marți, octombrie 21, 2014 Ora Locală 21:22

Comentarii, opinii

Cultul păgân al automutilării de neam și de sine

Gh. Cojocaru: „Cultura și istoria națională au înfruntat nu numai urgiile timpurilor totalitare sovietice, dar și prigoana urmașilor acestora”.

Multimedia

Audio


În vizita lui săptămânală la studioul din Chișinău al Europei Libere, istoricul Gheorghe Cojocaru a discutat cu Vasile Botnaru despre despre ceea ce oaspetele nostru consideră a fi anti-românismul unor politicieni moldoveni.

Gheorghe Cojocaru: „De mai bine de două decenii istoria națională, ca și cultura, în ansamblul ei, fac obiectul unei atenții sporite din partea celor care ajung în vârful puterii. Unii dintre aceștia au dat cu piciorul în tot ce înseamnă suflare spirituală românească în acest spațiu, punând la zid nu numai cultura națională, dar și purtătorii acesteia, de la un țăran oarecare, de la un simplu slujitor de parohie până la un învățător de școală primară sau profesor universitar. Cultura și istoria națională au înfruntat nu numai urgiile timpurilor totalitare sovietice, dar și prigoana urmașilor acestora care au excelat în pângărirea și demolarea valorilor naționale.”

Europa Liberă: Folclorul politic este plin de expresii „înaripate” ale diferitor demnitari. Cea mai recentă probabil, ne-o amintim, aparţine lui Vasile Tarlev, care spunea că este important nu cum se numeşte limba cît „ceea ce punem pe limbă”. Istoria națională continuă să fie rămână un teren disputat în Republica Moldova, de ce?

Gheorghe Cojocaru:
„Toate războaiele duse împotriva istoriei și spiritualității naționale în acest spațiu, de după 1812 încoace, cu mici intermitențe, au avut drept țintă să remodeleze structura identitară a majorității populației și s-o înstrăineze de matricea și vatra străbună general românească, să producă mutații ireversibile în țesutul etnocultural și lingvistic pentru a perpetua dreptul forței în fața forței dreptului.

Aceste războaie au cu toate un început, dar, se pare, nu au un sfârșit. La depărtare de secole de începuturile acestor ostilități devastatoare, apar tot noi și noi mercenari ai unui cult păgân al automutilării de neam și de sine. Calculul rece politic sau rea voința întrețin o patimă care închide și îngustează orizonturile, o dispută în contra istoriei, în fond.”

Europa Liberă: Cum nu toată lumea împărtăşeşte acest punct de vedere pe care îl invocaţi dumneavoastră, cum se poate opri această stare perpetuă de beligeranță?

Gheorghe Cojocaru:
„Este greu de crezut că cei care atentează asupra culturii și istoriei naționale, domenii de o fragilitatea și sensibilitate aparte, nu ar realiza motivele demersului lor anticultural. Iar, dacă o fac în deplină cunoștință de cauză, lucrurile devin și mai complicate. În zângănitul armelor, cultura și istoria se pierd din vedere, logica și bunul simț sunt abandonate, ne mai existând căi de revenire la situația ante bellum. Cei care aprind astăzi fitilul acestei confruntări vor să șteargă memoria istorică și să forțeze o modificare a codului genetic, însă, timpul ingineriilor sociale a expirat de mult.”

Europa Liberă: Citesc acum un roman de Mircea Horia Simionescu şi prin gura unui personaj dînsul afirmă că istoria este o biografie desfăşurată a celor morţi. Dacă e să vorbim în termeni de definiţie, într-o definiție succintă, pentru că tot vorbiți în termeni de confruntare, care este miza principală a acestor războaie?

Gheorghe Cojocaru:
„Istoria poate fi şi un cimitir al elitelor, cum au remarcat şi alte personaje ilustre ale ştiinţei sau literaturii. Dar, astăzi, ca
Problema culturii și istoriei naționale nu ar trebui să dezbine, ci să adune toate forțele intelectuale și politice democratice...

și în trecut, miza acestor războaie, de-a dreptul, cvasi religioase, este lectura profilului identitar al spațiului de care aparține Republica Moldova.

Cu un minim efort intelectual s-ar putea realiza că problema culturii și istoriei naționale nu ar trebui să dezbine, ci, dimpotrivă, ar trebui să adune împreună toate forțele intelectuale și politice democratice pentru a construi împreună o societate liberă, ancorată profund în modernitate.

