Alegerile de duminica trecută au fost văzute deja ca o „pierdere victorioasă” a partidelor proeuropene. Nu, însă, chiar o victorie a la Pirus… Formaţiunile centru-dreptei, care se văd acum pur şi simplu obligate să reediteze alianţa în care au fost, promit că vor guverna altfel. Ce concluzii sunt obligatorii după scrutinul recent şi ce învăţăminte pot fi trase? Comentatorul politic, editorialistul de la „Ziarul Naţional” Nicolae Negru ne va împărtăşi modul în care vede lucrurile.
Europa Liberă: Așadar, un vot deseori oferit cu „repulsie”, cum s-au exprimat mulți, un vot de nevoie, doar pentru a salva eventuala guvernare proeuropeană. Glontele a trecut pe lângă tâmplă, cum v-aţi exprimat Dvs. Pe stânga se observă, de asemenea, un fel de mulţumire amară cel puțin, parțial pe stânga. A devenit frecvent o apreciere cum ar fi înfrângere victorioasă, astfel se exprimă mulți în legătură și cu centru dreapta și cu stânga în Republica Moldova. Care în opinia Dvs., sunt principalele câteva învăţăminte care trebuie trase, poate de toată lumea chiar?
Nicolae Negru: „În primul rând nu știu de ce stânga pretinde că a câștigat votul popular, ceea ce nu este așa. Și chiar în Rusia se aud asemenea voci și am auzit și ieri de la niște jurnaliști străini că stânga a câștigat votul popular. Nu este adevărat. Eu am calculat și partidele pro-europene au circa 50%, chiar puțin peste 50%.”
Europa Liberă: Poate pentru că stânga prorusească a acumulat mai mult în raport cu celelalte alegeri? S-au făcut niște calcule și ar fi vorba de vreo 100 mii de voturi pro-ruseşti în plus…
Nicolae Negru: „Iarăși nu este adevărat. Poate în comparativ cu alegerile din 1994, 1998. Dacă este calculat în procente, s-ar putea să fi acumulat de data aceasta mai mult stânga. Deși, nu știu cu cât mai mult. Dacă în luna aprilie a anului 2009 comuniștii au acumulat 49% de voturi și mai erau niște partide de stânga, deci peste 50%, atunci, într-adevăr, stânga a avut mai mult decât dreapta sau mai mult decât partidele pro-europene. În cazul de față partidele pro-europene au ceva mai mult.
Altă concluzie de a mea este că și partidele de stânga de acuma nu mai sunt ceea ce erau mai înainte și Partidul Comuniștilor nu mai este același. Partidul Comuniștilor pledează pentru modernizarea europeană. E adevărat că spunea că ar trebui organizat un referendum, dar Voronin a declarat că nu va denunța Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Prin urmare, alegătorii care au votat pentru Partidul Comuniștilor nu sunt nici, să zicem așa, pro-estici și nici tare pro-vestici, ei sunt cei care vor merge cu partidele care le vor asigura un anumit nivel de viață, le vor plăti niște pensii, vor fi mai darnici cum s-ar spune.”
Europa Liberă: Revenim totuși la întrebarea inițială: e ceva de învățat pentru fiecare partid și pentru electorat eventual din experiența acestui scrutin?
Nicolae Negru: „Da, e ceva de învățat. În primul rând că şi partidele, și cetățenii depind unii de alții. Partidele de dreapta sau partidele pro-europene, unele dintre ele au fost votate din necesitate să spunem așa, nu din simpatie față de ele. Și partidele ar trebui într-adevăr să tragă învățăminte ca atunci când vin la putere să se apuce imediat de lucru, să lase la o parte sentimentele personale, anumite resentimente, anumite interese de partid, anumite calcule egoiste și să acționeze în conformitate cu promisiunile făcute în campania electorală. Cred că ăsta este cel mai important bilanț din campania electorală.”
Europa Liberă: Din punctul Dvs. de vedere, ce garanţii există că cele trei partide ce-şi doresc o nouă alianţă (au declarat toate asta) nu vor oferi acelaşi spectacol dezamăgitor pentru populație ca și înainte? Eu una prefer spectacolul unor afaceri de gen Banca de Economii, care se fac în liniște de obicei. Dar se vede că populația nu a agreat certurile.
Nicolae Negru: „Într-adevăr, noi nu agreăm certurile și nu cred că există cineva care să agreeze certurile. Și e în tradiția noastră să calcăm de mai multe ori pe aceeași greblă. De aceea, nu există nicio garanție că nu se va proceda la fel. Dar totuși după atâta experiență amară poate că au tras și liderii noștri niște concluzii, niște învățăminte, poate că au trecut și ei printr-o anumită purificare să spunem așa, și vor proceda altfel.
