„Culorile” - o peliculă despre violența de toate zilele și de toate felurile

Atunci cînd aud vorbindu-se despre violenţa domestică, cel mai des oamenii îşi închipuie violenţa fizică, fără a bănui că violenţa se manifestă diferit, inclusiv prin limitări psihologice şi economice, susţin experţii Centrului Internaţional „La strada”. În parteneriat cu Atelierul „Sergiu Prodan”, organizaţia lansează astăzi, la cinematografele „Gaudeamus” şi „Odeon”, filmul „Culorile”. Inspirat de conţinutul celor circa 5.000 de apeluri la „Telefonul de încredere pentru femei”, pe care îl gestionează mai bine de trei ani Centrul Internaţional „La Strada”, filmul aduce în atenţia spectatorului primele semne ale violenţei chiar de la începutul unei relaţii în cuplu, explică Daniela Misail-Nichitin, preşedinta Centrului „La Strada” cu care a stat de vorbă Diana Răileanu:

Daniela Misail-Nichitin: „Atât ideea filmului, cât şi scenariul, se bazează în mare parte pe experienţa echipei Centrului Internaţional „La strada”, acelor apeluri pe care le-am recepţionat la „Telefonul de încrederii”, de la femei şi copii care suferă de violenţă în familie.

Pe de altă parte, ne-am inspirat şi din experienţa de instruire atât a tinerilor care sunt voluntari ai organizaţiei în domeniul prevenirii violenţei în familie, dar şi a activităţilor pe care le făceam în şcoli, cu elevii claselor superioare. Ce am învăţat noi din aceste activităţi a fost că: dacă violenţa fizică este una percepută de absolut toată lumea ca o manifestare gravă sau ca o încălcare a drepturilor persoanei, violenţa psihologică, violenţa economică, de multe ori era considerată ca ceva firesc.

Să vă dau un exemplu: când întrebam elevii: cum consideraţi voi, gelozia este o manifestare a dragostei sau este mai degrabă o formă prin care partenerul încearcă să-şi controleze partenera? De multe ori primeam de la elevi şi de la tineri răspunsul că: da, gelozia este o manifestare a dragostei, unii din tineri chiar ziceau: „mie îmi place când partenerul meu este gelos”. Atunci am înţeles că, de fapt, alte forme care sunt mai subtile, de violenţă în familie, dar care au un impact la fel de dramatic asupra persoanei ca şi violenţa fizică, nu sunt percepute de publicul larg.”


Europa Liberă: E limpede că deosebirea de bază între violenţa fizică şi cea psihologică este că una lasă semne pe corp, iar cealaltă nu. Dar ce altceva le deosebeşte, astfel încât o persoană să îşi dea seama că este supusă unei violenţe psihologice?

Daniela Misail-Nichitin: „Cel care este violent sau cel care este agresiv preferă să-şi izoleze partenerul de prieteni, de familie, îi controlează apelurile telefonice, îi controlează scrisorile, corespondenţa, încearcă să aplice metode economice, încearcă să-i limiteze alte interese sociale care fac persoana să se simtă realizată pe deplin.”

Europa Liberă: Dar în astfel de cazuri cui să ceară persoana ajutor, persoana care se simte victimă a unei violenţe psihologice? Din câte îmi dau seama, dacă în cazul violenţei domestice, violenţei fizice, rămân urme, persoana se poate adresa la poliţie, se poate întocmi o ordonanţă de protecţie, în cazul violenţei psihologice, bănuiesc că aceasta mai puţin se poate demonstra?

Daniela Misail-Nichitin: „Bineînţeles că este, poate, mai complicat de demonstrat atunci când vorbim de o adresare la poliţie sau în instanţa de judecată cu o asemenea formă de violenţă, dar ea poate fi probată. De exemplu, prin sms-urile pe care persoana le primeşte, prin ameninţările pe care le primeşte, uneori persecutarea este o modalitate care, iarăşi, tot poate fi dovedită. Problema cea mai mare a persoanelor care suferă de violenţă în familie este frica de a se adresa cuiva, frica de a face primul pas.”

Europa Liberă: Dna Misail-Nichitin, să ne întoarcem la prilejul interviului nostru. Filmul „Culorile” este disponibil publicului larg de astăzi în cinematografele Odeon şi Gaudeamus. Veţi ajung cu acest film şi în localităţile rurale, acolo unde e mai puţină informaţie la acest capitol?

Daniela Misail-Nichitin: „De fapt, astăzi dăm startul unei campanii de sensibilizare care va avea ca şi mesaj acest film, „Culorile”. Ulterior, practic, în luna decembrie, preconizăm încă câteva prezentări în regiuni, vom merge la Soroca, vom merge la Bălţi, vom merge la Cahul, şi în alte localităţi cu prezentări publice. Acest film va fi folosit şi în calitate de material informativ în cadrul activităţilor pe care le desfăşoară voluntarii Centrului Internaţional „La strada” în şcoli şi nu în ultimul rând acest film va fi utilizat ca un suport informaţional în activităţile pe care le desfăşoară cadrele didactice pe parcursul anului viitor, astfel încât acest film să ajungă la un număr cât mai mare posibil de spectatori.”