Borna kilometrică „Vilnius”

Bine v-am găsit, doamnelor şi domnilor. La microfon e Vasile Botnaru, autorul şi prezentatorul emisiunii Punct şi de la capăt.

Zile numărate au rămas până la reuniunea de la Vilnius. O recentă dezbatere publică de la ASEM, în care premierul Iurie Leancă a apărut alături de şeful Delegaţiei Uniunii Europene la Chişinău, ambasadorul Pirkka Tapiola, pentru un inventar preliminar al dosarului cu care va merge Chişinăul la reuniune, a avut tocmai un generic „olimpic”: numărătoarea inversă până la summit-ul de la Vilnius.

Pe câţiva studenţi mai răi de gură i-am şi auzit făcând poante pe seama acestui gen de sensibilizare/alertare a opiniei publice. Ei spuneau ca autorităţile de la Chişinău au aprins un fel de torţă olimpică, cu care vor să ajungă la Vilnius, fiind siguri că nu se va stinge - ca torţa sofisticată, purtată pe meleagurile ruseşti, pentru mediatizarea Olimpiadei de la Soci.

Prin urmare, astăzi preluăm torţa de la premierul Leancă şi vom continua inventarul, înainte de reuniunea de la Vilnius, cu invitaţii mei.

Aşadar, în studioul de la Chişinău al Europei Libere se află directorul Institutului de Politici Publice, Arcadie Barbăroşie şi Cornel Ciurea, director de programe la Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul”.

Europa Liberă: Tema am anunţat-o în felul următor: borna kilometrică, la care a ajuns acuma Republica Moldova, în preajma Vilniusului. Borna kilometrică însemnând sigur că nu doar efortul pe care l-a făcut Chişinăul, dar şi conjunctura. Primul lucru, care vreau să vă întreb: dacă Chişinăul are dosarul bine făcut şi se duce cu pieptul umflat să aştepte laurii care i se cuvin sau este mai încovoiat, ca un om intrat în anticameră? Domnule Barbăroşie, ce spuneţi dumneavoastră?


Arcadie Barbăroşie: „Acum, dacă să folosim metafora dumneavoastră cu borna kilometrică, eu mi-o imaginez ca şi o bornă undeva, aşa, pe mare.”

Europa Liberă: Şi fără ancoră?

Arcadie Barbăroşie: „Şi fără ancoră. Şi, la un moment dat, vântul suflă într-o parte şi mută borna aceasta, pentru Republica Moldova. Dar, ca să revenim la ce aţi întrebat, totuşi cum se prezintă Chişinăul, pe urmă poate vom discuta şi ce face Kievul, în fond, sarcina Chişinăului este mult mai uşoară decât cea a Kievului acum. Chişinăul aşteaptă ca acest Acord de Asociere să fie parafat de ceilalţi. Chişinăul ca şi cum l-a şi parafat, pentru că a negociat până acum ce a negociat şi pe fiecare filă negociată este semnătura negociatorilor de la Chişinău. Deci, de Chişinău, în fond, nu depinde prea mult acum, textul este negociat deja.”

Europa Liberă: Dar, în principiu, ca să înţelegem, se negociază nişte clauze care vor funcţiona ulterior? Sau deja Chişinăul trebuie să vină cu nişte performanţe care să sprijine textul acestui Acord ce urmează a fi parafat?

Arcadie Barbăroşie: „Chişinăul trebuie să vină cu performanţe, dacă vrea regim liberalizat de vize, acolo stă scris foarte clar: corupţie şi justiţie. Acolo Chişinăul trebuie să lucreze mult. Dar aceasta ar fi deja, într-un fel, ca să zic aşa, activităţile pe care Chişinăul trebuie să le realizeze în regim de implementare a Acordului de Asociere, în fond. Sarcina Chişinăului este, într-un fel, mai uşoară decât a Kievului.”

Europa Liberă: Dar toate se pun grămadă, domnule Barbăroşie. Asta e şi problema, că acum adversarii semnării, parafării acestui Acord le bagă într-o oală, inclusiv atitudinea de toleranţă faţă de gay, inclusiv promisele vize. Totuşi, dacă să încercăm să despărţim, ce e de parafat şi ce e de îndeplinit ulterior?

