Iurie Gotişan: „În pofida dinamicii şi dezvoltării ascendente, piaţa farmaceutică moldovenească este considerată de o atractivitate destul de scăzută pentru companiile multinaţionale de profil din Europa. Astfel, conform unui clasament anual elaborat de o organizaţie ce monitorizează piaţa globală a medicamentelor, piaţa din Moldova a fost evaluată la 211 milioane USD, situată pe locul 19 din cele 20 de pieţe analizate din Europa Centrală şi de Est. Or, pentru comparaţie, piaţa farmaceutică din România este estimată la peste 2,5 miliarde USD, adică de peste 10 ori mai mare decît cea din Moldova. Pe de altă parte, aceasta este mai mare ca volum al tranzacţiilor comparativ cu cea din Macedonia care este estimată la cca 200 milioane de dolari”.
Europa Liberă: Pe de altă parte, dle Gotişan, tocmai pentru a deveni mai atractiv dar şi accesibil pentru populaţie, sectorul medicamentelor a cunoscut mai multe reforme în ultimii ani, inclusiv dacă e să ne amintim de intervenţia premierului Vlad Filat din mai 2010 vis-a-vis de preţurile exagerate. Atunci prim ministrul se referea la anumite scheme frauduloase de formare a preţurilor la medicamente. La ce etapă suntem astăzi?
Iurie Gotişan: „În general, cadrul legislativ şi instituţional pentru piaţa medicamentelor de la noi este adecvat. Este o lege care reglementează activitatea farmaceutică, lege care a fost supusă pe durata anilor mai multor modificări de îmbunătăţire, avem o politică de stat în domeniul medicamentului, strategii şi concepţii ce vizează inclusiv această piaţă. Există o Agenţie a Medicamentului care a fost creată în 2005, structură care elaborează politici în domeniu, precum şi un Inspectorat farmaceutic în subordinea acestei agenţii, care monitorizează şi reglementează această piaţă, inclusiv tot ceea ce este legat de preţuri.
În 2010, Guvernul a operat ajustări şi modificări ale politicii de control a preţurilor la medicamente, aprobând Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi înregistrare a preţurilor de producător la medicamente, asta inclusiv după acea intervenţie a primului-ministru. Or, peste 80% din preparatele farmaceutice comercializate pe piaţa locală sunt importate, respectiv cele mai mari adaosuri de preţ se făceau la cele importate”.
Europa Liberă: Bine, dar modificările şi ajustările la care vă referiţi Dvs trebuiau să aibă şi un impact asupra preţurilor la medicamente, care iată, nu prea au scăzut?
Iurie Gotişan: „Sigur, este o perioadă încă destul de scurtă pentru ca să vedem efectele, însă pentru mai multe din preparate preţurile totuşi au scăzut. Conform legii, farmaciile nu pot aplica un adaos comercial mai mare de 40%. Or, dacă vă amintiţi de acea şedinţă publică, s-a menţionat, spre exemplu, că la peste 20 de poziţii de medicamente ce se vînd în Moldova şi România, în unele cazuri, diferenţa de preţ ajunge şi pînă la peste 800%.
Mai mult, Republica Moldova era singurul stat din regiune unde la începutul anului nu se făceau publice preţurile medicamentelor de la producător, iar aceasta permitea speculaţii la stabilirea preţului de vînzare a medicamentelor. Bineînţeles că piaţa este departe de a fi conformă exigenţelor din Occident, mai ales dacă avem în vedere cazurile de rezonanţă, de contrabandă, tot felul de ilegalităţi, operaţiunile din zonele „off-shore” din acest sector, precum şi investigaţiile jurnalistice, care mai mult sau mai puţin scot multe adevăruri la suprafaţă. Totuşi, avem un Catalog Naţional de Preţuri şi un sistem informaţional pe farmacii în care se duce evidenţa”.
Europa Liberă: În fine, dacă în capitală farmacii găseşti la orice colţ de stradă, cum stau lucrurile la sate? Un om de la ţară cît de departe trebuie să meargă ca să găsească medicamentele de care are nevoie?
Iurie Gotişan: „În general, numărul instituţiilor farmaceutice ce au în sarcină comercializarea medicamentelor pe piaţa locală este estimat la peste 900 de unităţi comunitare cu filiale. Ei din astea 900, în mediul rural funcţionează în jur de 300 de farmacii sau chiar mai puţin. Situaţia farmaciilor de la sate nu este una din cele mai bune pînă la urmă. Mulţi proprietari nu şi-au putut permite existenţa unui calculator pentru evidenţa electronică a medicamentelor, scaner, etc. precum prevede regulamentul etc. fapt pentru care ei au făcut să activeze până la sfârşitul licenţei şi apoi să se închidă.
Un alt factor, care a dus la reducerea numărului de farmacii din mediul rural este şi concurenţa neloială a acestora. Aici este vorba despre acele farmacii care activau în clinici sau centre medicale în bază de contract de colaborare, fără licenţă sau aparat de casă, care erau într-un fel privilegiate faţă de celelalte”.
