Linkuri accesibilitate

Timpul compilatorilor


Despre superficialitatea jurnalistică.

Explozia de articole în presa germană, legate de alegerea lui Klaus Iohannis ca preşedinte al României, oglindeşte foarte bine goana după evenimenţial şi presiunea asupra unor publicaţii de a oferi cu cea mai mare rapiditate nişte informaţii inedite. Producţia rapidă de informaţii - neverificate din cauza lipsei de timp - este şi un simptom al competiţiei între diferitele publicaţii. Acestea se concentrează doar asupra captivării unui număr cît mai mare de cititori. Sutele de articole răspîndite în aceste zile de către mass-media germană, legate de victoria lui Klaus Iohannis, oferă o imagine fidelă a jurnalismului de mîntuială.

Pe lîngă numeroase articole documentate, scrise de către jurnalişti familiarizaţi cu situaţia din România, în presa germană au apărut după scrutinul de duminică un şir de texte compilate, scrise în grabă, pline de greşeli, preluate din surse nespecificate sau confecţionate din ştiri transmise de cîteva agenţii de presă. În acest context, Internetul s-a dovedit a fi nu numai un instrument util de lucru, ci şi un mediu de dezinformare, de manipulare şi un izvor nesecat pentru plagiatori, compilatori, ignoranţi politici şi diletanţi, lipsiţi de simţul responsabilităţii. De spirit critic nici să nu mai vorbim.

O privire asupra titlurilor unor articole din presa germană legate de Klaus Iohannis dezvăluie direcţia tematică, preluată fără discernămînt şi integrată apoi în articole umflate cu detalii inspirate din Wikipedia, o platformă care este un islaz pe care fiecare îşi poate plasa anonim emanaţiile fără a risca de a fi descoperit ca impostor.

Multe ziare din Germania s-au grăbit să evidenţieze originea etnică a lui Iohannis, fiindcă au aflat asta din ştirile venite pe reţelele agenţiilor de presă, percepute ca un adevărat fetiş al adevărului şi informaţiei intangibile. Din lectura articolelor se desprinde, însă, că semnatarii habar n-aveau că în România a existat o numeroasă minoritate etnică germană şi că astăzi comunitatea este pe cale de dispariţie. (Din cei aproximativ 800.000 de germani care trăiau în perioada interbelică în România, astăzi au mai rămas în ţară aproximativ 35.000 de persoane.)

O excepţie de la constatările de mai sus fac totuşi cîteva mari ziare ale căror tiraje, însă, sunt mai mici decît cele ale presei locale. Ele au ca atare o arie de răspîndire cu mult mai redusă. În acelaşi timp, cîteva mari ziare, cotate drept serioase, ca „Süddeutsche Zeitung” sau „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, de exemplu, pot fi citite integral doar în format tipărit. Acelaşi statut îl au şi ediţiile electronice integrale, accesibile, de asemenea, numai celor abonaţi. Pe internet cele două publicaţii oferă, de regulă, alte articole decît cele din ziarele tipărite pe hîrtie.

Rămînînd la tema germanităţii lui Iohannis, despre care s-au grăbit toate ziarele să scrie cîte ceva, trebuie remarcat faptul că doar cotidianul liberal de stînga „Süddeutsche Zeitung” din München şi cel conservator din Berlin „Die Welt” s-au străduit să ofere o gamă de informaţii documentate, reale şi obiective, fără a reproduce osanalele stridente aduse virtuţilor secundare teutone pe care le-ar întruchipa Klaus Iohannis, zugrăvit în unele ziare ca un soi de mîntuitor renăscut din cenuşa Prusiei lui Frederic cel Mare.

Previous Next

XS
SM
MD
LG