Unele declarații desigur că îngrijorează, chiar în campania electorală unii lideri spuneau că li se cuvine mai mult decât li s-a dat înainte, că nu vor ceda cum au cedat mai înainte. Mă refer la dl Ghimpu, desigur. Atunci când ai plecat de la guvernare și pe urmă spui că ai fost eliminat, ai anumite resentimente față de foștii aliați. Desigur că poate să apară imediat sau chiar poate în timpul negocierilor anumite probleme.
Dar trebuie și noi să tragem anumite concluzii - să nu-i lăsăm pe liderii pe care într-un fel sau altul îi sprijinim în cursul european - să nu-i lăsăm să facă orice ar dori ei. Dar în primul rând, să le punem condiția transparenței: ca negocierile să fie în văzul lumii, să știm despre ce vorbesc ei acolo și cine pretinde la mai mult decât i s-ar cuveni. Pe de altă parte, dacă nu se conformează, atunci să încercăm să facem presiuni asupra lor, să ieșim în stradă, să protestăm.”
Europa Liberă: Va fi în opinia Dvs. o alianţă, o guvernare doar de doi ani? Adică ar putea să se zdrobească această alianță de aceeaşi problemă – a neputinţei de a alege un nou şef al statului?
Nicolae Negru: „Da, ar putea fi din păcate. Dacă această alianță, dacă această guvernare nu va încerca să atragă și Partidul Comuniștilor, pe dl Voronin cumva în compania lor.”
Europa Liberă: Chiar Dvs. aţi sugerat o colaborare dintre eventuala alianţă nouă cu PCRM, despre care credeţi că încă patru ani în opoziţie „i-ar fi fatali”. Ce „pârghii însă administrative”, eventual cedate de posibila coaliţie PCRM, ar face din acest partid un partener sau, măcar, o formaţiune a opoziţiei constructive?
Nicolae Negru: „Chiar Voronin sugera anterior Curtea de Conturi, anumite funcții de control, Consiliul Coordonator al Audiovizualului. Sunt funcții în stat suficiente care pot fi încredințate opoziției în Parlament. Poate că un număr oarecare de comisii. Poate mai mulţi membri în aceste comisii decât se acordă de obicei, nu proporțional, dar poate invers proporțional cu scorul electoral. Eu cred că, aşa cum spunea cineva, de când au fost inventați banii sunt suficiente mijloace de compensare a cuiva sau recompensare a cuiva. În cazul acesta, atâta timp cât avem funcții se pot găsi punți comune pentru colaborare.”
Europa Liberă: Surpriza PSRM, ca opţiune pro-Putin refăcută spectaculos din cenuşă, consideraţi că este un punct de pornire pentru o revanşă sau, mai degrabă, un plafon, o limită care nu va mai putea fi trecută de admiratorii lui Vladimir Putin?
Nicolae Negru: „Până la urmă admiratorii lui Putin nu sunt atât de mulți cum se credea. Admiratorii lui Putin sunt 20% a lui Dodon și Blocul electoral „Alegerea Republicii Moldova - Uniunea Vamală” - deci, undeva sunt 25%. Ceilalți, care l-au votat pe Voronin sau care au votat Partidul Comuniștilor și cei care au votat Partidul Comuniștilor Reformator ei nu insistă, de exemplu, ca Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană să fie denunțat. Prin urmare, ei nu sunt atât admiratori a lui Putin, cât sunt admiratori ai propriei soarte, adică ar dori un trai mai bun. Și ei nu amână pe mâine, poimâine, de exemplu, cum sunt înclinați să facă adepții integrării europene, ei doresc aceste beneficii acum, astăzi, în momentul ăsta, fiindcă poate că nu au cu ce se hrăni sau alte nevoi urgente.
Cred că într-un fel sau altul, cei care spun că majoritatea populației din Republica Moldova dorește să meargă împreună cu Rusia, nu este adevărat. Mai degrabă majoritatea, undeva 75% vrea să meargă cu Uniunea Europeană.”
Europa Liberă: Pe cine vedeţi Dvs. prim-ministru? Credeţi că guvernul va trebui reformatat, schimbat din rădăcină?
Nicolae Negru: „Prim-ministru, așa cum arată rezultatele, va fi probabil Iurie Leancă. Şi ar merita să fie - ar continua ceea ce a început. A făcut o impresie bună și aici în Republica Moldova, așa cum arată rezultatele, și o impresie bună peste hotare. Nu văd de ce ar fi trebuit schimbat acest Guvern. Nucleul său cred că ar putea rămâne același, iar pe la periferii desigur că ar trebuie operate anumite schimbări. Ar trebui alese persoanele care corespund mai mult în funcție de capacitățile, de competențele lor, decât de apartenența la un partid sau altul. Mai mult profesionism ar trebui și mai puțină ideologie, mai puțin politic în selectarea acestor miniștri.”
