Linkuri accesibilitate

„Noi avem puţină educaţie în şcoală cu privire la diversitate”


Un interviu cu avocata Nadejda Hriptievschi despre diversitate, prejudecăți și lipsa de toleranță în Moldova.




Recent, Comisia Europeană Împotriva Rasismului şi Intoleranţei, un organism al Consiliului Europei, a dat publicităţii un raport despre progresele din Republica Moldova din ultimii cinci ani. Potrivit raportului „autorităţile moldovene au realizat reforme majore, ca re ar face posibilă combaterea mai eficientă a rasismului şi discriminării”. Totuşi, raportul arată că un număr considerabil de oameni care aparţin minorităţilor etnice nu au documente şi că nu s-au făcut progrese însemnate la monitorizarea rasismului şi discriminării rasiale. Mai multe despre toleranţă discutăm astăzi cu avocata Nadejda Hriptievschi, directoare de program la Centrul de Resurse Juridice din R. Moldova şi membră a Comisiei Europene Împotriva Rasismului şi Intoleranţei (din 16 septembrie, 2013):

Nadejda Hriptievschi: „Cred că în Republica Moldova avem câteva probleme esenţiale: prima fiind o lipsă destul de mare de toleranţă faţă de alte grupuri religioase sau de alte religii. De asemenea, avem o lipsă foarte mare de toleranţă faţă de persoanele homosexuale, la fel cred că avem foarte mari restanţe în ceea ce priveşte înţelegerea, acceptarea şi integrarea comunităţii rome.”

Europa Liberă: Toleranţa ar trebui să facă parte din cei şapte ani de acasă. Unele deprinderi pe care le au părinţii îi educă cumva pe copii într-un spirit intolerant?

Nadejda Hriptievschi:
„Eu cred că noi avem puţină educaţie în şcoală cu privire la diversitate, la fel şi în grădiniţe. Avem şi o serie de prejudecăţi care ne-au fost implantate în mentalitatea noastră şi încă le avem prezente. Uitaţi-vă, spre exemplu, cum foarte des li se spune copiilor când sunt mici: în loc să fie convinşi de ce ar trebuie să se comporte frumos, li se aplică sperietura utilizând vorba „stai cuminte, or dacă nu te fură ţiganul”. E o frază atât de înrădăcinată şi atât de periculoasă fără ca noi să ne dăm seama. Atunci când este un copil mic, el nu înţelege ce e asta, dar imediat îşi crează impresia că, uite, ţiganul este cel rău.

În primul rând, nu i se explică copilului, nu se utilizează terminologia corectă. Avem până acum discuţii la capitolul: ţigan or rom, ei fură, ei nu vor să se integreze în câmpul muncii, ei nu vor să vină la şcoală. Părinţii, adulţii, ar trebui să citească mai mult şi ar trebui să înţeleagă, de fapt, care sunt problemele. Ar trebui din familiile noastre să începem a ne schimba prin atitudini, prin a utiliza terminologia corectă: e rom şi nu e ţigan, e acelaşi om cum este vecinul moldovean, ucrainean sau rus.”

Europa Liberă: Dna Hriptievschi, conform raportului ONU, făcut public joi, 24 octombrie, romii sunt considerați unul din cele mai vulnerabile și marginalizate grupuri din Moldova. Doar circa 35% dintre romi dispun de poliţe de asigurare medicală obligatorie, în comparație cu 71% printre populația non-romă. Ce soluţie aveţi pentru această situaţie?

Nadejda Hriptievschi:
„Eu cred că statul ar trebui să ia anumite măsuri pozitive pentru a asigura două chestii urgente: asigurarea documentelor de identitate şi asigurarea poliţelor medicale. Da, desigur, acordarea acestor documente într-un caz este gratuită, în alt caz, nu, şi depinde de faptul dacă vine sau nu persoana să le solicite. Însă sunt foarte mulţi oameni care nu ştiu.

Dacă am stabilit că este un procentaj atât de mare, atunci eu cred că este rezonabil de a încerca prin intermediul organelor locale, care au cel mai direct acces cu comunităţile din diferite părţi ale ţării, să se meargă, să se informeze, care este modalitatea de a obţinere a acestor acte, care sunt termenii şi dacă este cazul de acordat anumit ajutor pentru că, în special obţinerea documentelor de indentitate, din păcate, este destul de problematică atunci când părinţii nu au acte.

În astfel de cazuri, deseori e nevoie de mers în instanţă. Ulterior, desigur, un alt pas foarte important este şcolarizarea şi asigurarea şcolarizării, indentificarea cazurilor de ce nu se vine la şcoală, care sunt problemele, care sunt împiedimentele şi de văzut ce exact se poate de făcut pentru a asigura şcolarizarea tuturor copiilor.”

