„Ucraina este europeană!”

La ora înfruntărilor decisive în Piața Independenței de la Kiev, unul din istoricii și slaviștii francezi cei mai cunoscuți, Alain Besançon, și traducătorul Barnard Marchadier au lansat marți, prin intermediul cotidianului „Le Monde” o petiție online menită, după spusele lor „să contribuie la mai buna clarificare a opiniei publice franceze asupra mizelor profunde ale confruntării la care se asistă de cîteva săptămîni la Kiev”.

Pentru istoricul francez, „este indispensabil să nu se uite că, prin istoria și cultura sa, Ucraina aparține civilizației europene și că ea nu a fost atașată Imperiului rus decît în secolul al XVIII-lea, adică într-o epocă în care Rusia își întorcea fața în mod hotărît spre Europa - înainte ca revoluția bolșevică să nu o separe din nou”.

Precizînd un fapt istoric invocat adesea, Alain Besançon nu omite să amintească: „În mod cert, la Kiev, deci în Ucraina, Rusia și-a primit botezul în secolul al X-lea și a intrat astfel în creștinătate, dar această Rusie era cea dinaintea invaziilor mongole din secolul al XIII-lea.” Dacă Ucraina a reînnoit, după 20 de ani de ocupație mongolă, legăturile sale tradiționale cu lumea bizantină, noua Rusie - insistă istoricul francez - care s-a fomat mai la nord, în jurul marilor principi ai Moscovei și care, înainte de a prelua numele de „Rusia”, a fost mult timp numită „Moscovia”, a rămas 250 de ani sub jugul mongol, tăiată pe un timp îndelungat de Bizanț și Occident, fapt ce i-a dat, în parte, originalitatea „euroasiatică”.

Ucraina, reamintește Alain Besançon, prin apartenența ei la blocul politic constituit de Polonia și Lituania, „a fost hrănită, asemenea întregii Europe, de scolastica latină, arhitectura și muzica italiană și dreptul orășenesc german.” „Lume europeană de limbă rusă”, separația celor două limbi făcîndu-se distinct abia începînd din secolul al XVIII-lea, Moscova s-a îndreptat spre ea pentru „a căuta primele fructe ale necesarei Europe, care nu puteau veni de pe pămîntul ei: traducerile slavone ale clasicilor greci și latini, tiparul, școala, muzica etc.”

După aprecierea cunoscutului istoric, nu ar fi exagerat să se spună că, „fără o Ucraină europeană și fără venirea în Rusia a cadrelor europene formate la Academia de la Kiev, civiliazția rusă nu ar fi putut da fructele admirabile pe care le-a dat mai departe în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Este, deci, în interesul Rusiei ca Ucraina să-și conserve în mod solid legăturile sale vitale cu Europa, și este necesar să se țină cont de toate aceste elemente.”

Pentru cine nu știe, Alain Besançon, care va împlini în curînd 82 de ani, este una din figurile cele mai interesante ale studiilor de slavistică și sovietologie din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Absolvent al Institutului de studii politice de la Paris, doctor în istorie și științe umane, Besançon scria în autobiografia sa (Une génération, apărută la editura Julliard în 1987) că „rușinat și foarte înfuriat” de a fi fost înșelat în așteptările sale, în 1956, după celebrul Raport al lui Hrușciov asupra stalinismului, a decis „să exploreze istoria Rusiei și a Uniunii Sovietice pentru ca să înțeleg mai bine ce s-a petrecut cu mine”.




Referința era la cei șase ani (între 1951 și 1956) cînd fusese înregimentat în Partidul Comunist. Reflecțiile sale, adesea evocate și la Europa Liberă, în emisiunile Monică Lovinescu și ale lui Virgil Ierunca, s-au materializat în anii '70 într-o serie întreagă de lucrări, între care „Originile intelectuale ale leninismului” (1977), „Prezent sovietic și trecut rus” (1980, reeditată în 1986), „Sfînta Rusie” (2012).

Petiția inițiată de cei doi autori amintiți „Pentru susținerea mișcării pro-europene din Ucraina” a fost semnată deja de peste 40 de intelectuali de marcă, între care filozofii Pierre Hassner, Alain Finkielkraut, André Glucksman, slavistul George Nivat, istoricul Nicolas Werth, regizorul Lucian Pintilie, Marie-France Ionesco etc.

Un text scurt și percutant în care se spune: „Sîntem consternați de refuzul autorităților ucrainiene de a asculta vocea a sute de mii de persoane, care, reunite pașnic de o lună în piața Maidan de la Kiev, se opun ca legăturile istorice și naturale care leagă țara lor de Rusia să se traducă printr-o întrerupere și ruptură a relațiilor la fel de istorice și naturale ce o leagă de Europa, de cultura și tradițiile acesteia”.