Unirea Republicii Moldova cu Romania nu mai este un proiect fezabil si nici neaparat dezirabil, considera politologul Octavian Milewski consultat de site-ul ziare.com in cadrul unui interviu. Milewski, specializat in spatiul postsovietic, isi argumenteaza concluzia prin sustinerea mica pe care proiectul unionist ar avea-o in Republica Moldova, aproximativ 15%. Chiar simpla comparatie a numarului de unionisti care au iesit in strada la Bucuresti (aproximativ 5000), fata de numarul celor care au manifestat la Chisinau in favoarea integrarii europene a Republicii Moldova (100.000) spune destul, in opinia sa. La Bucuresti ar fi fost vorba mai mult de tineri basarabeni formati in sistemul de invatamant din Romania, care insa, daca ar fi consultati peste 10 ani, ar arata ca inclina mai degraba spre varianta un popor, doua state. Pe de alta parte, unirea ar costa cat nu poate plati Romania (circa 20 de mld de euro, dupa unele calcule), in conditiile in care nici macar cei 100 de milioane de euro promisi drept ajutor nerambursabil pentru Republica Moldova nu au fost mobilizati. Nu poate fi estimata reactia Uniunii Europene, care ar putea vedea in Romania un stat revizionist. Iar daca totusi s-ar infaptui, unirea n-ar insemna in mod automat si integrarea europeana a Moldovei. Octavian Milewski este intrebat si despre felul in care Partidul Miscarea Populara abordeaza problema eventualei uniri. El crede ca Miscarea Populara „instrumentalizeaza” Moldova. Tema unirii a fost doar o „mantră” a liderului acestei formatiuni politice, prin care partidul si-a largit infrastructura dincolo de Prut, mai spune invitatul site-ului ziare.com.
Pe site-ul contributors, Stanislav Secrieru publica o analiza despre sansele Ucrainei la Vilnius. Sunt etalate pozitiile partidelor politice din Ucraina, tacticile presedintelui Viktor Ianukovici, precum și eforturile de ultim moment ale Uniunii Europene. In final, analistul ajunge la concluzia ca trebuie sa ne asteptam mai degraba la infaptuirea scenariului pesimist, in care Ucraina nu semneaza in acest an acordul de asociere. Si Ianukovici, si majoritatea partidelor politice de la Kiev par sa minimalizeze conditia pusa de Uniunea Europeana pentru semnarea acestui acord, si anume eliberarea din inchisoare a fostului premier Iulia Timosenko. Dupa amanari de tot felul, deja calendarul unei eventuale rezolvari a intrat in criza. In ciuda aparentului consens asupra necesitatii asocierii cu Uniunea Europeana, ”puterea și opoziția (din Ucraina) se îndoiesc reciproc de sinceritatea semnării documentelor la Vilnius și declină responsabilitatea pentru blocaj. Partidele se poziționează tot mai comod pentru a se acuza reciproc de eventualul eșec de la Vilnius. Se pare că părțile s-au angajat într-un joc „cine clipește primul””, spune Secrieru. Oricum se va solda aceasta chestiune, analistul considera ca Ianukovici este principalul raspunzator de situatia in care s-a ajuns. Jucand la doua capete, are perspectiva de a pierde in ambele variante. Daca Ucraina nu semneaza la Vilnius, opozitia, deja bine plasata in sondaje, il poate debarca, speculand dosarul Timosenko la pachet cu esecul asocierii cu Uniunea Europeana. Daca se semneaza totusi acordul, imprumuturile de pe pietele occidentale plus conditiile severe pe care le va impune Fondul Monetar International il vor aduce in situatia sa deconteze electoral masurile de austeritate care se impun. Adaugand la toate astea si previzibilele represalii ale Rusiei, viitorul politic al actualului presedinte ucrainean nu se anunta promitator.