Arcadie Barbăroşie: „Eu cred că, dacă dumneavoastră veţi întreba mai multă lume, veţi avea mai multe răspunsuri. Părerea mea este că acum Chişinăul va obţine la Vilnius acest Acord parafat, indiferent ce se întâmplă, în alte părţi. Mai mult decât atât, dacă Kievul totuşi...”

Europa Liberă: ...dă înapoi...

Arcadie Barbăroşie: „...dă înapoi sau într-o parte, mai degrabă, într-o parte şi înapoi, pentru că el o ia chiar într-o parte, nu înapoi...”

Europa Liberă: Mişcarea de crab.

Arcadie Barbăroşie: „... Uniunea Europeană va fi şi mai mult interesată să aibă, cel puţin, ceva succese în acest Parteneriat Estic. Şi atunci parafarea Acordului devine mult mai probabilă, după mine. Deşi, şi aşa, zic, încă o dată, eu sunt absolut sigur că, la Vilnius, Moldova va obţine acest Acord parafat. Dacă nu face prostii, până atunci, dar parcă este puţin timp, nu reuşesc să facă mari prostii, până atunci. Deşi „talentele” guvernanţilor noştri sunt chiar nemărginite.”

Europa Liberă: Dar sunt şi „ajutaţi”, fiţi de acord. Iată, Tiraspolul încearcă să „ajute” cumva guvernul, Comratul.

Arcadie Barbăroşie: „Staţi un pic. Ce, Tiraspolul i-a împins să fure Banca de Economii?! Sau să fure Aeroportul?! Ce are Tiraspolul?! Nu are nimic Tiraspolul aici. Nici Comratul nu are nimic aici.”

Europa Liberă: Da, dar Uniunea Europeană, care vede pălălaie politică acasă la Leancă ar putea avea nişte rezerve sau nu?

Arcadie Barbăroşie: „Această pălălaie politică este un fel de furtună, într-un pahar de apă, ceea ce se face şi la Comrat, ceea ce se face şi la Tiraspol. Indiferent ce va face Tiraspolul, nu cred eu că se va ajunge până la conflict militar, deşi Rogozin a promis. Dar Rogozin este obişnuit să se uite prin ţeava de tun la toată lumea... Dacă ne amintim, el a şi făcut voluntariat aici, la Chişinău, prin ’92 şi a tras cu automatul „Kalaşnikov”, înspre malul drept. Atitudinea lui Rogozin nu ne miră şi declaraţiile lui nu ne miră. Este altceva că guvernarea de la Chişinău trebuie să ţină cont de posibilele aceste provocări, trebuie să ţină cont de ele, trebuie să fie gata, trebuie să aibă planuri. Că le are, că nu le are, eu nu ştiu, poate şi le are. Dar, îmi pare rău să zic, guvernarea de la Chişinău este mult mai interesată de privatizări decât de posibile destabilizări ale situaţiei în Sud sau în Est.”

Europa Liberă: Domnule Ciurea, dumneavoastră cum interpretaţi această stare euforică a autorităţilor care acreditează ideea Vilniusului ca un BAC, pe care trebuie să îl treacă? Şi de acum, de la punctul acesta, vom fi cu toţii mai siguri că mergem pe calea cea dreaptă.

Cornel Ciurea: „Aş accepta termenul „euforic”, dar totuşi mai important este contextul. Şi această euforie se produce într-un context extrem de tensionat. Chiar cred că autorităţile noastre sunt acum pe jar, trăiesc aceste momente la mare tensiune, deoarece nu au certitudinea deplină, în pofida încheierii negocierilor. Nu au certitudinea cu privire la o eventuală parafare.”

Europa Liberă: Şi de ce?

Cornel Ciurea: „Eu cred că de vină este mai mult conjunctura. Până în momentul parafării, semnării, nu poţi să fii sigur de ceea ce va face partenerul tău care şi el este supus unor vaste şi diferite presiuni... Din această cauză, suntem şi noi, şi georgienii oarecum optimişti în ceea ce priveşte parafarea. Nu mai trebuie să facem nimic, nu mai este nimic de implementat, până la Vilnius. Nu este vorba de vize, e vorba de Acord de Asociere şi aici noi ne-am făcut temele pentru acasă. Însă nu suntem siguri cu privire la Ucraina şi ne este frică ca nu cumva diverse apeluri telefonice de la Est, de la Vest spre Vest, pentru ca anumiţi lideri ai Uniunii Europene să nu mai dorească ceea ce se cheamă Parteneriat Estic.”