Categoric, această aspirație poate fi realizată nu prin confruntare și dictat sau prin recrudescența practicilor totalitare în materie identitară, ci printr-o construcție identitară solidă, firească, în baza unor valori certe și nu a iritărilor sau frustrărilor unor potentați ai zilei, expuse public de o manieră descalificantă.”

Taguri moldova,Radio Europa Liberă,Vasile Botnaru,comentarii,cultura,Gheorghe Cojocaru,Limba română,opinii,spiritualitate națională

Acest forum a fost închis
Comment Sorting
Comentarii
     
de: ion de la: chisinau
08.02.2013 06:12
Romanismul la fel ca orice patriotism poate fi diferit. As fi cu ambele maini pentru un romanism care ar corespunde STANDARDELOR EUROPENE, la care urmeaza sa ne aliniem, adica ar recunoaste si ar respecta: 1) dreptul democratic al fiecarei persoane, grup, comunitati de a-si avea nume propriu pentru limba, identitatea, istoria, cultura sa, LIBER, neinfluentat, neimpus, conform traditiilor si constiintei sale, adica in conformitate cu Convenţia-cadru cu privire la minorităţile naţionale, semnata de RO; 2) dreptul la DIVERSITATE lingvistica, culturala, religioasa etc. conform principiului fundamental "Unitate - prin diversitate!" (art. 22 al Cartei Drepturilor Fundamentale in UE); romanismul de asemenea sa se conforme prevederii art. 21 ale aceleasi Carte, care interzice DISCRIMINAREA in baza la varii motive, inclusiv legate de limba, identitate (denumire de limba, identitate etc.), etnie, religie, rasa, sex, varsta, idei, concepte, optiuni politice etc. Asta ar insemna minimal ca romanismul sa se elibereze de sovinism, pan-romanism, de ideea nazista a dreptului exclusiv al limbii si natiei Romaniei de a domina, a-si asigura privilegii si superioritate asupra intregii familii de limbi si popoare latine, ROMANICE (nicidecum romanesti ale Romaniei) din Estul Europei, din care fac parte aromanii, mengleno-romanii, istro-romanii, vlahii si moldovenii ex-basarabeni, transnistreni si ex-sovietici. Romanismul e dator sa ocroteasca DIVERSITATEA, bogatia culturala si lingvistica, dar nu s-o atace, s-o supuna asimilarii, substituirii, comasarii, "unirii", centralizarii, "unificarii", adica nimicirii. Ar fi un act CRIMINAL, care se cere condamnat vehement, caci e un atentat la tezaurul cultural si lingvistic al Omenirii. Bucucrestiul trebuie sa inceteze politica sa de expansionism si DICTATORIAL lingvistic, cultural si identitar, sa permita libertate, drepturi graiurilor si limbilor, sa recunoasca si sa respecte Carta Europeana a Limbilor Regionale si Minoritare, conform careia romana e atestata numai in Voievodina Serbiei si in regiunile Cernauti si Transcarpatia a Ucrainei, deaceea nu sunt "romani de pretutindeni" ai Romaniei comunitatile, popoarele ce vorbesc limbile regionale - aromana in Macedonia, Bulgaria, istro-romana in Croatia, Albania, vlaha in Serbia, moldoveneasca in Ucraina, Transnistria si moldoveneasca ca limba oficiala constitutionala de stat in R.Moldova. Pretentiile romanismului promovat de Departamentul pentru Romanii de pretutindeni de avea drepturi asupra populatiei si teritoriilor locuite de aromani, istro-romani, vlahi si moldoveni etc. sunt nelegitime, expansioniste si antidemocratice, contrar standardelor europene. Numirea, botezarea samavolnica de la sine cu numele de "romani" este un act de agresiune identitara si nationala din partea ideologiei romanismului. Istoricul G.Cojocaru se vede ca este partasului romanismului de pe timpul dictaturilor nationaliste din trecut, inclusiv a celei fasciste, care practica "vanatoarea de vrajitoare", "listele negre" ale celora care opuneau rezistenta romanismului inuman, discriminatoriu, xenofob, antisemit, antimoldovenesc, antirusesc etc. profascist si pronazist. Dupa infrangerea fascismului, inclusiv si a celui romanesc, in cel de-al doiolea razboi mondial un asemenea fel de "romanism" nu mai poate fi promovat si tolerat in Europa contemporana, inclusiv in RM si RO.

În exclusivitate