă și premiera cu public de sîmbăta trecută. De o parte se situează „patriotul” rus Anatol Lubcenko – semnatar anul trecut al scrisorii ce susținea politica președintelui Vladimir Putin și anexarea Crimeei, alături de mentorul său Valeri Gergiev. La Regensburg, Lubcenko a cerut pur și simplu interzicerea spectacolului, pe motiv că ar da „o imagine distorsionată” a Rusiei și că ar fi, în esență, „o punere în scenă anti-rusească”.
De partea cealaltă s-au situat Jens Neundorff von Enzberg, intendentul Teatrului, și, evident, regizorul român. Jens Neundorff von Enzberg declara pentru postul de radio specializat de la München, Bayern Klassik: „Cine vizionează spectacolul, vede marea dragoste a regizorului față de Rusia, o mare pasiune, că el preia melancolia și e foarte impresionant în această poveste de dragoste. Este un omagiu adus lui Boris Pasternak”.
Intendentul teatrului bavarez preciza, de asemenea, în ce privește cererea de interzicere a spectacolului : „Ar fi avut acest drept numai dacă am fi făcut modificări în text libretului sau în muzică. Dar cred că a înțeles că nu are nici o șansă [cu cererea lui]”.
Regizorul Silviu Purcărete nu a vrut să dea deocamdată un interviu, dar a trimis presei un text cu poziția sa fermă, text difuzat de postul de radio Bayern Klassik.
Potrivit lui: „După părerea mea, istoria Doctorului Jivago povestește despre o lume în care situația este absolut dezastruoasă. Iar în lumea noastră modernă, în asemenea situații dramatice, din nefericre, se bea alcool. Îmi place opera, dar nu doresc să o încastrez într-o Rusie turistică. Cît despre intenția mea de înscenare anti-rusească, o consider drept o absurditate.”
Ce se poate spune mai mult ?...