Europa Liberă: Adică de Chişinău depinde foarte puţin acum?

Cornel Ciurea: „Da. Eu cred că Chişinăul, repet, şi-a făcut temele pentru acasă, el aşteaptă cu sufletul la gură verdictul, care va fi dat la Vilnius. Deşi reprezentanţii Ministerului de Externe practic nu au şansa să ajungă astăzi la Chişinău, sunt în permanenţă convocaţi, circulă. Şi acest lucru este îngrijorător, pentru că de ce să mai negociezi, în situaţia în care deja negocierile s-au încheiat? Aceasta înseamnă că mai există semne de îndoială.”

Europa Liberă: Sau aceasta înseamnă că, aşa cum sugeraţi dumneavoastră, presiunea venită de la Răsărit este atât de puternică, încât rezonează şi la Bruxelles? Sau nu e aşa?

Cornel Ciurea: „Ea nu poate să nu rezoneze la Bruxelles. Bruxellesul totdeauna va lua în calcul opinia Moscovei. Problema este dacă Bruxellesul va ceda presiunilor sau nu. Ferma noastră convingere, în momentul în care ne-am angajat pe această traiectorie pro-europeană, a fost că Bruxellesul nu va ceda unor asemenea presiuni, dar certitudine deplină nu avem.”

Arcadie Barbăroşie: „Cred că acea decizie de a deschide piaţa europeană pentru vinurile moldoveneşti înseamnă nu altceva decât un „Nu!” răspicat, ca şi răspuns la presiunile Moscovei, exercitate asupra Chişinăului atunci.”

Europa Liberă: În cadrul celei mai recente apariţii publice la ASEM, domnul Tappiola încerca să despartă aspectele politice de aspectele economice. Eu totuşi vreau să vă întreb: ceea ce se întâmplă la Vilnius sau urmează să se întâmple, acesta este un gest de încurajare a Republicii Moldova? Sau de estimare, la justa valoare, a ceea ce reprezintă astăzi Republica Moldova în privinţa dezvoltării instituţiilor democratice? E o brevetare a Republicii Moldova sau este o încurajare, inclusiv prin mijloacele despre care vorbiţi dumneavoastră, cu accesul vinurilor moldoveneşti pe piaţa enormă a Uniunii Europene?


Arcadie Barbăroşie: „Eu nu aş spune „sau... sau”, eu aş spune „şi... şi”. Este o încurajare a Republicii Moldova, este un credit acordat Republicii Moldova pentru că restanţe sunt, bine merci, dar şi, de fapt, nişte note acordate pentru ce s-a realizat aici. Haideţi să ne uităm unde eram, cu 4-5 ani în urmă. Cred că numai la Europa Liberă puteam vorbi mai liber. Cel puţin, în spaţiul informaţional, libertatea este aşa, totală, deşi independenţă este mai puţină, dar aici sunt realizări mari. Sunt o mulţime de realizări şi în alte părţi.

Aţi menţionat dumneavoastră şi legile nediscriminării, legislaţia nediscriminării. Da, în varianta elaborată de guvernarea comunistă acea lege era mult mai tare decât ce avem adoptat acum. Dar avem adoptat, chiar şi în pofida rezistenţelor opuse atât de opoziţie, cât şi din interiorul coaliţiei. Şi-au călcat unii pe pseudo-principii şi din această coaliţie, şi din alianţa de la guvernare şi au adoptat legislaţia respectivă. Nu putem să nu menţionăm progrese importante şi în ce priveşte reformarea poliţiei şi activităţile poliţiei la frontieră, nu mai zic de aspecte tehnice, standarde. Drept că acele standarde au fost aduse de europeni, pe banii europenilor, dar au ajuns, au fost implementate. Paşaportul biometric – ucrainenii încă nu-l au.”