Europa Liberă: Dna Hriptievschi, un alt subiect la care v-aţi referit ţine de discriminarea minorităţilor sexuale. Consiliul Europei a îndemnat la începutul acestei luni Republica Moldova să amendeze legislația anti-discriminare, astfel ca ea să ofere protecție consolidată minorităților sexuale. Legea egalităţii cum a fost redenumită, interzice în mod expres discriminarea minorităţilor sexuale numai la angajarea la muncă. Din punctul Dvs de vedere ce şanse are o astfel de cerere să fie pusă în aplicare de către autorităţi?

Nadejda Hriptievschi:
„Eu cred că recomandarea este foarte bună. UE are şi mandatul şi toată competenţa de a continua solicitările de acest gen. Probabil, cu o lună în urmă aş fi crezut că acest lucru este imposibil, cel puţin până la alegerile următoare. Excluderea sintagmei „şi cu privire la alte relaţii decât familie” din art. 90, Codul Contravenţional, mi-a dat un pic de speranţă că, totuşi, deputaţii încep să înţeleagă un pic ce înseamnă drepturile omului şi asigurarea egalităţii pentru toţi, indiferent de orientarea sexuală.

Este un pas pozitiv şi cred că Parlamentul a demonstrat un pic de maturitate prin acel vor. Cât priveşte modificarea legii, eu am îndoieli că va fi modificată până la următoarele alegeri, dar sper în acelaşi timp că cei care aplică legea, adică în primul rând instanţele de judecată, vor fi mult mai corecte, pentru că chiar în lipsa unei prevederi exprese şi criteriului expres prevăzut în legislaţie, instanţele de judecată pot aplica direct Convenţia Europeană şi atunci în cazul în care cineva se plânge de discriminare pe criteriul orientării sexuale, instanţele de judecată au tot arsenalul necesar pentru a constata discriminarea, dacă într-adevăr, discriminarea a avut loc.”

Europa Liberă: În ultimul timp apare tot mai des termenul de „discriminare pozitivă”. Ce înseamnă asta, de fapt?

Nadejda Hriptievschi:
„Eu prefer să utilizez termenii de măsuri speciale, afirmative sau pozitive, pentru că e mai clar. Discriminarea, în general, înseamnă un tratament diferit al persoanelor care se află în situaţii similare sau tratamentul egal al persoanelor care se află în situaţii diferite. Măsurile sau acţiunea pozitivă exact vine pentru a răspunde la a doua întrebare. Vă dau un exemplu: în cazul în care un angajator are majoritatea personalului contituit din bărbaţi şi ar vrea să crească numărul femeilor în acea organizaţie, pentru următorul concurs include condiţia ca să angajeze femei, pentru că ar vrea să ajungă la o paritate sau egalitate de gen. Aceasta este o măsură pozitivă. Esenţialul este ca aceste măsuri să fie justificate, să se bazeze pe anumite explicaţii obiective, rezonabile şi în al doilea rând, aceste măsuri nu trebuie să fie permanente, nu trebuie să aibă un caracter permanent.”

Europa Liberă: Din septembrie sunteţi membră a Comisiei Europene Împotriva Rasismului şi Intoleranţei. Care este menirea acestei Comisii?

Nadejda Hriptievschi:
„Funcţia de bază a acestei Comisii este să analizeze situaţia din statele membre ale Consiliului Europei în domeniului asigurării egalităţii, dar în special se focusează pe intoleranţă şi combaterea rasismului. Din perspectiva aceasta Comisia face rapoarte o dată la cinci ani pentru fiecare stat. Acum, spre exemplu, referitor la Republica Moldova a făcut al patrulea raport. În aceste rapoarte, de obicei, se conţin o serie de recomandări, unele sunt prioritare şi statul urmează să raporteze peste doi ani rezultatul, alte recomandări au un termen mai îndelungat.

În afară de rapoarte, o funcţie importantă a acestei Comisii este să elaboreze recomandări care ulterior sunt adoptate de Comitetul de miniştri al Consiliului Europei în vederea reducerii sau combaterii rasismului şi intoleranţei. Desigur că este un organ doar politic, nu are mandatul de a examina plângeri individuale şi de a acorda remedii individuale, dar este un organ foarte important pentru a face analize şi a ridica responsabilitatea statelor, pentru că în cazul în care statul nu prea progresează în acest domeniu, atunci şi rapoartele devin mai critice şi se pot solda cu consecinţe mai grave din punct de vedere politic.”
XS
SM
MD
LG