Mai e şi acum multă lume îngrijorată de lupta de pe piscurile puterii? Cu siguranţă, mai există concetăţeni de-ai noştri care suferă sau care au insomnii, care întrezăresc dincolo de ciorovăiala politicienilor un soi de apocalipsă. Dar mi se pare că numărul îngrijoraţilor şi suferinzilor e mai mic acum decît în epoca în care aceiaşi politicieni se jucau de-a nealegerea şefului statului.
Chestia e că în mase creşte convingerea că „reglările de conturi” dintre politicieni au loc într-o lume paralelă şi că, prin urmare, acestea nu prea au de-a face cu viaţa de zi cu zi a simplilor muritori. Îngrijorării îi ia locul dezgustul şi chiar repulsia. Am vorbit în aceste zile cu oameni care întrezăreau dincolo de sloganurile şi avertismentele politicienilor numai interese personale. Am impresia că tot mai multă lume înţelege că nici o reconfigurare din arena politică nu poate schimba starea deplorabilă a lucrurilor.
În atare condiţii, politicul fiind perceput ca un domeniu autonom, ca o zonă în care se confruntă interesele meschine ale unor indivizi preocupaţi de propria lor supravieţuire, omul simplu ajunge la concluzia că nu mai are rost să sufere prea tare din cauza bălăcărelii dintre partide. Da, sloganurile lor sînt diferite, dar cotidianul rămîne cam acelaşi.
E suficient să te întrebi ce impact asupra vieţii de zi a cetăţenilor au avut ciondănelile politice anterioare. Cîte sloganuri au fost rostite cu înflăcărare, cîte ameninţări au fost difuzate, cîte blesteme au fost proferate şi cîte promisiuni au fost făcute! Şi s-a schimbat ceva radical în viaţa oamenilor după toată această risipă de energie? E greu de spus. Şi atunci ce rost are să urmăreşti cu sufletul la gură ciondăneala guvernanţilor? Nu e mai bine să-ţi vezi de viaţa ta, de micile tale probleme, aşa cum spune pe Facebook o reprezentantă notorie a societăţii civile, vădit dezgustată de spectacolul grotesc al politicienilor?
Dacă luptele astea dizgraţioase din arena politică vor continua, dacă numărul celor dezgustaţi şi neinteresaţi de politică va deveni covîrşitor, am putea să ajungem într-o situaţie foarte interesantă, una care să ofere chiar o alternativă pentru stagnarea tranziţiei. Cînd politicienii sînt preocupaţi de universul lor, ar trebui tu însuţi să-ţi amenajezi lumea ta, nu?