Europa Liberă: A propos, de ucraineni, s-a tot amânat termenul limită pentru decizia privind Timoşenko. Adică Uniunea Europeană coboară plafonul exigenţelor. În cazul Republicii Moldova, ne putem aştepta tot la o îngăduinţă? Mai ales că Iurie Leancă a spus în public că eventuala retragere sau deviere a Ucrainei ar putea să fie în favoarea Chişinăului, căruia i s-ar arăta foarte clar luminiţa integrării la capătul tunelului. Ne putem aştepta la mai multă indulgenţă, dacă ucrainenii vor ezita?

Cornel Ciurea: „Eu nu cred că avem nevoie de o asemenea indulgenţă. În general, situaţia Ucrainei mi se pare de-a dreptul bizară. Cel puţin, eu sunt nedumerit cu privire la felul în care tratează Uniunea Europeană acest subiect. Şi anumite critici ale Kievului faţă de Uniunea Europeană le găsesc pe deplin justificate. Pentru că marea dilemă nu este va fi Parteneriatul Estic, Acordul de Asociere o încurajare pentru noi sau o recunoaştere a unor merite.

Marea dilemă, din păcate, în zona noastră: este oare Parteneriatul Estic o apropiere economică de Uniunea Europeană sau este o luptă geopolitică între Uniunea Europeană şi Rusia?.. Şi, în cazul în care procesul de asociere depinde, în mare măsură, doar de un singur subiect politic legat de Timoşenko, atunci temerea, eu cred că şi a Chişinăului, ar fi că toată această apropiere de Uniunea Europeană nu este decât o invitaţie la o mare bătălie geopolitică. Deoarece nu vorbim de economie, nu vorbim de paşapoarte biometrice, vorbim de eliberarea unui deţinut care poate este, poate nu este corupt.”

Europa Liberă: De fapt, vorbim despre aplicarea egală a justiţiei.

Cornel Ciurea: „Nu.”

Europa Liberă: Dar am plecat de acolo. Cred că, în percepţia multor oameni, deja s-a uitat, în general, acest laitmotiv. Miza e Timoşenko.

Cornel Ciurea: „Miza e Timoşenko şi nu mai este Ucraina per se, nu mai este Moldova propriu-zis. Deci, în aceste condiţii, cred că am alunecat, uşor-uşor, spre o rivalitate geopolitică care strică oarecum „temperatura-spital’.”

Europa Liberă: Dar până acuma Europa nu avea în vedere aceasta, constituind acest Parteneriat Estic? Acuma, pur şi simplu, a ieşit la iveală. Dar, de fapt, aceasta urmărea, inclusiv cu GUAM-ul, inclusiv cu alte dispozitive.

Cornel Ciurea: „Nu, domnule Botnaru, trebuie să recunoaştem că Uniunea Europeană niciodată nu a vorbit în termeni geopolitici. Şi a negat, de fiecare dată, orice intenţie a sa de a aduce prejudicii relaţiei cu Rusia. Acest lucru era convingător şi favorabil şi pentru Chişinău. Pentru că şi Chişinăul nu prea doreşte să facă integrare europeană pe socoteala relaţiei sale cu Moscova.

Din această cauză, lucrurile s-au tensionat, în ultimul timp, rivalitatea geopolitică s-a înteţit. Şi noi nu atât vrem să fim încurajaţi sau să fim acceptaţi, dar vrem o relaţie normală şi o apreciere pe măsură, dar fără nişte condiţionări bizare. Deci, într-un fel, sunt solidar acum cu Kievul şi înţeleg îngrijorările pe care această capitală le are, inclusiv îngrijorările ce ţin de zona de liber schimb. În condiţiile unei confruntări geopolitice, Kievul pică foarte prost. Şi Chişinăul, la fel, va pica foarte prost.”

Europa Liberă: Domnule Barbăroşie, dumneavoastră ce spuneţi: Parteneriatul Estic este un dispozitiv de apropiere şi de dezvoltare ori de confruntare geopolitică?


Arcadie Barbăroşie: „Haideţi să o luăm mai devreme niţel, încolo. Aderarea la Uniunea Europeană a noilor membri, după căderea lagărului socialist, a fost totuşi o confruntare geopolitică. Vrem noi ori nu vrem, aceasta a fost. Aceste ţări au aderat, în primul rând la NATO, după care la Uniunea Europeană pentru că, în majoritatea din aceste ţări, factorul anti-rusesc a fost foarte puternic, anti-rusesc, anti-sovietic, a fost foarte puternic. Cine au fost partidele politice din acele ţări şi acolo unde au fost nu au avut susţinere în electorat care să fi avut orientare pro-ex-sovietică sau pro-est. Şi partidele de la guvernare, şi partidele în opoziţie – toate aveau acest factor anti-sovietic, anti-rusesc atât în discursul public, iar unele chiar şi în programele scrise. Deci, aceasta mă face totuşi să interpretez că valurile de extindere, după anii ’90, au avut şi un caracter de confruntare geostrategică.”

Europa Liberă: Şi integrarea României a făcut posibilă mutarea bazei militare.

Arcadie Barbăroşie: „Exact. Şi România, şi Bulgaria, şi Polonia, şi cele trei Ţări Baltice.”

Europa Liberă: Adică, indiferent dacă fiecare ţară a vrut să joace acest rol, volens nolens a fost nevoită să şi-l asume, da?

Arcadie Barbăroşie: „Acuma este altceva că aderarea la Uniunea Europeană a avut un impact enorm asupra dezvoltării acestor ţări. Au venit noi tehnologii, au venit, în primul rând, resurse multe, investiţii, a venit asistenţă tehnică. Acesta este un lucru absolut obiectiv, nu ai ce face. Adică noi nu putem să zicem „sau... sau”. Iarăşi, încă o dată, nu este doar confruntare strategică sau doar dezvoltare şi bune intenţii. Este şi una, şi alta. A venit umbrela de securitate NATO, au venit investiţiile străine, asistenţă, fonduri pentru infrastructură, toate sunt legate.

Mai mult decât atât, eu cred că ceea ce numim noi, mulţi dintre noi, foarte eufemistic: valori, principii etc., modele civilizaţionale de dezvoltare, este un lucru absolut palpabil, este un lucru absolut real. Şi noi trebuie să înţelegem, încă o dată, că aderarea la Uniunea Europeană este o alegere, de asemenea, şi civilizaţională. Deci, modelul de dezvoltare, confruntarea geostrategică, dar şi, într-adevăr, susţinere foarte concretă economică, care se reflectă în resurse financiare şi tehnologice, şi asistenţă etc. – toate acestea nu putem să le separăm.

Că această confruntare geostrategică s-a acutizat, după venirea lui Putin la putere, este evident. Putin vrea să transforme Rusia într-un mare imperiu, să o readucă, de fapt, la statutul de mare imperiu, cu influenţă în această zonă ex-sovietică. Că au cedat Europa de Est – s-au împăcatul cu gândul acesta. Dar eu cred că acele elite de la Kremlin nu mai vor să se împace cu cedarea şi a Ucrainei, şi a Republicii Moldova. Că Republica Moldova este micuţă, nu prea vizibilă pe hartă, fără o lupă mai puternică, dar este un element principial pentru politicienii de la Kremlin, este un element simbolic pentru politicienii de la Kremlin şi este un element de şantaj împotriva Vestului...

Uitaţi-vă cum a fost folosit acest conflict transnistrean în Tratatul cu privire la Forţele Armate Convenţionale în Europa, exact ca şi cuiul lui Pepelea: noi stăm acolo în Tiraspol – noi ieşim de acolo; noi zicem că am ieşit – dar noi nu ieşim; voi vreţi ca noi să ieşim – noi zicem că am ieşit; voi vă supăraţi şi vă luaţi jucăriile şi vă duceţi acasă – ne luăm şi noi jucăriile şi ne ducem acasă. Şi Tratatul a rămas neparafat, până acuma. Şi Rusia a ieşit din acel Tratat. Adică un mic conflict a fost folosit geostrategic.

Aşa că importanţa, în acest sens a Republicii Moldova, într-adevăr, este foarte mare, ca şi un instrument de şantaj împotriva Vestului, dar şi ca un instrument de control asupra regiunii în întregime...”

Europa Liberă: Deocamdată i-a reuşit Rusiei sau nu să facă din Moldova un cui al lui Pepelea?

Arcadie Barbăroşie: „Deocamdată, da, fără discuţii. Deocamdată aşa este. Şi, în special, ce s-a întâmplat, în relaţiile Kiev-Europa, Kiev-Moscova, în ultimele zile, sigur că noi vom resimţi, sigur că presiunile vor creşte. Şi aici guvernarea de la Chişinău trebuie să înţeleagă: orişice pas greşit va fi folosit de Moscova, pentru a şantaja şi pentru a submina orice orientare europeană a Republicii Moldova... Dar, o remarcă în legătură cu Timoşenko şi aceste cerinţe ale Bruxellesului, eu cred că acum Bruxellesului îi pare rău că a cerut, de fapt, amnistia doamnei Timoşenko. Pentru că sigur că este un caz simbolic şi Ucraina, la acest capitol, ca şi noi, de altfel, trebuie să repare multe lucruri şi să reformeze multe lucruri. Dar eu cred că multă lume înţelegea că Ianukovici îşi asumă riscuri personale prea mari, dacă o eliberează pe Timoşenko, chiar dacă o trimitea....”

Europa Liberă: Adică i s-a cerut prea mult?

Arcadie Barbăroşie: „I s-a cerut, cred că, prea mult.”

Europa Liberă: E ca şi cum i-ai cere lui Putin să-l elibereze pe Hodorkovski?

Arcadie Barbăroşie: „Da, poate, într-un fel.”

Cornel Ciurea: „Aşa ceva poţi să ceri Chişinăului, nu şi Kievului. Chişinăul ar fi executat. Kievul nu este de dimensiunile Chişinăului...”

Arcadie Barbăroşie: „Această cerinţă, de fapt, este nu numai una care îl afectează personal pe Ianukovici, pune semne mari de îndoială vizavi de acele argumente care au fost folosite pentru a o băga la puşcărie pe doamna Timoşenko.”

Europa Liberă: Sau antagonizează o mulţime de oameni care cred, într-adevăr, că prim-ministrul trebuie să stea la închisoare pentru prejudiciul adus.

Arcadie Barbăroşie: „Da.”

Arcadie Barbăroşie: „Este altceva că justiţia e selectivă.”

Europa Liberă: Totuşi, vreau să revin la acest dispozitiv, Parteneriatul Estic, care, cu ajutorul Federaţiei Ruse, uşor-uşor, a fost erodat. Mai întâi, Armenia, acum, iată, Kievul. Când a fost conceput, el era un dispozitiv monolit care, într-adevăr, trebuia să ajungă până la un punct de eficientizare maximă şi, după aia, componentele să se integreze sau nu. Sau, până la urmă, văzând Bruxellesul că nu îl poate ţine grămadă, a dat cuiva priorităţi. Domnule Ciurea, care este percepţia dumneavoastră sau analiza dumneavoastră?


Cornel Ciurea: „Domnule Botnaru, noi începem prea târziu să discutăm acest lucru şi folosim prea des cuvântul Bruxelles. Bruxellesul nu prea are de a face, de exemplu, cu Parteneriatul Estic, în pofida folosirii mult prea frecvente a termenului. Parteneriatul Estic a fost opera Varşoviei şi a Suediei.”

Arcadie Barbăroşie: „Este altceva că Bruxellesul a preluat opera respectivă, şi-a asumat, într-un fel, paternitatea.”

Cornel Ciurea: „Exact. Dar, dacă vorbim în termeni geopolitici, din start, Parteneriatul Estic a stârnit temeri la Moscova. Pentru că două state care nu au o politică pro-rusească, vorbim eufemistic, şi-au asumat un asemenea angajament şi au lansat un asemenea proiect de anvergură, bine, de anvergură nu neapărat din punct de vedere financiar. Dar, în schimb, a fost un proiect foarte bine mediatizat şi care a sedus statele din Europa de Est.

Rusia nu îşi face iluzii cu privire la comportamentul Varşoviei. Rusia ştie prea bine ce doreşte Göteborgul, Stockholmul. Deci, Rusia înţelege că acesta a fost un proiect anti-rusesc, a înţeles tot timpul. Problema este că, la un moment dat, şi acum, în ultimul timp, Rusia a devenit isterică vizavi de acest proiect. Iniţial, ea nu-l simpatiza, i se opunea, dar era relativ calmă. Acum a devenit isterică şi, după cum spun comentatorii politici americani, Rusia acum se teme mai mult de Parteneriatul Estic decât de NATO, ea se teme mai mult de Zona de Liber Schimb decât de NATO, ceea ce, sigur, ridică miza bătăliei politice aici...

Dacă mă întrebaţi: „S-a ştiut despre acest lucru înainte sau nu s-a ştiut?”. S-a ştiut. Doar că, după cum aţi spus dumneavoastră, elitele politice erau entuziaste, s-au lansat într-un proiect ambiţios, nu vroiau să se uite la aspectele mai neguroase, mai întunecoase ale acestei bătălii sau confruntări geopolitice, le-au neglijat, nu au comunicat bine cu publicul şi au mers înainte, într-un fel de inconştienţă. Şi iată acum începem să ne dumerim, să ne trezim, dar cam târziu se întâmplă acest lucru.

În momentul în care ne apropiem de Vilnius, începem să remarcăm că există costuri şi există costuri foarte mari... Şi nu ştim acum ce să facem. E prea târziu să evaluăm costurile, nu mai are rost să le evaluăm, trebuie să ni le asumăm...”

Europa Liberă: Dar Parteneriatul s-a destrămat sau nu, efectiv?

Cornel Ciurea: „Parteneriatul nu s-a destrămat. Există o mare problemă: ce se va întâmpla acum cu Kievul... În cazul în care va fi un fiasco, la Vilnius, în ceea ce priveşte Ucraina, atunci Parteneriatul Estic va fi regândit, reformulat, va fi un alt format al Parteneriatului Estic, pe care noi încă nu-l cunoaştem. Deci, interesul Moldovei, aşa cum a fost stabilit, în 2009, este ca Kievul să semneze, cât mai repede. Dacă acest lucru nu se produce, ne vom pune în continuare şi noi întrebarea: dar ce va fi cu Moldova?”

Arcadie Barbăroşie: „Eu aş vrea doar câteva remarce să fac aici. De la bun început, Parteneriatul Estic nu a fost ceva monolit. Haideţi să ne amintim că chiar atunci, când el a fost conceput, unul dintre pilonii lui a fost individualitatea, atitudinea şi relaţiile, şi abordarea individuală a fiecărui membru. Şi e şi normal, pentru că în Parteneriat intra Azerbaidjanul, care nu cred că va deveni membru al Uniunii Europene într-un viitor previzibil, care este un actor prea independent şi suficient ca să adere la alte uniuni.

Doi: din Parteneriat făcea parte Belarus, care, de asemenea, este un actor foarte specific. Noi nu vorbim despre calitatea justiţiei sau protecţiei drepturilor omului în Belarus, dar este un actor specific în sensul că Likaşenko va folosi foarte mult timp rivalitatea dintre Bruxelles şi Moscova, în interesul propriu, fără a adera prea tare la o uniune sau altă uniune. Deci, în sensul acesta, sigur că Parteneriatul Estic nu era un proiect foarte monolit, ci cu abordări individuale.

Trei: de la bun început, care a fost reacţia domnului Voronin la Parteneriatul Estic? Că nouă nu ne trebuie aşa ceva. Pentru că Parteneriatul Estic era perceput de foarte multă lume ca un instrument de a păstra aceste ţări în afară, nu de a le atrage în interiorul Uniunii Europene. „To keep them out” – aceasta era o formulă foarte răspândită...”

Cornel Ciurea: „Şi este.”

Arcadie Barbăroşie: „Şi încă mai este.”

Europa Liberă: Camera de depresurare...

Arcadie Barbăroşie: „Deci, nu este camera de depresurare. Camera de depresurare presupune că acei care au trecut-o, după aceea intră, undeva intră sau altminteri.”

Europa Liberă: Bine, vă dau o comparaţie mai urâtă: ituba.

Arcadie Barbăroşie: „O.K. Nici. Este un gard de sticlă, transparent, vezi ce se face acolo, dar stai afară. Faptul că aici stă politica, a „degenerat” într-un fel, pentru unele ţări, în politică de pre-aderare. Ceea ce sperăm noi este, într-adevăr, să aderăm cândva la Uniunea Europeană. Şi promisiuni, şi perspectivele există, deşi sunt de 15-20 de ani poate, poate şi mai mult. Este altceva. Sigur că nu pot să nu fiu de acord cu domnul Ciurea că, da, Parteneriatul Estic se va transforma. Ce va fi? Cum va fi el, după Vilnius? Vom vedea. Probabil, există abordări diferite, dar eu, personal, cred că acest factor de confruntare geostrategică va fi tot mai important, în cadrul politicilor Uniunii Europene vizavi de vecini şi posibilii parteneri.”

Europa Liberă: Deci, viaţă uşoară nu putem aştepta după Vilnius?

Arcadie Barbăroşie: „De ce? Eu cred că viaţa va fi tot mai uşoară şi mai uşoară. Şi mai frumoasă, şi mai frumoasă.”

Europa Liberă: Da. Dar confruntarea fiind tot mai mare, va trebui foarte multe abilităţi şi talente ca să ieşi onorabil.

Arcadie Barbăroşie: „Da. Într-un sens, pentru societăţile noastre, în întregime, da. Pentru guvernanţi nu va fi mai uşor, pentru că vor trebui să ţină cont de foarte mulţi factori. Va fi mult mai dificil să-şi privatizeze, într-un mod inacceptabil absolut, bunurile publice. S-ar putea, bine mersi, întâmpla ca unii să facă şi puşcărie după aceea, cum arată experienţele chiar foarte recente ale multor vecini. Dar, până la urmă, eu cred că pentru cetăţeanul simplu viaţa va deveni mai uşoară, mai bună.”

Europa Liberă: Pentru final, vreau să vă întreb: angrenajul acesta sofisticat, pe care l-aţi descris dumneavoastră, este pe măsura capacităţilor manageriale ale guvernării de la Chişinău? Sau există o problemă cu trupa aceasta politică care s-a angajat să joace într-o piesă foarte complicată ionesciană, domnule Ciurea?

Cornel Ciurea: „Slavă Domnului, bătălia nu este foarte complicată pentru guvernarea noastră. Ea nu a avut altă problemă de rezolvat, decât să vorbească continuu despre avantajele integrării europene... Noi nu suntem în prima linie. Prima salvă nu ne va atinge pe noi. Şi nu vom fi noi primii răpuşi ai acestei bătălii. Din această cauză, repet, nu cred că este cazul să criticăm prea mult guvernarea. Ea a negociat cât a putut, a obţinut destul de mult şi, în acelaşi timp, este cumva în aşteptare, urmărind ceea ce se va întâmpla mai la Est de noi. Deci, nu aş avea mare lucru de reproşat, poate faptul că a fost mult prea optimistă.”

Europa Liberă: Sau a mimat prea mult optimism...

Cornel Ciurea: „Sau a mimat prea mult optimism, pentru public. În rest, sigur, suntem un pic norocoşi, pentru că suntem încă foarte mici, insignifianţi şi marele bătălii se dau în apropierea noastră, dar nu pe teritoriul nostru...”

Europa Liberă: Domnule Barbăroşie?

Arcadie Barbăroşie: „Eu cred că guvernarea noastră a dat dovadă de nişte abilităţi manageriale excepţionale, dar chiar absolut excepţionale. Să furi tu, în preajma Vilniusului, o bancă şi un aeroport?! Când ştii că îţi dau permanent peste mână, că eşti în vizorul lor, după aceea, eşti chemat acolo, la Bruxelles, ţi se trage mâţa pe spinare, vii cu faţa nevinovată, senină la Chişinău, faci declaraţii foarte optimiste... Sunt manageri şi actori foarte buni... Poate aşa şi trebuie să fie politicienii. ”

Europa Liberă: Bine, dar au promis că nu vor mai face aşa. Publicând lista nouă de obiecte de privatizat, au zis că vor fi cuminţi...

Arcadie Barbăroşie: „Eu interpretez altfel această listă. Este cam aşa: „Băieţi, acestea sunt următoarele bucăţi de tortă, pe care noi o să ni le luăm!.. Voi vedeţi-vă acolo de treabă, gândiţi-vă cu cine veţi vota, peste un an de zile. Noi, până atunci, mai punem mâna pe câte ceva... Cu atât mai mult că vom avea deja girul Vilniusului, girul Uniunii Europene, în forma de Acord de Asociere parafat’.”

Europa Liberă: Da, e o tălmăcire şi asta. Nu ştiu pe cât de plăcută pentru cei care au dat lista. Să aşteptăm Vilniusul şi să revenim la acest subiect, dacă şi publicul se simte obligat să reacţioneze la asemenea jocuri de culise.
Vă mulţumesc.